Ultima editie tiparita in format pdf

27 septembrie 2015 – Duminica a XVIII-a dupa Rusalii


Iată că în plin sezon de toamnă, peste ogoarele patriei noastre semănătorii încredinţează pământului bobul de grâu – aurul pâinii şi al cuminecăturii. Sub razele soarelui ce coboară spre asfinţit, odată cu seminţele sunt încredinţate pământului şi grăunţele de aur ale nădejdilor noastre de viaţă şi înviere. De aceea, în ogorul sfânt al Domnului care este sufletul creştinesc, apostolii lui Hristos de ieri, de astăzi şi de totdeauna au semănat neîncetat cuvântul lui Dumnezei, udat de ploaia harului divin ca să rodească şi să se înmulţească cu veacurile.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos de atâtea ori a subliniat virtutea milosteniei în predicile sale şi în sfintele sale învăţături, pilde şi parabole. „Milă voiesc, iar nu jertfă”, căldură, suflet, iubire şi credinţă ar spune şi azi dacă ar reveni printre noi. Ne-a lăsat însă Sfânta Evanghelie – Testamentul său şi Sfintele Taine în Sfânta Biserică, ca să ne ierte, să ne sfinţească, să ne binecuvânteze şi să ne mântuiască cu harul său. Toate sunt şi vin din voia lui Dumnezeu.

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură la ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Nu se poate spune ca în ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena să nu ne aducem noi toţi aminte de „Cel mai mare Constantin al Românilor”. „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri şi le urmaţi credinţa” sunt cuvintele Sfintei Scripturi pe care s-a bazat Sfântul Sinod al Bisericii noastre când l-a canonozat pe Constantin Brâncoveranu cu fiii săi, căruia noi în datorăm supravieţuirea noastră ca popor creştin, îi datorăm autoritatea cu care ne-am înscris pe firmamentul lumii creştine. Nimeni nu poate contesta că între marile personalităţi ale românilor a fost şi Constantin Brâncoveanu – cel care ne oferă măsura împlinirii vocaţiei româneşti. Fixat în universul unei lumi ce avea drept stâlpi de susţinere ortodoxia şi iubirea de ţară, el reconsolidează conştiinţele contemporanilor prin exemplul vieţii sale. Cine nu a citit istoria şi martitiul Brâncovenilor nu are cum să înţeleagă că viaţa omului nu se desprinde niciodată de viaţa religioasă. Viaţa şi martiriul lui Constantin Brâncoveanu reprezintă o demonstraţie aproape matematică pentru ceea ce înseamnă mândrie românească şi demnitate creştin-ortodoxă.

..Citeste mai departe..

Ce este iertarea şi care sunt binefacerile ei?

lată două întrebări Ia care este foarte important să răspundem cu ajutorul lui Dumnezeu. Iertarea este fapta de milostenie sufletească. Este forţa morală care trece cu vederea tot răul pe care ni l-a făcut cineva, un semen al nostrum, este tăria sufletească prin care înfrângem în noi mândria, mânia faţă de cel ce ne-a greşit, cu care devenim buni, blânzi şi binefăcători, după ce el îşi recunoaşte greşeala si făgăduieşte să se îndrepte.

Izvorul iertării este iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, este conştiinţa solidarităţii şi a responsabilităţii fraterne înaintea lui, este ascultarea de porunca Domnului, care zice prin Sfântul Apostol Pavel; „De va cădea fratele tău în vreo greşeală, îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii”.

Cei vechi nu cunoşteau iertarea. Păgânii se conduceau după legea răzbunării răului cu rău, iar evreii după legea talionului: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

..Citeste mai departe..

Cuvânt la sărbătoarea Sfântului Gheorghe

După cum bolta cerului este împodobită cu stele diferite care strălucesc, din nesfârşite vremi, ca un minunat candelabru, tot astfel pe bolta bisericii creştine sunt sfinţi şi părinţi ai Bisericii, care lumineayă prin faptele lor, prin ]nţelepciunea şi credinţa lor, prin bărbăţie şi virtuţile lor şi lumineayă şi ]n yilele noastre, călăuyind viaţa credincioşilor pe calea cea adevărată, ajutându/i prin rugăciunile lor să ajungă la izvorul mântuirii.

Un astfel de sfânt prăznuieşte Sfânta noastră biserică în ziua de 23 aprilie, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Viaţa Sfântului Gheorghe este un adevărat tezaur de nestrămutată credinţă în Hristos, vădită prin acte numeroase de milostenie şi fapte minunate săvârşite asupra oamenilor.

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură: Dorul de casa părintească

Ajuns într-o grea situaţie de mizerie materială şi morală, un fiu este nevoit singur să-şi caute de lucru şi să-şi agonisească hrana zilnică. Negăsind altceva mai bun, se angajează paznic la o turmă de porci. În această postură mizerabilă, în adâncul sufletului său foarte trist se trezeşte dorul de casa părintească. Simţea că dorul în arde în sufletul lui foarte chinuit; era dorul de casa lui părintească pe care a părăsit-o, era dragostea tatălui său bun care mereu îl chema şi-l aştepta. Această iubire constituie punctul culmunant care-l face să se trezească şi să ia hotărârea fermă de a se întoarce acasă. 

s-a scris foarte mult pe tema aceasta, fiindcă viaţa fiului risipitor are foarte mari şi multe asemănări cu propria noastră viaţă.

..Citeste mai departe..

11 Aprilie - Sfântul ierarh Calinic

In aghiografia Sfintei Biserici, ziua de astăzi este închinată unui mare sfânt - care şi-a trăit până la moarte credinţa căreia şi-a smerit sufletul, care a înţeles că iubirea trebuie să fie ultimul cuvânt al tuturor aspiraţiilor omului şi că jertfa din iubire pentru un ideal superior trebuie să fie şi suprema faptă a vieţii lui, iar acesta nu este altul decât Sf. Ierarh Calinic de la Cernica.

S-a născut la 7 octombrie 1787, în Bucureşti, lângă Biserica Sf.Visarion. Părinţii lui erau români buni, creştini aleşi, cinstiţi şi foarte temători de Dumnezeu. A primit la botez numele Constantin, mama lui, l-a învăluit de mic cu dragoste nespusă şi duioşie, învăţându-l primele rugăciuni. Înclinat din fire spre cele duhovniceşti, purtând în suflet chipul evlaviei mamei sale şi călăuzit de curăţenia inimii şi flacăra credinţei, în anul 1807 a părăsit casa părintească şi a intrat pentru totdeauna în ostrovul pustnicesc al Cernicăi, smerindu-şi trupul cu post aspru, cu priveghere şi cu rugăciune.

..Citeste mai departe..

Postul – o disciplină interioară

Postul este practicat din cele mai vechi timpuri, ca mijloc de înălţare spirituală. El apare la toate popoarele lumii şi este unul din „pilonii” trăirii religioase. Fără post, fără ascultare de Dumnezeu, nu poate i vorba de depăşirea condiţiei umane. Însuşi Mântuitorul Hristos se retrage patruzeci de zile în pustie, iar mai apoi recomandă apostolilor postul, ca mijloc de alungare a demonilor, alături de rugăciune.

Postul este în primul rând un exerciţiu de voinţă, fiindcă astfel ne dovedim puterea psihică de a renunţa la ceva. A renunţa la ceea ce este nociv, nefolositor şi strâmb dovedeşte putere şi forţă interioară. Suntem atât de ancoraţi în obişnuinţele acestei lumi, încât mentalul nostru nu mai este capabil să renunţe la ceva, să cauze şi să găsească o soluţie atunci când intervine o schimbare.

..Citeste mai departe..

25 Martie – Buna Vestire

Praznicul Bunei Vestiri îl serbîăm în fiecare an, la 25 martie. Acea zi fericită şi plină de bucurie duhovnicească pentru neamul românesc, zi în care îngerul Gavriil a vanit la Sfânta Biserică, unde se afla în rugăciune Fecioara Maria şi i-a adus vestea cea mare şi binefăcătoare, că va aduce pe lume şi va purta în braţe pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Ziua aceea fericită în care s-a descoperit lumii întregi „taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”, ziua aceea mare în care Fiul lui Dumnezeu îşi ia sălaş de om în pântece de fecioară şi astfel Fiul lui Dumnezeu se face Fiul omului.

Cu mintea copleşită de o asemenea minune, cu inima plină de sfântă bucurie pentru această solie pe care îngerul lui Dumnezeu o face uneia dintre fiicele pământului, purcedem şi noi să ne apropiem de lumina acestui praznic, de taina pe care o cuprinde el şi să arătăm cine este aceea pe care cerul a ales-o să fie „Născătoare de Dumnezeu”.

..Citeste mai departe..

Biruinţa asupra păcatului: 13 martie – Duminica lăsatului sec de brânză

Ne aflăm în pragul sfântului şi marelui post al Paştilor. Suntem în drum spre Golgota, munte pe care s-a săvârşit împăcarea noastră cu Dumnezeu, prin jertfa de pe cruce a Domnului nostru lisus Hristos. lată, calea mântuirii şi uşile pocăinţei ne sunt deschise. Cu ochii sufletului zărim pe domnul nostru lisus Hristos şi auzim cuvintele Lui: "Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni!"

lisus Hristos a primit să meargă pe drumul crucii şi să fie răstignit pentru ca noi să aflăm viaţa cea veşnică. El a venit în lume spre a ne scoate din robia păcatului şi din întunericul morţii. Auzim din depărtare chemarea lui, dar noi suntem, prin purtarea noastră în viaţă, departe de El. Hristos ne cheamă, prin glasul Sfintei Evanghelii ce se citeşte la Sfânta Liturghie, să mergem pe calea iertării, dar inima ne este plină de răutate, de invidie şi de vrăjmăşie.

..Citeste mai departe..

28 februarie 2016 - Duminica Fiului Risipitor

Un pictor renumit, voind să picteze Cina cea de Taină, a căutat multă vreme un om după chipul căruia să facă icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După multă căutare, el întâlni un tânăr cu faţa luminoasă, cu inima curată, a cărui înfăţişare  i se păru potrivită spre a-i servi ca model pentru icoana Domnului nostru Iisus Hristos. După mulţi ani de lucru, pictorul a ajuns cu lucrarea sa până la punctul în care trebuia să zugrăvească chipul lui Iuda. Este cu putinţă, oare, se întreba pictorul, să mai găsesc un om în zilele noastre, după atâtea veacuri de creştinism, să fie în stare să facă ce a făcut Iuda? Mai poate fi un om atât de negru la suflet, atât de lacom şi de rău precum a fost Iuda vânzătorul? Tot umblând el din oraş în oraş în căutarea unui astfel de model, într-una din zile vede un om la marginea oraşului, pe un maidan de gunoi. Era un om cu părul răvăşit, cu figura întunecată, cu ochii tulburi de patimi, încât i se păru că a găsit omul potrivit care să semene cu Iuda.

..Citeste mai departe..

21 februarie 2016 – Duminica Vameşului şi a Fariseului

Creştinismul este o învăţătură pentru viaţă. În creştinism, credincioşii află răspuns mulţumitor la marile întrebări ale vieţii şi la dorul după mântuire. Dar în creştinism întâlnim nu atât răspunsuri teoretice, abstracte marilor probleme ale sufletului, ci însăşi trăirea adevărurilor şi principiilor vieţii după modelul lăsat nouă de Domnul nostru Iisus Hristos.

Pe drept cuvânt s-a numit viaţă creştină „viaţa în Hristos”, adică trăirea în aşa fel încât să se prelungească în viaţa noastră însuşi Hristos, în lumina şi în adevărul adus de El. De la El avem cuvintele „Eu sunt lumina lumii, cel ce vine după Mine nu va umbla întru întuneric, ci va avea lumina vieţii”. Învăţăturile Mântuitorului sunt pentru noi ca nişte coordonate sau asemenea unor puncte cardinale după care se cuvine să ne desfăşurăm viaţa. 

Astăzi am ascultat minunata pildă a Vameşului şi a Fariseului. Avem în faţă doi oameni înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, cu două stări sufleteşti, cu două cugete şi atitudini diametral opuse:


..Citeste mai departe..

    2 3 4 5 6