Ultima editie tiparita in format pdf

27 septembrie 2015 – Duminica a XVIII-a dupa Rusalii


Iată că în plin sezon de toamnă, peste ogoarele patriei noastre semănătorii încredinţează pământului bobul de grâu – aurul pâinii şi al cuminecăturii. Sub razele soarelui ce coboară spre asfinţit, odată cu seminţele sunt încredinţate pământului şi grăunţele de aur ale nădejdilor noastre de viaţă şi înviere. De aceea, în ogorul sfânt al Domnului care este sufletul creştinesc, apostolii lui Hristos de ieri, de astăzi şi de totdeauna au semănat neîncetat cuvântul lui Dumnezei, udat de ploaia harului divin ca să rodească şi să se înmulţească cu veacurile.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos de atâtea ori a subliniat virtutea milosteniei în predicile sale şi în sfintele sale învăţături, pilde şi parabole. „Milă voiesc, iar nu jertfă”, căldură, suflet, iubire şi credinţă ar spune şi azi dacă ar reveni printre noi. Ne-a lăsat însă Sfânta Evanghelie – Testamentul său şi Sfintele Taine în Sfânta Biserică, ca să ne ierte, să ne sfinţească, să ne binecuvânteze şi să ne mântuiască cu harul său. Toate sunt şi vin din voia lui Dumnezeu.

..Citeste mai departe..

Viaţa noastră – un dar de mare preţ

Postul în care suntem acum este perioada în care trebuie ca o dată, cu o privire foarte clară să medităm asupra vieţii şi asupra noastră foarte atent. Asupra vieţii, aşa cum a conceput-o Dumnezeu pentru noi şi asupra noastră, cei care suntem beneficiarii acestei vieţi. Privirea clară şi sinceră constă în a măsura distanţa dintre ceea ce Dumnezeu a conceput şi ceea ce noi am realizat, între ceea ce ne-a fost dat şi ceea ce am folosit sau nu, de care ne-am achitat sau nu. O asemenea meditaţie nu trebuie făcută doar o singură dată în viaţă. Deseori noi o amânăm până când devenim incurabili sau ne găsim în pericol de moarte. Atunci, confruntaţi cu frica, cu pericolul sau chiar cu moartea, deodată luăm viaţa în serios, şi pe noi înşine şi pe Dumnezeu. Viaţa încetează a mai fi un joc pentru noi. Încetăm a trăi ca şi când am scrie o ciornă, care foarte foarte târziu va fi transcrisă ca un text definitiv. O zi acest plan nu se va realiza niciodată, pentru că bătrâneţea, moleşirea sufletului şi ramolirea şi îmbătrânirea trupului, moartea subită şi împrejurările vieţii de fiecare zi apasă asupra noastră, fără a striga „păzeşte-te” sau „ai grijă” şi nu ne mai lasă nici o posibilitate de a acţiona.

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură pentru Ziua Mamei

Rog să-mi fie îngăduit ca astăzi, în ziua de 8 Martie, cu  multă bucurie şi emoţie să aduc salutul şi binecuvântarea Biserici noastre tuturor mamelor. Într-o vreme de grave tuburări şi frământări, când Biserica este lovită de ofensiva păgânismuiui actual, într-o vreme când fiicele noastre sunt tot mai mult ademenite de mirajul unei culturi străine de legea şi neamul nostru, care nu poate fi decât ortodox şi naţional avem nevoie de mame bune. românce sănătoase şi credincioase. În faţa valului de desacratizare care loveşte la temelia fiinţei şi existentei neamului trebuie ridicat un dig puternic al credinţei în Dumnezeu. Şi acest dig nu-1 pot ridica decât mamele noastre, mamele creştine, mamele trecute prin greu.

Să ne aducem aminte de sufletul ortodox şi românesc al mamelor de altădată, în care vibra şi trăia sufletul moşilor şi strămoşilor noştri, care prin credinţă au trăit, au luptat şi au biruit în vremurile de vitregie prin care au trecut. Vigoarea şi forţa credinţei lor au pus în mişcare sufletele amorţite uneori, rătăcite şi înstrăinate alteori.

..Citeste mai departe..

Postul – o disciplină interioară

Postul este practicat din cele mai vechi timpuri, ca mijloc de înălţare spirituală. El apare la toate popoarele lumii şi este unul din „pilonii” trăirii religioase. Fără post, fără ascultare de Dumnezeu, nu poate i vorba de depăşirea condiţiei umane. Însuşi Mântuitorul Hristos se retrage patruzeci de zile în pustie, iar mai apoi recomandă apostolilor postul, ca mijloc de alungare a demonilor, alături de rugăciune.

Postul este în primul rând un exerciţiu de voinţă, fiindcă astfel ne dovedim puterea psihică de a renunţa la ceva. A renunţa la ceea ce este nociv, nefolositor şi strâmb dovedeşte putere şi forţă interioară. Suntem atât de ancoraţi în obişnuinţele acestei lumi, încât mentalul nostru nu mai este capabil să renunţe la ceva, să cauze şi să găsească o soluţie atunci când intervine o schimbare. Dependenţele alcătuiesc „boala societăţii noastre moderne”. Fixismele lumii de astăzi ne-au făcut să renunţăm la obiceiurile noastre creştine. Am lăsat foarte multe buruieni ca să ne invadeze fiinţa.

..Citeste mai departe..

22 februarie - Duminica Lăsatului sec de brânză

Ca o mamă bună care se îngrijeşte de binele vremelnic şi cel veşnic al credincioşilor, Biserica a rânduit, după porunca lui Dumnezeu, anumite timpuri de trăire în înfrânare şi rugăciune deosebită. Înaintea marilor preznice a Naşterii şi Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, înaintea prăznuirii Adormirii Maicii şi a pomenirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, rânduiala postului are rostul unei şcoli duhovniceşti la care sunt chemaţi credincioşii pentru îmbunătăţirea vieţii sufleteşti şi trupeşti. Îndeosebi Postul Sfintelor Paşti poate fi asemănat cu o primăvară duhovnicească în care credincioşii pornesc un lucru foarte ales de împodobire cu virtuţi şi de desprindere din lanţul deprinderilor rele. După cum copiii văd la nucă numai învelişul amar şi coaja tare şi nu cunosc miezul hrănitor al ei, tot astfel unii creştini văd în post numai învelişul, numai forma care li se pare necorespunzătoare cu vremea noastră, fără să înţeleagă sensul adânc al postului de jertfirea plăcerilor egoiste şi mărunte pentru dobândirea unui bun mai înalt.

..Citeste mai departe..

19 februarie - Duminica Lăsatului sec de carne

Icoana judecăţii din urmă pe care ne-a înfăţişat-o Sfânta Evanghelie luminează cu razele ei ca dintr-un focar de dincolo de veac viaţa noastră. Ea este o icoană măreaţă, mângâietoare şi cutremurătoare totodată. Un pictor de biserici vestit a refuzat să înfăţişeze în culori această icoană, spunând că nu poate realiza atâtea culori care să poată reda întâlnirea sublimă şi gravă dintre cer şi pământ la a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La mănăstirile din Moldova, ca şi la bisericile mai vechi, icoana judecăţii din urmă este înfăţişată pe peretele de la intrarea în Sfânta Biserică. Aşezarea ei aici arată că Biserica reprezintă împărăţia harului dumnezeiesc prin care ne pregătim să intrăm în viaţa cea veşnică, al cărei prag hotărâtor este indicat de judecata obştească. Am spus că această icoană luminează viaţa noastră de dincolo de veac pentru că ziua şi data acestei judecăţi nu poate fi cuprinsă în Rama timpului istoric.


..Citeste mai departe..

12 februarie - Duminica Fiului Risipitor

Un pictor renumit, voind să picteze Cina cea de Taină, a căutat multă vreme un om după chipul căruia să facă icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După multă căutare, el întâlni un tânăr cu faţa luminoasă, cu inima curată, a cărui înfăţişare  i se păru potrivită spre a-i servi ca model pentru icoana Domnului nostru Iisus Hristos. După mulţi ani de lucru, pictorul a ajuns cu lucrarea sa până la punctul în care trebuia să zugrăvească chipul lui Iuda. Este cu putinţă, oare, se întreba pictorul, să mai găsesc un om în zilele noastre, după atâtea veacuri de creştinism, să fie în stare să facă ce a făcut Iuda? Mai poate fi un om atât de negru la suflet, atât de lacom şi de rău precum a fost Iuda vânzătorul? Tot umblând el din oraş în oraş în căutarea unui astfel de model, într-una din zile vede un om la marginea oraşului, pe un maidan de gunoi. Era un om cu părul răvăşit, cu figura întunecată, cu ochii tulburi de patimi, încât i se păru că a găsit omul potrivit care să semene cu Iuda.

..Citeste mai departe..

30 ianuarie - Sfinţii 3 Ierarhi

Sărbătorim astăzi pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Sărbătorim această mare zi cu sentimente de recunoştinţă şi cu adânc omagiu, depunând în faţa icoanei lor florile de respect ale Teologiei Ortodoxe, căci cu viaţa, cu operele şi cu pilda virtuţilor lor au strălucit şi strălucesc de aproape 16 veacuri ca nişte luceferi ai Bisericii Mântuitorului Hristos.

Cei Trei Mari Ierarhi ai Bisericii Străbune ne primesc azi ruga şi ne binecuvântează cu har. Cu toţii înlănţuiţi în cultură, în evlavie şi în duh de jertfă, legaţi de o prietenie care a străbătut veacurile, ei au fost luaţi de Teologia ortodoxă ca primi îndrumători, ca protectori şi patroni, ca modele vrednice de urmat în viaţă. În ei au ars, până la consumarea totală, făcliile dragostei pentru Hristos, pentru Biserică, pentru adevărul Ortodoxiei, pentru munca cinstită, pentru mila faţţă de cei săraci şi bolnavi, pentru frumuseţea vieţii duhovniceşti, pentru smerenie şi pentru lucrarea de mântuire.

..Citeste mai departe..

Hristos se naşte, slăviţi-l!

Pentru lumea creştină, naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este un eveniment istoric de foarte mare importanţă, în care se arată infinită iubire a lui Dumnezeu faţă de lumea întreagă. În Sfânta Evanghelie a Sfântului Ioan este scris: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe fiul său, cel unul născut, că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Minunea naşterii lui Hristos Domnul său şi Fecioara Maria s-a petrecut la "plinirea vremii", adică în vremea rânduită de Dumnezeu în viaţa omenirii şi care nu se mai repetă, Naşterea Mântuitorului şi Domnului nostru Iisus Hristos şi viaţa sa rămân fapte istorice şi care nu pot fi contestate.

Orogonari prin strămoşii lor din oraşul Betleem, bătrânul Iosif şi Sfânta Fecioară Maria - logodnica sa, ambii din neamul regelui david, au fost nevoiţi să facă o călătorie grea pe vremea lor, ca să îndeplinească astfel prevederile legii recensământului.

..Citeste mai departe..

Colind şi suflet românesc

Ascultând colindele în biserică poate că ar trebui să nu mai adăugăm niciun cuvânt, pentru a pleca acasă cu sufletele pline de bucuria lor. Tradiţie scumpă sufletului românesc şi creştinesc, colindeile vin din adânc de istorie românească. Ne întrebăm cu toţii: cine Ie-a alcătuit cuvintele? Cine Ie-a compus melodiile? Când au fost cântate pentru prima oară şi de către cine şi de unde vin ele anume?

Răspunsul la aceste întrebări e simplu: S-au născut o dată cu creştinismul. Autorii cuvintelor sunt necunoscuţi. Poporul, credincioşii sunt autorii cuvintelor din colinde. Aşa cum tot poporul credincios a găsit şi cele mai potrivite melodii ca să îmbrace cuvintele astfel încât să atingă cu ele cele mai profunde coarde ale simţirii noastre creştineşti şi româneşti. De aceea colindele emoţionează. Emoţionează pe tineri, emoţionează pe vârstnici.

..Citeste mai departe..

7 decembrie - Sfânta Muceniţă Filofteia

În fiecare an, la 7 decembrie, după rânduiala Sfintei noastre Biserici străbune, facem pomenirea Sfintei Muceniţe Filofteia, ale cărei moaşte se află în catedrala Mănăstirii din Curtea de Argeş.

Sfânta Filofteia s-a născut în cetatea Târnovei, capitala împărăţiei românilor şi bulgarilor din sudul Dunării, în anul 1206, din părinţi credincioşi, oameni simpli, cu inimă curată, având ocupaţia de agricultori. mama sfintei, după ce a născut această frumoasă şi binemirositoare floare, a mai trăit câţiva ani. Acasă, Sfânta Filofteia muncea cu sârguinţă în casa tatălui său, îndeplinind cele ce făcea mama sa cât trăise. Şi câte nu sunt de făcut acolo unde lipseşte mâna harnică şi pricepută a unei mame iubitoare de copii şi de casa ei!

..Citeste mai departe..

    1 2 3 4 5