Ultima editie tiparita in format pdf

25 mai – Înălţarea Domnului


Am avut noi, românii, un lung trecut furtunos, cu veacuri zbuciumate şi pline de lacrimi, veacuri de ispăşire a atâtor dureri neînţelese. Încercări grele pentru noi, cei supuşi greutăţilor. Au fost veacuri îndelungate, când în munţi şi în codri ne-am adăpostit fiinţa. În freamătul frunzei ne-am doinit jalea. Puhoaie năvălitoare de duşmani ne-au invadat şi răpit totul. Ne-au lăsat amărâţi şi chinuiţi, fără nimic din ce am agonisit sub soare şi cu sudoarea frunţii. De multe ori am ajuns orfani în patria noastră şi străini în casa noastră.

Doar un singur lucru nu ni s-a putut răpi: credinţa din suflet, credinţa ce arde tainic în sufletul românului de pretutindeni. În bisericuţe modeste de lemn sau de zid, de pe vârfurile de deal sau ascunse între munţi, îngenunchiaţi în smerită rugăciune a picioarele lui Hristos Cel răstignit pe Cruce, românii noştri şi-au spus durerea, şi-au plâns amarul şi s-au mângâiat şi recules în ceasurile grele! Veacuri după veacuri „bisericuţa" pe care azi mulţi au uitat-o, a fost mama mângâietoare şi ocrotitoare a acestui neam românesc. Credinţa în Dumnezeu ne-a fost temelia pe care am rezistat de-a lungul secoleor fără să ne prăbuşim.

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură la ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Nu se poate spune ca în ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena să nu ne aducem noi toţi aminte de „Cel mai mare Constantin al Românilor”. „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri şi le urmaţi credinţa” sunt cuvintele Sfintei Scripturi pe care s-a bazat Sfântul Sinod al Bisericii noastre când l-a canonozat pe Constantin Brâncoveranu cu fiii săi, căruia noi în datorăm supravieţuirea noastră ca popor creştin, îi datorăm autoritatea cu care ne-am înscris pe firmamentul lumii creştine. Nimeni nu poate contesta că între marile personalităţi ale românilor a fost şi Constantin Brâncoveanu – cel care ne oferă măsura împlinirii vocaţiei româneşti. Fixat în universul unei lumi ce avea drept stâlpi de susţinere ortodoxia şi iubirea de ţară, el reconsolidează conştiinţele contemporanilor prin exemplul vieţii sale. Cine nu a citit istoria şi martitiul Brâncovenilor nu are cum să înţeleagă că viaţa omului nu se desprinde niciodată de viaţa religioasă. Viaţa şi martiriul lui Constantin Brâncoveanu reprezintă o demonstraţie aproape matematică pentru ceea ce înseamnă mândrie românească şi demnitate creştin-ortodoxă.

..Citeste mai departe..

14 mai - Duminica a V-a după Paşti (a Samarinencii)

La jumătatea drumului între Galileea şi Iudeea, în ţinutul Samariei se afla orăşelul Sihar şi lângă el era fântâna lui Iacob. Fântâma aceasta era de două ori foarte însemnată. Mai întâi pentru faptul că în acel ţinut secetos o fântână era o adevărată binefacere. Locuitorii oraşului Sihar duceau de la această fântână apa trebuitoare pentru ei şi vitele lor veneau să se adape din apa ei.

Fântâna era foarte adâncă, ne spune Sfânta Evanghelie, şi apa se scotea cu o găleată cu lanţ, precum se poate vedea până-n zilele noastre. În al doilea rând, fântâna aceasta era însemnată pentru samarineni, fiindcă le aducea aminte de strămoşul şi Patriarhul Iacob. Era o fântână istorică, deosebit de preţuită de samarineni. Întrte iudei şi samarineni era o veche dispută, fiind acuzaţi că s-au amestecat cu alte neamuri.

..Citeste mai departe..

25 Martie – Buna Vestire

Praznicul Bunei Vestiri îl serbîăm în fiecare an, la 25 martie. Acea zi fericită şi plină de bucurie duhovnicească pentru neamul românesc, zi în care îngerul Gavriil a vanit la Sfânta Biserică, unde se afla în rugăciune Fecioara Maria şi i-a adus vestea cea mare şi binefăcătoare, că va aduce pe lume şi va purta în braţe pe Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul sufletelor noastre.

Ziua aceea fericită în care s-a descoperit lumii întregi „taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”, ziua aceea mare în care Fiul lui Dumnezeu îşi ia sălaş de om în pântece de fecioară şi astfel Fiul lui Dumnezeu se face Fiul omului.

Cu mintea copleşită de o asemenea minune, cu inima plină de sfântă bucurie pentru această solie pe care îngerul lui Dumnezeu o face uneia dintre fiicele pământului, purcedem şi noi să ne apropiem de lumina acestui praznic, de taina pe care o cuprinde el şi să arătăm cine este aceea pe care cerul a ales-o să fie „Născătoare de Dumnezeu”.

Noi, Născătoare de Dumnezeu, venim la acest prazic luminos către lumina feţei tale, călăuziţi de Sfânta Scriptură, ajutaţi de Sfânta Biserică în mijlocul căreia Tu stai ca „rugul aprins”, primind rugăciunile şi lacrimile noastre şi ducându-le sus în Ceruri, către Fiul tău, Dumnezeul nostru.

..Citeste mai departe..

Viaţa noastră – un dar de mare preţ

Postul în care suntem acum este perioada în care trebuie ca o dată, cu o privire foarte clară să medităm asupra vieţii şi asupra noastră foarte atent. Asupra vieţii, aşa cum a conceput-o Dumnezeu pentru noi şi asupra noastră, cei care suntem beneficiarii acestei vieţi. Privirea clară şi sinceră constă în a măsura distanţa dintre ceea ce Dumnezeu a conceput şi ceea ce noi am realizat, între ceea ce ne-a fost dat şi ceea ce am folosit sau nu, de care ne-am achitat sau nu. O asemenea meditaţie nu trebuie făcută doar o singură dată în viaţă. Deseori noi o amânăm până când devenim incurabili sau ne găsim în pericol de moarte. Atunci, confruntaţi cu frica, cu pericolul sau chiar cu moartea, deodată luăm viaţa în serios, şi pe noi înşine şi pe Dumnezeu. Viaţa încetează a mai fi un joc pentru noi. Încetăm a trăi ca şi când am scrie o ciornă, care foarte foarte târziu va fi transcrisă ca un text definitiv. O zi acest plan nu se va realiza niciodată, pentru că bătrâneţea, moleşirea sufletului şi ramolirea şi îmbătrânirea trupului, moartea subită şi împrejurările vieţii de fiecare zi apasă asupra noastră, fără a striga „păzeşte-te” sau „ai grijă” şi nu ne mai lasă nici o posibilitate de a acţiona.

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură pentru Ziua Mamei

Rog să-mi fie îngăduit ca astăzi, în ziua de 8 Martie, cu  multă bucurie şi emoţie să aduc salutul şi binecuvântarea Biserici noastre tuturor mamelor. Într-o vreme de grave tuburări şi frământări, când Biserica este lovită de ofensiva păgânismuiui actual, într-o vreme când fiicele noastre sunt tot mai mult ademenite de mirajul unei culturi străine de legea şi neamul nostru, care nu poate fi decât ortodox şi naţional avem nevoie de mame bune. românce sănătoase şi credincioase. În faţa valului de desacratizare care loveşte la temelia fiinţei şi existentei neamului trebuie ridicat un dig puternic al credinţei în Dumnezeu. Şi acest dig nu-1 pot ridica decât mamele noastre, mamele creştine, mamele trecute prin greu.

Să ne aducem aminte de sufletul ortodox şi românesc al mamelor de altădată, în care vibra şi trăia sufletul moşilor şi strămoşilor noştri, care prin credinţă au trăit, au luptat şi au biruit în vremurile de vitregie prin care au trecut. Vigoarea şi forţa credinţei lor au pus în mişcare sufletele amorţite uneori, rătăcite şi înstrăinate alteori.

..Citeste mai departe..

Postul – o disciplină interioară

Postul este practicat din cele mai vechi timpuri, ca mijloc de înălţare spirituală. El apare la toate popoarele lumii şi este unul din „pilonii” trăirii religioase. Fără post, fără ascultare de Dumnezeu, nu poate i vorba de depăşirea condiţiei umane. Însuşi Mântuitorul Hristos se retrage patruzeci de zile în pustie, iar mai apoi recomandă apostolilor postul, ca mijloc de alungare a demonilor, alături de rugăciune.

Postul este în primul rând un exerciţiu de voinţă, fiindcă astfel ne dovedim puterea psihică de a renunţa la ceva. A renunţa la ceea ce este nociv, nefolositor şi strâmb dovedeşte putere şi forţă interioară. Suntem atât de ancoraţi în obişnuinţele acestei lumi, încât mentalul nostru nu mai este capabil să renunţe la ceva, să cauze şi să găsească o soluţie atunci când intervine o schimbare. Dependenţele alcătuiesc „boala societăţii noastre moderne”. Fixismele lumii de astăzi ne-au făcut să renunţăm la obiceiurile noastre creştine. Am lăsat foarte multe buruieni ca să ne invadeze fiinţa.

..Citeste mai departe..

22 februarie - Duminica Lăsatului sec de brânză

Ca o mamă bună care se îngrijeşte de binele vremelnic şi cel veşnic al credincioşilor, Biserica a rânduit, după porunca lui Dumnezeu, anumite timpuri de trăire în înfrânare şi rugăciune deosebită. Înaintea marilor preznice a Naşterii şi Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, înaintea prăznuirii Adormirii Maicii şi a pomenirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, rânduiala postului are rostul unei şcoli duhovniceşti la care sunt chemaţi credincioşii pentru îmbunătăţirea vieţii sufleteşti şi trupeşti. Îndeosebi Postul Sfintelor Paşti poate fi asemănat cu o primăvară duhovnicească în care credincioşii pornesc un lucru foarte ales de împodobire cu virtuţi şi de desprindere din lanţul deprinderilor rele. După cum copiii văd la nucă numai învelişul amar şi coaja tare şi nu cunosc miezul hrănitor al ei, tot astfel unii creştini văd în post numai învelişul, numai forma care li se pare necorespunzătoare cu vremea noastră, fără să înţeleagă sensul adânc al postului de jertfirea plăcerilor egoiste şi mărunte pentru dobândirea unui bun mai înalt.

..Citeste mai departe..

19 februarie - Duminica Lăsatului sec de carne

Icoana judecăţii din urmă pe care ne-a înfăţişat-o Sfânta Evanghelie luminează cu razele ei ca dintr-un focar de dincolo de veac viaţa noastră. Ea este o icoană măreaţă, mângâietoare şi cutremurătoare totodată. Un pictor de biserici vestit a refuzat să înfăţişeze în culori această icoană, spunând că nu poate realiza atâtea culori care să poată reda întâlnirea sublimă şi gravă dintre cer şi pământ la a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La mănăstirile din Moldova, ca şi la bisericile mai vechi, icoana judecăţii din urmă este înfăţişată pe peretele de la intrarea în Sfânta Biserică. Aşezarea ei aici arată că Biserica reprezintă împărăţia harului dumnezeiesc prin care ne pregătim să intrăm în viaţa cea veşnică, al cărei prag hotărâtor este indicat de judecata obştească. Am spus că această icoană luminează viaţa noastră de dincolo de veac pentru că ziua şi data acestei judecăţi nu poate fi cuprinsă în Rama timpului istoric.


..Citeste mai departe..

12 februarie - Duminica Fiului Risipitor

Un pictor renumit, voind să picteze Cina cea de Taină, a căutat multă vreme un om după chipul căruia să facă icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. După multă căutare, el întâlni un tânăr cu faţa luminoasă, cu inima curată, a cărui înfăţişare  i se păru potrivită spre a-i servi ca model pentru icoana Domnului nostru Iisus Hristos. După mulţi ani de lucru, pictorul a ajuns cu lucrarea sa până la punctul în care trebuia să zugrăvească chipul lui Iuda. Este cu putinţă, oare, se întreba pictorul, să mai găsesc un om în zilele noastre, după atâtea veacuri de creştinism, să fie în stare să facă ce a făcut Iuda? Mai poate fi un om atât de negru la suflet, atât de lacom şi de rău precum a fost Iuda vânzătorul? Tot umblând el din oraş în oraş în căutarea unui astfel de model, într-una din zile vede un om la marginea oraşului, pe un maidan de gunoi. Era un om cu părul răvăşit, cu figura întunecată, cu ochii tulburi de patimi, încât i se păru că a găsit omul potrivit care să semene cu Iuda.

..Citeste mai departe..

30 ianuarie - Sfinţii 3 Ierarhi

Sărbătorim astăzi pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Sărbătorim această mare zi cu sentimente de recunoştinţă şi cu adânc omagiu, depunând în faţa icoanei lor florile de respect ale Teologiei Ortodoxe, căci cu viaţa, cu operele şi cu pilda virtuţilor lor au strălucit şi strălucesc de aproape 16 veacuri ca nişte luceferi ai Bisericii Mântuitorului Hristos.

Cei Trei Mari Ierarhi ai Bisericii Străbune ne primesc azi ruga şi ne binecuvântează cu har. Cu toţii înlănţuiţi în cultură, în evlavie şi în duh de jertfă, legaţi de o prietenie care a străbătut veacurile, ei au fost luaţi de Teologia ortodoxă ca primi îndrumători, ca protectori şi patroni, ca modele vrednice de urmat în viaţă. În ei au ars, până la consumarea totală, făcliile dragostei pentru Hristos, pentru Biserică, pentru adevărul Ortodoxiei, pentru munca cinstită, pentru mila faţţă de cei săraci şi bolnavi, pentru frumuseţea vieţii duhovniceşti, pentru smerenie şi pentru lucrarea de mântuire.

..Citeste mai departe..

1 2 3 4