Ultima editie tiparita in format pdf

Sfântul Post – o cale de împăcare a omului cu Dumnezeu


Pentru cel care citeşte cu atenţie şi cu multă evlavie Sfânta Scriptură este clar că Adam şi Eva au fost izgoniţi din Rai pentru că nu au ascultat de porunca divină cu privire la mâncare. Această izgonire a fost una dintre consecinţele cele mai grave din istoria omenirii. Pentru ca să ne analizăm şi noi în raport cu adevărat faţă de Adam şi Eva şi faţă de neascultarea poruncii divine a fost instituit postul, perioada de verificare şi de curăţire trupească şi sufletească, de împăcare cu bunul Dumnezeu pe care noi îl supărăm destul de des. Iată ce ne spune Sfântul Ioan – Gură de Aur despre post: „Pentru că ai păcătuit, iată, ai postul la îndemână. Posteşte ca să  nu mai păcătuieşti şi ca să dobândeşti harul lui Dumnezeu. Posteşte ca să nu pierzi darul de la Dumnezeu, ci să-l păstrezi permanent şi să-l stăpâneşti.

..Citeste mai departe..

5 iunie – Duminica a VI-a după Paşti (a Orbului din naştere)

Cu toate că ne aflăm la o depărtare de peste două mii de ani de la săvârşirea minunii vindecării orbului din naştere, pe care Sfânta Biserică o serbează astăzi, totuşi, această minune ne cucereşte mintea şi ne umple inima de admiraţie în faţa puterii Dumnezeieşti a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, într-adevăr, nici până atunci, nici de-atunci încoace istoria nu cunoaşte ca cineva orb din naştere să fi dobândit vederea. Această minune ne oferă prilejul să vorbim despre „lumina” pe care a adus-o Hristos în lume. Căci de venirea lui Iisus în lume nu s-au bucurat numai câţiva bolnavi, orbi, şchiopi sau uscaţi, ci s-a bucurat o lume întreagă. Aici este minunea care ne umple sufletul de bucurie şi este vrednic de reţinut adevărul religios „Hristos este lumina lumii”. Evabghelia mântuirii, propovăduită de El, a adus şi continuă să aducă binefaceri şi bucurii asemănătoare cu aceleaşi pe care le aduce lumina soarelui.

..Citeste mai departe..

29 mai - Duminica Samarinencii

La jumătatea drumului între Galileea şi Iudeea, în ţinutul Samariei se afla orăşelul Sihar şi lângă el era fântâna lui Iacob. Fântâma aceasta era de două ori foarte însemnată. Mai întâi pentru faptul că în acel ţinut secetos o fântână era o adevărată binefacere. Locuitorii oraşului Sihar duceau de la această fântână apa trebuitoare pentru ei şi vitele lor veneau să se adape din apa ei.

Fântâna era foarte adâncă, ne spune Sfânta Evanghelie, şi apa se scotea cu o găleată cu lanţ, precum se poate vedea până-n zilele noastre. În al doilea rând, fântâna aceasta era însemnată pentru samarineni, fiindcă le aducea aminte de strămoşul şi Patriarhul Iacob. Era o fântână istorică, deosebit de preţuită de samarineni. Întrte iudei şi samarineni era o veche dispută, fiind acuzaţi că s-au amestecat cu alte neamuri. Samarinenii socoteau fântâna lui Iacob aproape ca pe un loc sfânt.

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură la ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Nu se poate spune ca în ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena să nu ne aducem noi toţi aminte de „Cel mai mare Constantin al Românilor”. „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri şi le urmaţi credinţa” sunt cuvintele Sfintei Scripturi pe care s-a bazat Sfântul Sinod al Bisericii noastre când l-a canonozat pe Constantin Brâncoveranu cu fiii săi, căruia noi în datorăm supravieţuirea noastră ca popor creştin, îi datorăm autoritatea cu care ne-am înscris pe firmamentul lumii creştine. Nimeni nu poate contesta că între marile personalităţi ale românilor a fost şi Constantin Brâncoveanu – cel care ne oferă măsura împlinirii vocaţiei româneşti. Fixat în universul unei lumi ce avea drept stâlpi de susţinere ortodoxia şi iubirea de ţară, el reconsolidează conştiinţele contemporanilor prin exemplul vieţii sale. Cine nu a citit istoria şi martitiul Brâncovenilor nu are cum să înţeleagă că viaţa omului nu se desprinde niciodată de viaţa religioasă. Viaţa şi martiriul lui Constantin Brâncoveanu reprezintă o demonstraţie aproape matematică pentru ceea ce înseamnă mândrie românească şi demnitate creştin-ortodoxă.

..Citeste mai departe..

Ce este iertarea şi care sunt binefacerile ei?

lată două întrebări Ia care este foarte important să răspundem cu ajutorul lui Dumnezeu. Iertarea este fapta de milostenie sufletească. Este forţa morală care trece cu vederea tot răul pe care ni l-a făcut cineva, un semen al nostrum, este tăria sufletească prin care înfrângem în noi mândria, mânia faţă de cel ce ne-a greşit, cu care devenim buni, blânzi şi binefăcători, după ce el îşi recunoaşte greşeala si făgăduieşte să se îndrepte.

Izvorul iertării este iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, este conştiinţa solidarităţii şi a responsabilităţii fraterne înaintea lui, este ascultarea de porunca Domnului, care zice prin Sfântul Apostol Pavel; „De va cădea fratele tău în vreo greşeală, îndreptaţi-l pe unul ca acesta cu duhul blândeţii”.

Cei vechi nu cunoşteau iertarea. Păgânii se conduceau după legea răzbunării răului cu rău, iar evreii după legea talionului: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

..Citeste mai departe..

Cuvânt la sărbătoarea Sfântului Gheorghe

După cum bolta cerului este împodobită cu stele diferite care strălucesc, din nesfârşite vremi, ca un minunat candelabru, tot astfel pe bolta bisericii creştine sunt sfinţi şi părinţi ai Bisericii, care lumineayă prin faptele lor, prin ]nţelepciunea şi credinţa lor, prin bărbăţie şi virtuţile lor şi lumineayă şi ]n yilele noastre, călăuyind viaţa credincioşilor pe calea cea adevărată, ajutându/i prin rugăciunile lor să ajungă la izvorul mântuirii.

Un astfel de sfânt prăznuieşte Sfânta noastră biserică în ziua de 23 aprilie, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Viaţa Sfântului Gheorghe este un adevărat tezaur de nestrămutată credinţă în Hristos, vădită prin acte numeroase de milostenie şi fapte minunate săvârşite asupra oamenilor.

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură: Dorul de casa părintească

Ajuns într-o grea situaţie de mizerie materială şi morală, un fiu este nevoit singur să-şi caute de lucru şi să-şi agonisească hrana zilnică. Negăsind altceva mai bun, se angajează paznic la o turmă de porci. În această postură mizerabilă, în adâncul sufletului său foarte trist se trezeşte dorul de casa părintească. Simţea că dorul în arde în sufletul lui foarte chinuit; era dorul de casa lui părintească pe care a părăsit-o, era dragostea tatălui său bun care mereu îl chema şi-l aştepta. Această iubire constituie punctul culmunant care-l face să se trezească şi să ia hotărârea fermă de a se întoarce acasă. 

s-a scris foarte mult pe tema aceasta, fiindcă viaţa fiului risipitor are foarte mari şi multe asemănări cu propria noastră viaţă.

..Citeste mai departe..

11 Aprilie - Sfântul ierarh Calinic

In aghiografia Sfintei Biserici, ziua de astăzi este închinată unui mare sfânt - care şi-a trăit până la moarte credinţa căreia şi-a smerit sufletul, care a înţeles că iubirea trebuie să fie ultimul cuvânt al tuturor aspiraţiilor omului şi că jertfa din iubire pentru un ideal superior trebuie să fie şi suprema faptă a vieţii lui, iar acesta nu este altul decât Sf. Ierarh Calinic de la Cernica.

S-a născut la 7 octombrie 1787, în Bucureşti, lângă Biserica Sf.Visarion. Părinţii lui erau români buni, creştini aleşi, cinstiţi şi foarte temători de Dumnezeu. A primit la botez numele Constantin, mama lui, l-a învăluit de mic cu dragoste nespusă şi duioşie, învăţându-l primele rugăciuni. Înclinat din fire spre cele duhovniceşti, purtând în suflet chipul evlaviei mamei sale şi călăuzit de curăţenia inimii şi flacăra credinţei, în anul 1807 a părăsit casa părintească şi a intrat pentru totdeauna în ostrovul pustnicesc al Cernicăi, smerindu-şi trupul cu post aspru, cu priveghere şi cu rugăciune.

..Citeste mai departe..

Postul – o disciplină interioară

Postul este practicat din cele mai vechi timpuri, ca mijloc de înălţare spirituală. El apare la toate popoarele lumii şi este unul din „pilonii” trăirii religioase. Fără post, fără ascultare de Dumnezeu, nu poate i vorba de depăşirea condiţiei umane. Însuşi Mântuitorul Hristos se retrage patruzeci de zile în pustie, iar mai apoi recomandă apostolilor postul, ca mijloc de alungare a demonilor, alături de rugăciune.

Postul este în primul rând un exerciţiu de voinţă, fiindcă astfel ne dovedim puterea psihică de a renunţa la ceva. A renunţa la ceea ce este nociv, nefolositor şi strâmb dovedeşte putere şi forţă interioară. Suntem atât de ancoraţi în obişnuinţele acestei lumi, încât mentalul nostru nu mai este capabil să renunţe la ceva, să cauze şi să găsească o soluţie atunci când intervine o schimbare.

..Citeste mai departe..

25 Martie – Buna Vestire

Praznicul Bunei Vestiri îl serbîăm în fiecare an, la 25 martie. Acea zi fericită şi plină de bucurie duhovnicească pentru neamul românesc, zi în care îngerul Gavriil a vanit la Sfânta Biserică, unde se afla în rugăciune Fecioara Maria şi i-a adus vestea cea mare şi binefăcătoare, că va aduce pe lume şi va purta în braţe pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Ziua aceea fericită în care s-a descoperit lumii întregi „taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”, ziua aceea mare în care Fiul lui Dumnezeu îşi ia sălaş de om în pântece de fecioară şi astfel Fiul lui Dumnezeu se face Fiul omului.

Cu mintea copleşită de o asemenea minune, cu inima plină de sfântă bucurie pentru această solie pe care îngerul lui Dumnezeu o face uneia dintre fiicele pământului, purcedem şi noi să ne apropiem de lumina acestui praznic, de taina pe care o cuprinde el şi să arătăm cine este aceea pe care cerul a ales-o să fie „Născătoare de Dumnezeu”.

..Citeste mai departe..

Biruinţa asupra păcatului: 13 martie – Duminica lăsatului sec de brânză

Ne aflăm în pragul sfântului şi marelui post al Paştilor. Suntem în drum spre Golgota, munte pe care s-a săvârşit împăcarea noastră cu Dumnezeu, prin jertfa de pe cruce a Domnului nostru lisus Hristos. lată, calea mântuirii şi uşile pocăinţei ne sunt deschise. Cu ochii sufletului zărim pe domnul nostru lisus Hristos şi auzim cuvintele Lui: "Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni!"

lisus Hristos a primit să meargă pe drumul crucii şi să fie răstignit pentru ca noi să aflăm viaţa cea veşnică. El a venit în lume spre a ne scoate din robia păcatului şi din întunericul morţii. Auzim din depărtare chemarea lui, dar noi suntem, prin purtarea noastră în viaţă, departe de El. Hristos ne cheamă, prin glasul Sfintei Evanghelii ce se citeşte la Sfânta Liturghie, să mergem pe calea iertării, dar inima ne este plină de răutate, de invidie şi de vrăjmăşie.

..Citeste mai departe..

    2 3 4 5 6