Ultima editie tiparita in format pdf

5 Noiembrie - Cuvânt la Duminica a XXII-a după Rusalii


Cine nu cunoaşte pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr? Ca şi alte învăţături ale Sfintei Scripturi, ea înfăţişează o realitate în mijlocul căreia trăiesc oamenii. De atâtea ori au stat, în decursul veacurilor, faţă în faţă bogăţia surdă şi nemiloasă şi sărăcia însoţiră de boală. De o parte bogatul al cărui nume Sfânta Evanghelie nici măcar nu-l spune, poate pentru că el nu era singur ci se aflau mulţi ca el, care se îmbrăca în porfiră şi vizon, trăia în mare lux şi se îmbuibau în petreceri şi în desfrânare, în uitare de Dumnezeu şi de oameni. Cu înfăţişarea strălucitoare, dar cu inima întunecată şi lipsită de orice podoabă. Trupul îmbrăcat în mătase, iar sufletul învăluit în viclenie, înşelăciune, mândrie, avariţie, desfrânare, furt şi alte haine întunecate ale păcatelor. Orb la suferinţele celor din jurul său, surd la strigătul după ajutor şi nesimţitor, indiferent la toată mizeria din jur. De cealaltă parte, săracul Lazăr – iubit nu pentru sărăcia sa materială, ci pentru bogăţia lui spirituală.
..Citeste mai departe..

27 septembrie 2015 – Duminica a XVIII-a dupa Rusalii

Iată că în plin sezon de toamnă, peste ogoarele patriei noastre semănătorii încredinţează pământului bobul de grâu – aurul pâinii şi al cuminecăturii. Sub razele soarelui ce coboară spre asfinţit, odată cu seminţele sunt încredinţate pământului şi grăunţele de aur ale nădejdilor noastre de viaţă şi înviere. De aceea, în ogorul sfânt al Domnului care este sufletul creştinesc, apostolii lui Hristos de ieri, de astăzi şi de totdeauna au semănat neîncetat cuvântul lui Dumnezei, udat de ploaia harului divin ca să rodească şi să se înmulţească cu veacurile.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos de atâtea ori a subliniat virtutea milosteniei în predicile sale şi în sfintele sale învăţături, pilde şi parabole. „Milă voiesc, iar nu jertfă”, căldură, suflet, iubire şi credinţă ar spune şi azi dacă ar reveni printre noi. Ne-a lăsat însă Sfânta Evanghelie – Testamentul său şi Sfintele Taine în Sfânta Biserică, ca să ne ierte, să ne sfinţească, să ne binecuvânteze şi să ne mântuiască cu harul său. Toate sunt şi vin din voia lui Dumnezeu.

..Citeste mai departe..

Răzbunarea a reuşit - Cuvânt la Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul

Viaţa Sfântului Ioan Botezătorul este distanţa parcursă de la acceptarea unei suferinţe nemeritate până la asumarea morţii pentru Hristos. Calendarul creştin este plin de cei care au suferit pentru adevăr. Ei nu au fugit din faţa morţii pentru Hristos, nu s-au ascuns de crucea lui, nu au fost duplicitari, nu au motivat ceva, nu s-au rătăcit pe multele căi care ar fi putut duce undeva, ci au mers numai pe unicul drum care duce la Hristos, drumul credinţei creştine. În ziua de 29 august, prăznuim în fiecare an Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. La curtea lui Irod Antipa, iubitor de lux, huzur şi viaţă de îmbuibare şi de băutură, aveau loc numeroase petreceri, în care toţi invitaţii se complăceau în foarte multe imoralităţi. Din pricina unui asemenea ospăţ, şi-a găsit în mod foarte tragic sfârşitul Sfântul Ioan Botezătorul. El moare decapitat pentru că apăra moralitatea, adevărul dreptatea, neputând trece cu vederea o viaţă dusă în desfrâu şi în fapte ruşinoase. Ca urmaş al imoralităţii, Irod îşi alungă siţia legitimă ca să trăiască în mare păcat cu o alta, numită Irodiada, soţia fratelui său Filip. Această însoţire nepermisă era un foarte mare păcat în faţa lui Dumnezeu şi o mare ruşine în faţa oamenilor. Irod nu ţine cont de aceste reguli morale şi o aduce la curtea sa pe Irodiada şi pe fiica acesteia, Salomeea, alungând-o, fără pic de remuşcare pe soţia sa legitimă.

..Citeste mai departe..

30 iulie - duminica a VIII-a după Rusalii

În timpul verii, credincioşii de la ţară îşi duc traiul mai mult în mijlocul naturii. De dimineaţă până seara şi de foarte multe ori şi în timpul nopţii, la limina lunii, ei se înfrăţesc cu pământul prin muncă. Acolo ia seama cum creşte spicul de grâu. Ei se pregătesc pentru rod, se minunează de covorul de flori al câmpului, privesc cum aleargă albinele şi cum zboară păsările cerului. Toate ale firii par că îl caută şi îl mărturisesc pe Dumnezeu.

Strângând roadele de pe câmp, ei îşi dau seama că în fiecare rod, în fiecare bob de grâu este o împletire tainică întru strădania omului, întru sudoarea frunţii lui şi îbntre binecuvântarea lui Dumnezeu care dă ploaie la bună vreme şi lumina binefăcătoare a soarelui.

..Citeste mai departe..

20 iulie - Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul

Sfinţii sunt culmile cele mai strălucitoare ale Sfintei Biserici, care şi-au desăvârşit portretul vieţii lor spirituale după modelul ideal al Mântuitorului Hristos, creând din persoana Bisericii noastre ca nişte luceferi ai luminii, adevărului şi ai dreptăţii, fiind pentru noi, credincioşii, tot atâtea călăuze de trăire duhovnicească, busole spirituale de îndrumare pentru desăvârşirea vieţii noastre sufleteşti. Stând în apropiere nemijlocită de Dumnezeu, sfinţii sunt ocrotitorii noştri, panoştri, iar ziua comemorării lor este o sărbătoare de profundă semnificaţie morală.

..Citeste mai departe..

16 Iulie 2017 – Duminica a VI-a după Rusalii

Sfânta Evanghelie care s-a citit la sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie ne-a înfăţişat minunea vindecării slăbănogului de la Capernaum, pe care l-au adus la Domnul nostru Iisus Hristos patru prieteni.

Din relatarea acestei minuni se pot desprinde multe învăţături creştineşti, folositoare pentru viaţa noastră. Această minune ne arată puterea dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos care, ca şi în alte dăţi, a tămăduit boala cu puterea cuvântului său dumnezeiesc. Din săvârşirea ei vedem şi credinţa puternică a celui bolnav, precum şi a celor patru oameni care l-au adus pe cel bolnav în faţa lui Iisus, înfruntând mulâimea oamenilor care îl împiedicau să vină cu cel bolnav înaintea Mântuitorului, văzându-şi numai de interesul lor propriu şi dorinţa lor personală de de a-l vedea pe Iisus şi de a se bucura de învăţătura şi de darurile sale dumnezeieşti. Ceea ce ne impresionează însă în chip deosebit şi rămâne pentru noi creştinii o pildă grăitoare peste veacuri este fapta bună a celor patru bărbaţi care l-au adus cu patul pe cel paralizat până în faţa Mântuitorului Hristos aflat într-o casă, înconjurat de mulâimea de oameni din pricina cărora a trebuit să descopere casa şi să-l lase, prin acoperiş, chiar în faţa Domnului nostru Iisus Hristos.

..Citeste mai departe..

24 iunie – Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

În tezaurul doctrinar al creştinismului, un capitol fundamental îl constituie şi cultul sfinţilor. Pe aceste persoane din cerul creştin, care au atins piscurile desăvârşirii spirituale, le luăm de ocrotitori tainici, de patroni ai noştri, iar ziua comemorării lor este o sărbătoare de profundă semnificaţie morală. în ceata numeroasă a sfinţilor care împodobesc sinaxarul Bisericii strămoşeşti străluceşte prin austeritatea lui morală, ca şi prin sublima lui misiune, Sf. Prooroc loan Botezătorul, pe care Sfânta  Biserică drep măritoare îl sărbătoreşte astăzi. Minunată este naşterea sa, pilduitoare viaţa sa, sublimă - conturând perspective nebănuite -misiunea sa.

Sf. Prooroc loan Botezătorul este fiul preotului Zaharia şi al Elisabetei.

Născut în chip minunat, încă din fragedă vârstă părăseşte casa părintească şi se retrage în pustie, pregătindu-se pentru înalta sa misiune.

..Citeste mai departe..

4 iunie – Duminica Rusaliilor

Sărbătoarea Rusalilor, ziua Pogorârii Duhului Sfânt peste Sf. Apostoli este ziua de întemeiere a Bisericii creştine. Cincizecimea, adică a Cincizecea zi de la Învierea Domnului este ziua voită de Tatăl, făgăduită de Fiul şi împlinită de Duhul Sfânt. Este ziua deplinei Revelaţii a Sfintei Treimi în lume: crearea, mântuirea şi sfinţirea. Înainte de patima sa cea de bună voie, ştiind Iisus toate cele ce aveau să se întâmple cu El şi nevoind să-i lase pe sfinţii apostoli în deznădejde şi în necunoaşterea deplinei mântuiri pe care a adus-o, le-a făgăduit că-l va trimite pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care-i va călăuzi şi va vesti cele viitoare, îi va mângâia şi-i va preamări.

El se va numi Mângâietorul, fiindcă va mângâia pe tot cel ce se lasă călăuzit de El.

Timp de 40 de zile după Învierea sa, Mântuitorul s-a înfăţişat pe sine viu prin multe semne doveditoare, arătându-li-se şi vorbind despre Împărăţia lui Dumnezeu şi le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim şi să aştepte făgăduinţa Tatălui. În sfârşit s-a împlinit făgăduinţa.

..Citeste mai departe..

25 mai – Înălţarea Domnului

Am avut noi, românii, un lung trecut furtunos, cu veacuri zbuciumate şi pline de lacrimi, veacuri de ispăşire a atâtor dureri neînţelese. Încercări grele pentru noi, cei supuşi greutăţilor. Au fost veacuri îndelungate, când în munţi şi în codri ne-am adăpostit fiinţa. În freamătul frunzei ne-am doinit jalea. Puhoaie năvălitoare de duşmani ne-au invadat şi răpit totul. Ne-au lăsat amărâţi şi chinuiţi, fără nimic din ce am agonisit sub soare şi cu sudoarea frunţii. De multe ori am ajuns orfani în patria noastră şi străini în casa noastră.

Doar un singur lucru nu ni s-a putut răpi: credinţa din suflet, credinţa ce arde tainic în sufletul românului de pretutindeni. În bisericuţe modeste de lemn sau de zid, de pe vârfurile de deal sau ascunse între munţi, îngenunchiaţi în smerită rugăciune a picioarele lui Hristos Cel răstignit pe Cruce, românii noştri şi-au spus durerea, şi-au plâns amarul şi s-au mângâiat şi recules în ceasurile grele! Veacuri după veacuri „bisericuţa" pe care azi mulţi au uitat-o, a fost mama mângâietoare şi ocrotitoare a acestui neam românesc. Credinţa în Dumnezeu ne-a fost temelia pe care am rezistat de-a lungul secoleor fără să ne prăbuşim.

..Citeste mai departe..

Cuvânt de învăţătură la ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Nu se poate spune ca în ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena să nu ne aducem noi toţi aminte de „Cel mai mare Constantin al Românilor”. „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri şi le urmaţi credinţa” sunt cuvintele Sfintei Scripturi pe care s-a bazat Sfântul Sinod al Bisericii noastre când l-a canonozat pe Constantin Brâncoveranu cu fiii săi, căruia noi în datorăm supravieţuirea noastră ca popor creştin, îi datorăm autoritatea cu care ne-am înscris pe firmamentul lumii creştine. Nimeni nu poate contesta că între marile personalităţi ale românilor a fost şi Constantin Brâncoveanu – cel care ne oferă măsura împlinirii vocaţiei româneşti. Fixat în universul unei lumi ce avea drept stâlpi de susţinere ortodoxia şi iubirea de ţară, el reconsolidează conştiinţele contemporanilor prin exemplul vieţii sale. Cine nu a citit istoria şi martitiul Brâncovenilor nu are cum să înţeleagă că viaţa omului nu se desprinde niciodată de viaţa religioasă. Viaţa şi martiriul lui Constantin Brâncoveanu reprezintă o demonstraţie aproape matematică pentru ceea ce înseamnă mândrie românească şi demnitate creştin-ortodoxă.

..Citeste mai departe..

14 mai - Duminica a V-a după Paşti (a Samarinencii)

La jumătatea drumului între Galileea şi Iudeea, în ţinutul Samariei se afla orăşelul Sihar şi lângă el era fântâna lui Iacob. Fântâma aceasta era de două ori foarte însemnată. Mai întâi pentru faptul că în acel ţinut secetos o fântână era o adevărată binefacere. Locuitorii oraşului Sihar duceau de la această fântână apa trebuitoare pentru ei şi vitele lor veneau să se adape din apa ei.

Fântâna era foarte adâncă, ne spune Sfânta Evanghelie, şi apa se scotea cu o găleată cu lanţ, precum se poate vedea până-n zilele noastre. În al doilea rând, fântâna aceasta era însemnată pentru samarineni, fiindcă le aducea aminte de strămoşul şi Patriarhul Iacob. Era o fântână istorică, deosebit de preţuită de samarineni. Întrte iudei şi samarineni era o veche dispută, fiind acuzaţi că s-au amestecat cu alte neamuri.

..Citeste mai departe..

1 2 3 4