„Al 5-lea copil al lui Dincă Brătianu (1768-1844, ocârmuitor, deputat şi mare clucer – n. red.) şi al soţei lui Anastasia (Sica) Tigveanu (?-1839)”, Ion C. Brătianu urmează „cursurile de la College de France” unde „cunoaşte pe Quinet, Michelet, Bataillard şi Ulbach, şi a început să lucreze pentru cauza românească”. Urmare exilului post-1848 la Paris „Îşi întinsese relaţunile cu Texier (1816-1887, literat şi publicist francez), Renan (1823-1892, filosof ţ istoric al religiilor) şi Pierre Leroux (1797-1871), sociolog, paşoptist francez), cu Mazzini (1895-1872) politician pro-Garibaldi) şi Manin (1804-1857, conducător al Republicii Veneţa)”.

„Tata dorea să ia o orfană ca să nu aibă piedici în viața lui politică”, aşadar „căsătorindu-se, după un eşec cu d-ra Kestner (…) (fiica lui Scherer Kestner, unul din iniţatorii afacerii Dreyfus), cu fiica – de numai 16 ani – a vădanului Luca Pleşoianu, cunoscută prin Maica Maximilia, stareță la Ostrov şi la Văleni (…) în strictă intimitate la Ostrov la Călimăneşti”, mirii „plecară cu o trăsură la Piteşti – petrecere povestită în jurnalul mamei din 1919”. "O cunoscuse pe viitoarea lui soţe şi mama Floricăi – pierdută la 3 ani de la naştere, a Sabinei, Elena în certificat şi a celor trei juniori Brătianu, Vintilă (1867-1930), Ion / Ionel (1864-1927) şi Constantin / Dinu (1866-1950) „în salonul Capellanilor, la o masă unde juca loto cu mătuşile şi unchii ei”.

 Nimic mai umilitor, decât să te vezi indiferentă între congenerii responsabili, dar să te ajute  străinii să publici o carte  pe care s-o dăruieşti semenilor tăi! O poveste a scriitoarei Ana Hâncu, pe care o relatează înseşi protagonista.

-Cu un roman autobiografic, gata de tipar, încă în aşteptarea finanţării, recent aţi fost onorată cu o invitaţie la Târgul de carte de la Istanbul, doamnă Ana Hâncu.

-…Încep, stimate Serghie Bucur, cu anul trecut, pentru a aminti despre Festivalul ROTONDA PLOPILOR APRINŞI, care s-a ţinut la Râmnicu Vâlcea, patronat  impecabil de scriitorul-editor Ioan Barbu. Invitată acolo, l-am cunoscut pe poetul turc Osman BOZKURT, lansându-şi volumul de versuri ŞOAPTA VISELOR, tipărit de editura BETTA, director Nicolae Roşu. Interesul şi atenţia domniei-sale l-au apropiat de poemele mele, şansă unică pentru mine, prin a-mi propune apariţia unei selecţii în publicaţii turceşti. Invitat  la o reuniune a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, a cărei membră sunt, unde şi-a lansat cartea cu autografele oferite celor de faţă, propunerea dumnealui a găsit transpunerea în turcă graţie poetului şi traducătorului Marian Ilie.

        Mai întâi, o doamnă Arlene Miller, care ia foc, cuprinsă de văpăile pasiunii pentru dentistul Mitchell Lovell, pe care şi-l face amant; împreună pun la cale cum să-l ucidă pe soţul ei, Paul Miller. Într-o cameră a hotelului „Howard Johnson”, „asasinii” repetă lugubrul act: să-i dea cu veioza în cap (ea) ori să-l injecteze cu somnifer (el) şi să-l înece (amândoi) în cadă? „Miloasă”, Arlene propune să-i obţină iniţial divorţul şi, numai dacă refuză, cum se şi întâmplă, crima să aibă loc. Bietul de Paul Miller… scapă cu viaţă, fiindcă, fost scafandru de meserie, rezistă „crimei”.  Mai apoi, stomatologul o înşală pe apetisanta Arelene cu o clientă venită la reparat dantura, fix pe scaunul sofisticat al cabinetului său. Mitchell e invitat în cameră, iar Millerii îl aruncă pe fereastră, cu intenţie ucigaşă.  Culmea face ca, odinioară alpinist fiind, Mitchell să scape nevătămat. Negustor de maşini second-hand, Paul „pactizează” cu Mitchell s-o omoare pe Arlene, întrucât – ofensă impardonabilă ! – tipa pleacă tocmai în Mexic, „invitată” la  revelion, de pitorescul  magnat Ramon. Disperarea face, acum, din „amărâţii” Paul şi Mitchell, peripateticii criminali ce uneltesc s-o… spânzurare  pe Arlene, cu frânghia – parâmă de vapor! –, făcută colac larg, aflată pe scripetele ferestrei camerei…

 Meleagurile prahovene ale Slănicului străvechi, cu legendele lui despre mireasa şi ascunzişul  în care nefericita s-a aruncat, au vibrat, în ziua de 7 iunie 2019, pe frecvenţele Poeziei, la umbra cireşelor aşteptate să se coacă...

Lumini însufleţitoare

Doamna Aurelia Rînjea, până de curând profesoară de Fizică la catedra pe aunci a Colegiului Tehnologic, azi a  Liceului Tehnologic „Toma N. Socolescu”, poetă, publicistă, artistă plastică şi scriitoare, a fost invitată a Liceului Teoretic ŞERBAN VODĂ din Slănic – localitatea natală şi inspiratoare a operelor domniei sale în culori şi în cuvinte, unde şi-a revăzut anii de şcolăriţă, umbrele dascălilor de odinioară şi unde, în mijlocul cadrelor didactice şi al elevilor reuniţi în  jurul recentelor cărţi publicate – IUBIRI STELARE (Karta Graphic Ploieşti 2018) şi DOINĂ ÎN ŢARA MEA DE RAI (EIKON, Bucureşti, 2018), în lumina însufleţitoare a Cuvântului scris, au trăit o memorabilă sărbătoare a Poeziei.

Sâmbătă 11 Mai 2909, Mizilul a jubilat cu prilejul sărbătoririi Centenarului a două străvechi şcoli: Liceul Teoretic GRIGORE TOCILESCU şi Liceul Tehnologic TASE DUMITRESCU. Evenimentul şi-a etalat bucuriile şi istoriile după scenariul şi regia celor doi mari demiurgi ai Culturii locale, profesorii Victor Minea şi Laurenţiu Bădicioiu.

Hrisoave

„GRIGORE TOCILESCU”: 1919, 1 XI – Gimnaziul cu două clase de 70 de elevi. Temeiul – Decretul-lege al Ministerului Instrucţiunii Publice 3864 / 4 XI 1919. 1922 – Gimnaziul de fete. 18 VII 1925 – Edificiul în care azi e liceul „Tase Dumitrescu” – donator, alături de Constantin Condeescu.  Din 1929, cu 8 săli de clasă şi anexe, în 1938 devine Liceu Comercial. 1941 – Ultima promoţie, reprezentată de singurul supravieţuitor al acesteia, col. Eugen Lemnaru, invitatul de seamă al Centenarului. 1948 –  Grup Şcolar Agricol – Şcoală tehnică de Contabilitate, Şcoală profesională Agricolă. 1958 – Şcoală Medie Mixtă. 1968 – Liceu Industrial clasele I-XII, zi şi seral, Mecanic şi Industrie Uşoară. 1983 –Liceul Industrial  cu 8 săli de clasă, laboratoare, bibliotecă etc. 1990 – Liceu Teoretic – la 27 V 1995, 75 de ani de existenţă, e botezat ”Grigore Tocilescu”;

Vineri / 10 Mai, orele 18, istoricul, criticul de Artă şi publicistul prof. Alin Daniel Ciupală va conferenţia despre două evenimente care au marcat profund, în epoca interbelică, Cultura şi Istoria României. Reuniunea are loc în sala „Constantin Radu” a Casei de Cultură GEO BOGZA din Câmpina, strada Griviţei 95. Iată conversaţia purtată telefonic:

        -La invitaţia doamnei Alexandra Ioniţă, directoarea străvechiului bastion al Artelor în Câmpina, „Geo Bogza”,  distinse domnule profesor Ciupală, pregătiţi, în premieră, două surprize… Vă rog să le dezvăluiţi.

  ...”a jucat partida” Valentin Ajder, editor la EIKON. Parteneri, Diana Vrabie, Alexandru Corduneanu. Vianu Mureşan. Christian Crăciun şi Adrian Defta. Oameni de cultură, scriitori, autori in relaţie cu astă editură. I-a aşezat laolaltă util moderatoarea Denisa Popescu. În sală, printre curioşi, romancieru` gazetar prahovean Serghie Bucur. A treia oară ajuns în Piteşti, la manifestări, însoţindu-şi confraţi...

  ”Instituţiuni filosofice”, ”Lectio incerta”, ”Chişinău. Evocări interbelice” şi ”Gardă pentru führer” sunt titlurile ”puse-n joc” aicea, la noi. Vianu ”mizând” pe primu` cu argumentele filosofului care s-arată a fi, profesional. În tandem adecvat cu Vasile Lucaciu, creatoru` de odinioară al opului.

   În zilele de 28, 29 şi 30 septembrie 2018, la  Buşteni, s-a desfăşurat Festivalul Naţional de Literatură  pentru Şcolari, organizat de Uniunea Scriitorilor din România prin secţia ei de profil condusă de domnul Stan V. Gheorghe. L-am urmărit în 29 răpciune, după...

Trei ore

            ... De iad rutier între Floreşti şi Buşteni! Sâmbăta – cu atât mai neverosimil duminica – să străbaţi drumul pe tronsonul ăsta înseamnă un supliciu! Cum trenurile sunt rare, iar la ocazii n-ai nici o şansă, aştepţi maxi-taxiul – care, ca şi tine, se oftică datorită calvarului de aproape trei decenii acelaşi: ambuteiajul în care şoferul  trebuie să oprească, de la Breaza încolo, din 5 în 5 metri, traficul fiind sugurmat în Comarnic! Autostrada promisă înainte de alegeri şi între acestea, de guvernanţi, rămâne o îndepărtată himeră pentru Valea Prahovei. Minciunile – perorate cu neruşinare cronică – au devenit „legea” lor curentă!!!

 Motto: „Nu pot să vorbesc, să gândesc nici atât, fără limba română”! (Nicolae Vălăreanu Sârbu)

            Sâmbătă 25 august 2018, Câmpina a rezonat în spiritul sărbătoririi Zilei Limbii Române – 30 Gustar, eveniment cu ecouri morale şi istorice în viaţa urbei încoronate de constelaţia universală Hasdeu – Istrati – Grigorescu, în „acordurile” Poeziei declamate sub cupola Bibliotecii „Dr. C. I. Istrati”.

              Magnetul

              Cu liniile sale de forţă intelectuală, – emblematic pentru Prahova – scriitorul Florin Dochia, atrage – din toată ţara – autori şi autoare de poezie, cu şi fără cărţi publicate, membri ori nu, ai Uniunii de la Bucureşti sau ai altor grupări de profil din provincie. Vocaţia domniei sale pentru a organiza şi conduce – cu măiestria recunoscută – festivaluri şi concursuri scriitoriceşti în oraşe şi municipii prin excelenţă culturale, din România, l-a consacrat ca moderator de prestigiu, profesionist.              

 Motto: „...Este o expoziţie dedicată  Anului Centenar românesc şi  Integrează cultura acestor locuri  atât în spaţiul europen, cât mai ales în cel mondial al cunoaşterii!”

                                                                                                                                                                     (Ştefan Râmniceanu)

          Fără putinţă de tăgadă, saloanele Muzeului de Artă Ion Ionescu Quintus din Ploieşti nu au mai găzduit sculpturi şi picturi de un aşa gigantism, precum adăpostesc, din ziua de 22 mai 2018, masivele lucrări ale artistului plastic Ştefan Râmniceanu, relevate de imensa domniei sale expoziţie în cheie filosofică intitulată LA ÎNTRETĂIEREA LUMILOR. Evenimentul  surclasează toate expoziţiile întâlnite de noi în spaţiile imperialului edificiu quintusian.

          Proporţiile în deosebi ale sculpturilor şi ale impresionantelor pânze pictate într-o manieră realmente de catedrală, desigur că generează sentimente pe măsura acestor capodopere – cu precădere estetice – şi totodată aprecieri artistice, de regulă cantonate în limitele propriilor noastre gusturi şi înţelegeri (ale Artelor plastice - vizuale, pentru emancipaţi).