Vineri, 30 iunie 2017, s-au împlinit 108 ani de la naşterea marelui compozitor Paul Constantinescu. Omul de Cultură Alexandru Bădulescu, figură emblematică a spiritualităţii prahovene, ajutat de echipa Casei Memoraile omonime, au marcat evenimentul în ambianţa Muzeului care  poartă strălucitorul nume.

Pios omagiu

După un obicei creştin şi creştinător, pomenirea memoriei muzicianului Paul Constantinescu a fost oficiată de precucernicii părinţi preoţi Ştefan Muşat şi Ştefan Săvulescu, păstoritorii parohiei „Maica Precista” din Ploieşti. În prezenţa a vreo 35 de persoane, printre care d-na dr. Sanda Hârlav Maistorovici, profesoară universitară la Univeristatea Naţională de Muzică Bucureşti, dr. Miron Oprea, preşedintele Fundaţiei Oamenilor de Ştiinţă Prahova, prof. Octavian Onea, istoric şi scriitor, prof. Nelu Stan, col, Constantin Chiper, preşedintele societăţii „Cultul Eroilor” Prahova, slujba de pomenire a emoţionat adunarea, urmată de depuneri de flori şi coroane la statuia lui Paul Constantinescu, ridicată în curtea casei memoriale.

 Solara Ioana Maria Lupaşcu, pianista solistă a Filarmoncii Paul Cosntantinescu, este, spre onoarea ilustrei instituţii muzicale ploieştene, şi romancieră, încă una diuntre scriitoarele patetice, cu stil şi elevaţie de factură contemporană, autoarea romanului PRINŢUL BAGHETEI, apărut în 2008 la editura Meteor Press.

Construcţie polifonică, în maniera unei Simfonii, dinamică povestire a evenimentelor trăite pe insulele Maldive, sub tăvălugul tsunamiului din 24 decembrie 2004, de autoare – plecată  într-un turneu, şi de părinţii săi, în localitatea natală, istorisirea este marcată de un epicu felxibil, în mişcări aleatorii, ţesută de câteva personaje memorabile, precum Tatăl şi Mama autoarei, cât şi de lumea şi evenimentele care se extind concentric în jurul unui foarte mare şi distins dirijor român!

 A 64-a stagiune a Filarmonicii oraşului „Aurului negru” (după Cezar Petrescu), Ploieşti, rămâne, prin calendarul ei muzical, 15 septembrie 2016 – 22  iunie 2017, un excelent şirag de evenimente sonore, cărora personalităţi remrcabile le-au indus forţa lor interpretativă, dublată de o incontestabilă valoare artistică.

Serile Stagiunii 2016-2017 vor reverbera, până la reluarea aceleia pe 2017-2018, urmare ecourilor admirabilelor interpretări semnate de: Ştefan Tarara (Concertul în Re major pentru vioară, de Ceaikovski, dirijor  Radu Postăvaru), de Monica Florescu  (Concertul în La minor pentru pian, de Schumann, dirijor Tiberiu Oprea), de Liviu Prunaru (Serenadă pentru vioară, după „Simpozionul” lui Platon, de Bernstein, dirijor Walter Hilgers), de Ana Antonia Tudose (Andante Spianato şi Marea Poloneză brilliantă, de Chopin, dirijor Ovidiu Bălan), de Florin Ionescu Galaţi  (Invitaţie la vals, de Carl Maria von Weber, Introducere şi Rondo capriciosso în La minor, de Saint-Saens, Melodii lăutăreşti de Sarasate ş.a., dirijor maestrul Ionescu Galaţi), de Laurenţiu Sima (cu lucrări pentru tubă, Uvertura la „Egmont” de Beethoven,              

Zoe Dumitrescu Buşulenga, 1920-2006, istoric literar, eminentă profesoară universitară de Literatură Comparată la Bucureşti, eseistă, membră a Academiei Române, a Academiei Britanice Europene, membră corespondentă a Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte din Paris,  personalitate a Culturii Române, care şi-a încheiat viaţa la mânăstirea Putna, sub numele monahic de Mica Benedicta.

Edict tombal

„La 5 mai 2006, în Duminica Mironosiţelor, a trecut la cele veşnice Zoe dumitrescu Buşulenga – Maica Benedicta. La pomenirea de şapte ani a marii profesoare, adevărată purtătoare de mir a cuvântului lui Dumnezeu, Fundaţia „Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta” (întemeiată de un grup cu acad. Dan Hăulică în frunte, cf. Arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul mânăstirii Putna) editează două volume de interviuri şi dialoguri „Credinţe, mărturisiri, învăţăminte” şi „Să nu pierdem verticala” – cu nădejdea că astfel continuă slujirea pe care Maica Benedicta a împlinit-o cu toată dăruirea: creşterea spirituală a unor generaţii întregi, chemate rodnic înspre cugetul drept şi credinţă”.        

  O astfel de stare – multiplicată  - am  trăit printre pânzele şi sculpturile expuse pe simezele SALONULUI DE PRIMĂVARĂ 2017, vernisat joi 4 mai, spre seară, cu prezenţa masivă a autorilor lor, în atmosfera Galeriei de Artă din Ploieşti, prezidată de maestrul Marcel Bejgu – preşedintele Filialei prahovene a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Varietatea şi valoarea – coordonatele expoziţiei-eveniment tradiţional în viaţa artistică a urbei-capitală de judeţ, au consonat în ansamblul Salonului, cu elocvenţa expresiei coloristice îmbărţişată de solitudinea construcţiei în suprafeţe şi volume. 

Cu fiecare ediţie a Sloanelor – de Primăvară şi respectiv de Toamnă – vocaţia pictorilor, a graficienilor şi a sculptorilor prahoveni aduce un reviriment. Ediţia 2017 a revelat propensiunea către un altfel de  Frumos! Câte exponate, atâtea stări – atâtea sentimente, clipe briliante pentru retine şi spirit.

 Pe 13 mai 2017 s-au împlinit 60 de ani de la moartea scriitorului Camil Petrescu, rămas în Istoria Literaturii noastre Naţionale fecund romancier, poet, eseist, dramaturg şi publicist.

Notă biografică

S-a născut pe 9 aprilie 1894 în Bucureşti şi a murit – scrie Marian Popa în al său „Dicţionar de literatură română, editura Albatros 1977, apărut în 80.000 de exemplare! – pe 14 mai 1957 în Bucureşti. „Orfan din anul naşterii, e crescut de o femeie de serviciu. Studiile secundare la secţia reală a liceelor „Sf. Sava” şi „Gh. Lazăr” (1906-1913).

Aşezată fericit între Şoseaua Naţională E 60, devenită DN 1, calea ferată Ploieşti – Predeal – Braşov, şi albia răului Prahova, comuna Floreşti a intrat în istorie prin TABĂRA primei armate a PRINCIPATELOR DUNĂRENE, la 23 august 1859, prin Moşia Cantacuzino şi palatul MICUL TRIANON, ridicat între 1906 şi 1913,  datorită şi primei fabrici de anvelope din România şi Sud-Estul Europei,  BANLOC B. GOODRICH.

Pantheon

Plecând de la situarea Floreştiului (pământuri încă din secolul XIV stăpânite de boieri autohtoni) în contextul străvechi al domnitorului Radu Şerban (1601, 1602-1611), o monografie din 2006 a localităţii menţionează aşezarea ginerelui acestui Vodă valah, „marele postelnic Constantin Cantacuzino” (1598-1663), „La Mărginenii de Jos şi Filipeştii de Târg”. Au urmat mari prezenţe floreştene: generalul Ioan Em. Florescu (1819-1893), ministru de Război şi prim-ministru, văr cu soţia lui Nicolae Bălcescu (1819-1852), Luxiţa Florescu (1816-1899). Grigore Alexandrescu (1810-1885), secretar al domnitorului George Bibescu (1842-1848), dr. Ion Cantacuzino (1863-1934), domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1820-1873),  Gheorghe Grigore Cantacuzino, alias Nababul (1832-1913), acad. Grigore Ionescu (1903-1994), George Enescu (1881-1855), Maria Cantacuzino-Enescu (1878-1968), prinţesă Rosetti-Tescani, fiul ei, aviator Constantin (Bâzu) Cantacuzino (1904-1958) şi fiica ei, Alice (ambii, cu Mihai Cantacuzino), (1899-1979). Contemporan cu ultimele 4 personalităţi, inginerul şi profesorul Emil Prager, protagonistul acestui reportaj.

Se dedică domnilor Ing. Alexandru Profirescu şi Alexandru Chivu, bibliofil.  

          Ziua de 10 Mai este unul din reperele care au rămas în „Marea Carte a Neamului – Istoria”, sintagmă  din „Românii supt Mihai Voievod Viteazu”, de Nicolae Bălcescu.

           Mai 1866

          În cartea sa, REGELE CAROL AL ROMÂNIEI, POVESTEA UNEI VIEŢI, Editura Corint, 2014, (traducere de Roland Schenn) scriitoarea de origine germană Mite Kremnitz, soţia dr. Wilhelm Kremnitz, cumnatul lui Titu Maiorescu, scrie:

”(...) Atunci când Prinţul Carol (născut la 28 aprilie 1839) a debarcat, era Duminica Rusaliilor şi o sărbătorească  bucurie cuprinsese Dunărea întreagă şi se revărsase peste Turnu Severin. (...) În luna lui mai a anului 1866, când a ajuns în preafrumoasa lui ţară, când a poposit pentru puţină vreme la Turnu-Severin şi mai apoi şi-a continuat, toată noaptea, drumul către capitală într-un poştalion, alături de Brătianu, Prinţul trebuie să se fi gândit că toată acea întreprindere a sa era un lucru din cale-afară de îndrăzneţ, o dovadă de mare curaj. (...)