Ultima editie tiparita in format pdf

Sfântul Post – o cale de împăcare a omului cu Dumnezeu


Pentru cel care citeşte cu atenţie şi cu multă evlavie Sfânta Scriptură este clar că Adam şi Eva au fost izgoniţi din Rai pentru că nu au ascultat de porunca divină cu privire la mâncare. Această izgonire a fost una dintre consecinţele cele mai grave din istoria omenirii. Pentru ca să ne analizăm şi noi în raport cu adevărat faţă de Adam şi Eva şi faţă de neascultarea poruncii divine a fost instituit postul, perioada de verificare şi de curăţire trupească şi sufletească, de împăcare cu bunul Dumnezeu pe care noi îl supărăm destul de des. Iată ce ne spune Sfântul Ioan – Gură de Aur despre post: „Pentru că ai păcătuit, iată, ai postul la îndemână. Posteşte ca să  nu mai păcătuieşti şi ca să dobândeşti harul lui Dumnezeu. Posteşte ca să nu pierzi darul de la Dumnezeu, ci să-l păstrezi permanent şi să-l stăpâneşti.

..Citeste mai departe..

28 februarie 2016 - Duminica Fiului Risipitor

Un pictor renumit, voind să picteze Cina cea de Taină, a căutat multă vreme un om după chipul căruia să facă icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După multă căutare, el întâlni un tânăr cu faţa luminoasă, cu inima curată, a cărui înfăţişare  i se păru potrivită spre a-i servi ca model pentru icoana Domnului nostru Iisus Hristos. După mulţi ani de lucru, pictorul a ajuns cu lucrarea sa până la punctul în care trebuia să zugrăvească chipul lui Iuda. Este cu putinţă, oare, se întreba pictorul, să mai găsesc un om în zilele noastre, după atâtea veacuri de creştinism, să fie în stare să facă ce a făcut Iuda? Mai poate fi un om atât de negru la suflet, atât de lacom şi de rău precum a fost Iuda vânzătorul? Tot umblând el din oraş în oraş în căutarea unui astfel de model, într-una din zile vede un om la marginea oraşului, pe un maidan de gunoi. Era un om cu părul răvăşit, cu figura întunecată, cu ochii tulburi de patimi, încât i se păru că a găsit omul potrivit care să semene cu Iuda.

..Citeste mai departe..

21 februarie 2016 – Duminica Vameşului şi a Fariseului

Creştinismul este o învăţătură pentru viaţă. În creştinism, credincioşii află răspuns mulţumitor la marile întrebări ale vieţii şi la dorul după mântuire. Dar în creştinism întâlnim nu atât răspunsuri teoretice, abstracte marilor probleme ale sufletului, ci însăşi trăirea adevărurilor şi principiilor vieţii după modelul lăsat nouă de Domnul nostru Iisus Hristos.

Pe drept cuvânt s-a numit viaţă creştină „viaţa în Hristos”, adică trăirea în aşa fel încât să se prelungească în viaţa noastră însuşi Hristos, în lumina şi în adevărul adus de El. De la El avem cuvintele „Eu sunt lumina lumii, cel ce vine după Mine nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii”. Învăţăturile Mântuitorului sunt pentru noi ca nişte coordonate sau asemenea unor puncte cardinale după care se cuvine să ne desfăşurăm viaţa. 

Astăzi am ascultat minunata pildă a Vameşului şi a Fariseului. Avem în faţă doi oameni înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, cu două stări sufleteşti, cu două cugete şi atitudini diametral opuse:


..Citeste mai departe..

Lumea noastră de astăzi experimentează nimicul ca existenţă

Mulţi oameni contemporani nouă caută leacul care să-i ducă sigur la nemurire. Gândul de a trăi veşnic l-a atras pe om dintotdeauna. Nu iau în calcul vieţuirea după moarte, fiind legată de o existenţă spirituală a sufletului în lumea lui Dumnezeu, însă vor să rămână cu orice preţ în viaţa pământească pentru totdeauna. Este un mare paradox să poţi crede că vei trăi veşnic pe acest pământ, chiar dacă ştiinţa a încercat să creeze în laboratoare formule care să "înveşnicească" omul pe pământ. Un exemplu elocvent în acest sens a fost clonarea. Pentru a deveni nemuritori, noi nu avem nevoie de clonare şi nici de descoperiri şi experienţe făcute în laborator. Avem nevoie de credinţă şi de fapte bune. Nu certificatele  de intelectuali sau diplomele, de foarte multe ori, cumpărate aduc nemurirea, ele dăunează grav societăţii economice, ştiinţifice, politice, intelectuale şi mai ales morale. Nemurirea o câştigă omul în Hristos şi cu Hristos, Domnul nostru. Realitatea nemuririi ori veşniciei ca adevăr relevat nu se distruge doar pentru că unii nu cred în ea. Sunt foarte convins, potrivit afirmaţiei lui Dostoievski, că şi în cel mai decăzut om mai există un licăr de conştiinţă şi care, valorificat, poate duce la nemurire.

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură: 2 Februarie – Întâmpinarea Domnului

Au trecut deja 40 de zile de la slăvitul praznic al Naşterii Domnului şi în inimile noastre sunt încă vii ecourile acestei măreţe sărbători în care cerul înfrăţit cu pământul, iar îngerii cu oamenii au adus laudă şi cinstire celui care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a făcut om. Şi aceasta pentru ca să ne readucă la starea cea dintâi, să ne înfrăţească între noi şi să ne împace cu Dumnezeu. Au trecut deja 40 de zile de la acea noapte Sfântă a Crăciunului şi mai auzim încă glasul îngerilor mărind pe Dumnezeu, cel născut în ieslea săracă a Betleemului; îi mai vedem încă cu ochii minţii, pe păstori şi pe magi aducând daruri şi închinăciune pruncului dumnezeiesc. Au trecut deja, iubiţii mei credincioşi, 40 de zile de la sfântul praznic al Înomenirii lui Hristos, Mesia cel din veac dorit şi iată că Sfânta Biserică ne cheamp astăzi să ne bucurăm din nou şi să săltăm în cântări de laudă şi de preamărire, căci iată acum dumnezeiescul prunc Iisus este adus în templul Domnului şi, potrivit făgăduinţei este închinat Locului celui Sfânt

..Citeste mai departe..

30 ianuarie - Sfinţii 3 Ierarhi

Sărbătorim astăzi pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Sărbătorim această mare zi cu sentimente de recunoştinţă şi cu adânc omagiu, depunând în faţa icoanei lor florile de respect ale Teologiei Ortodoxe, căci cu viaţa, cu operele şi cu pilda virtuţilor lor au strălucit şi strălucesc de aproape 16 veacuri ca nişte luceferi ai Bisericii Mântuitorului Hristos.

Cei Trei Mari Ierarhi ai Bisericii Străbune ne primesc azi ruga şi ne binecuvântează cu har. Cu toţii înlănţuiţi în cultură, în evlavie şi în duh de jertfă, legaţi de o prietenie care a străbătut veacurile, ei au fost luaţi de Teologia ortodoxă ca primi îndrumători, ca protectori şi patroni, ca modele vrednice de urmat în viaţă. În ei au ars, până la consumarea totală, făcliile dragostei pentru Hristos, pentru Biserică, pentru adevărul Ortodoxiei, pentru munca cinstită, pentru mila faţţă de cei săraci şi bolnavi, pentru frumuseţea vieţii duhovniceşti, pentru smerenie şi pentru lucrarea de mântuire

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură: Dacă cugetul te ceartă pentru faptele tale, mergi la preot

Viaţa pe care Dumnezeu a dat-o omului ca s-o trăiască, poate avea pe lângă momentele ei de bucurie şi clipele de suferinţă şi de amar în clipele de bucurie ale vieţii omul este vesel, dispus. De foarte multe ori el uită de datoriile lui sufleteşti, fiind foarte adesea nerecunoscător faţă de cel care-i face bine. Sunt destui oameni care trăiesc fără nici un scop în viaţă, sunt foarte mulţi care întâmpină în viaţă piedici, nenorociri, necazuri şi suferinţe, pe mulţi dintre aceştia suferinţa îi schimbă, îi face din răi mai buni, mai blânzi, mai miloşi, aceştia fiind mai cu seamă cei bolnavi.

Bolile sunt trimise de foarte multe ori omului de Dumnezeu ca să-l încerce, să-l certe sau să-l pedepsească. Omul bolnav îşi aminteşte de Dumnezeu de mai multe ori decât cel sănătos


..Citeste mai departe..

    3 4 5 6