Aşezată fericit între Şoseaua Naţională E 60, devenită DN 1, calea ferată Ploieşti – Predeal – Braşov, şi albia răului Prahova, comuna Floreşti a intrat în istorie prin TABĂRA primei armate a PRINCIPATELOR DUNĂRENE, la 23 august 1859, prin Moşia Cantacuzino şi palatul MICUL TRIANON, ridicat între 1906 şi 1913,  datorită şi primei fabrici de anvelope din România şi Sud-Estul Europei,  BANLOC B. GOODRICH.

Pantheon

Plecând de la situarea Floreştiului (pământuri încă din secolul XIV stăpânite de boieri autohtoni) în contextul străvechi al domnitorului Radu Şerban (1601, 1602-1611), o monografie din 2006 a localităţii menţionează aşezarea ginerelui acestui Vodă valah, „marele postelnic Constantin Cantacuzino” (1598-1663), „La Mărginenii de Jos şi Filipeştii de Târg”. Au urmat mari prezenţe floreştene: generalul Ioan Em. Florescu (1819-1893), ministru de Război şi prim-ministru, văr cu soţia lui Nicolae Bălcescu (1819-1852), Luxiţa Florescu (1816-1899). Grigore Alexandrescu (1810-1885), secretar al domnitorului George Bibescu (1842-1848), dr. Ion Cantacuzino (1863-1934), domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1820-1873),  Gheorghe Grigore Cantacuzino, alias Nababul (1832-1913), acad. Grigore Ionescu (1903-1994), George Enescu (1881-1855), Maria Cantacuzino-Enescu (1878-1968), prinţesă Rosetti-Tescani, fiul ei, aviator Constantin (Bâzu) Cantacuzino (1904-1958) şi fiica ei, Alice (ambii, cu Mihai Cantacuzino), (1899-1979). Contemporan cu ultimele 4 personalităţi, inginerul şi profesorul Emil Prager, protagonistul acestui reportaj.

Se dedică domnilor Ing. Alexandru Profirescu şi Alexandru Chivu, bibliofil.  

          Ziua de 10 Mai este unul din reperele care au rămas în „Marea Carte a Neamului – Istoria”, sintagmă  din „Românii supt Mihai Voievod Viteazu”, de Nicolae Bălcescu.

           Mai 1866

          În cartea sa, REGELE CAROL AL ROMÂNIEI, POVESTEA UNEI VIEŢI, Editura Corint, 2014, (traducere de Roland Schenn) scriitoarea de origine germană Mite Kremnitz, soţia dr. Wilhelm Kremnitz, cumnatul lui Titu Maiorescu, scrie:

”(...) Atunci când Prinţul Carol (născut la 28 aprilie 1839) a debarcat, era Duminica Rusaliilor şi o sărbătorească  bucurie cuprinsese Dunărea întreagă şi se revărsase peste Turnu Severin. (...) În luna lui mai a anului 1866, când a ajuns în preafrumoasa lui ţară, când a poposit pentru puţină vreme la Turnu-Severin şi mai apoi şi-a continuat, toată noaptea, drumul către capitală într-un poştalion, alături de Brătianu, Prinţul trebuie să se fi gândit că toată acea întreprindere a sa era un lucru din cale-afară de îndrăzneţ, o dovadă de mare curaj. (...)

 Uriaşul proiect editorial MAREA CARTE A PLOIEŞTILOR, iniţiat şi monitorizat de dl ing. Constantin Trestioreanu, preşedintele Societăţii Culturale PLOIEŞTI-MILENIUL III şi onorabila d-sale Societate, a revenit în actualitate prin apariţia, sub aceleaşi fericite auspicii, prin volumul II, ECONOMIA, sub redacţia domnilor prof. dr. Gheorghe Marinică şi ing. Constantin Trestioreanu, în cursul anului 2016. Volumul I, apărut prin 2012, lansat – cu sesiune de referate şi coumincări – în aula Bibliotecii Academiei Române, în februarie 2014, cu participarea multora dintre redactorii acestei imense lucrări, urmîtoarea,   în vara 2014, în sala Europa a Consiliului Judeţean Prahova, tratează „istoria, populaţia, urbanismul, administraţia, serviciile publice şi domenii adiacente care conturează fizionomia unei aşezări de talia Ploieştilor”. „Volumul al II-lea descrie „întreaga viaţă economică a Ploieştilor, în context naţional şi mondial”. (Din „Cuvânt înainte”, de acad. Mircea Petrescu). 

Pe parcursul a pesre 900 de pagini, Secretariatul redacţional – Gheorghe Marinică, Marian Chirulescu, Dorin Stănescu şi Polin Zorilă – a asamblat studiile semnate astfel: Partea I – Agricultura, de Gheorghe Marinică; Partea a II-a, Comerţul, de Laura-Cristina Geală; Partea a III-a, Meşteşugurile şi Industriile, de Constantin Vrânceanu; Partea a IV-a, Construcţiile, de Constantin Ilie; Partea a V-a, Transporturile şi Telecomunicaţiile, de Dorin Stănescu; 

Sat devenit oraş muncitoresc, localitatea Plopeni trăieşte departe de lumea dezlănţuită, în liniştea pădurii urmaşă a Codrilor Vlăsiei. Istoria a trecut şi pe-aci, cu oameni construind destine.

O istorie

Doxatul op al profesorului şi istoricului Octavian Onea, „Comentarii şi contribuţii la Dicţionar(ul) istoric al Judeţului Prahova”, apărut în 2006 la editura Pygmalion, ne relatează povestea aşezării din inima pădurii străbătute de calea ferată Buda-Slănic. Ascultaţi-o: „Vlad Dracul vv. întăreşte, la 23 Aprilie 1441, jupânului Stan Moenescul cu 5 feciori ai lui: Moian, Stoica, Sin, Vlad şi Mihail şi copiii lui Moian: Aldea şi Moian, fii, şi  Stanca fată, şi Stoica: Şerban, Coman şi Mihail, ocină „jumătate de Cioruş în Ţara Românească şi a treia parte din Mislea şi a treia parte de la Plopeni şi jumătate din Cocoreşti şi moşia lor de la Moeneşti... ca să le fie lor ocină şi moşie şi boerişag”, cu imunităţi: „din nice un feliu din marha lor să nu li să ia vamă domnească dintâi, nice din oi, nice din stupi, nice din porci, nice din găleată, nice din vinăriciu, nice din dijmă, nice din semănături, nice din livezi, nice din pomete, nice vamă din târgu şi să nu fie nice într-o gloabă domnească.

O carte cu şi despre Nichita Stănescu, apărută în decembrie 1984, sub egida revistei VIAŢA ROMÂNEASCĂ, a deprins trăsăturile şi calităţile unui muzeu – unul pe hârtie, 432 de pagini, alcătuit din cuvinte şi imagini. Alcătuitorul ei a fost scriitorul Ioanichie Olteanu.

Prilejul

 „În 1981, la împlinirea a 75 de ani de existenţă, revistei VIAŢA ROMÂNEASCĂ i s-a conferit prin Decret prezidenţial Ordinul MERITUL CULTURAL clasa I pentru „contribuţia adusă la afirmarea şi dezvoltarea artei şi literaturii româneşti, la înfăptuirea politicii culturale a partidului şi statului”, citim în subsolul paginii de gardă a masivului op – „Album memorial NICHITA STĂNESCU”. Promptitudine, mişcare inspirată – literar şi financiar – pentru a evoca uriaşa personalitate a Poetului Blond – locatar în nordul Ploieştiului, pe-o străduţă cu numele Transilvania, foarte aproape de şcoala unde avea „să înveţe să citească şi să scrie”: liceul Ion Luca Caragiale.

 Prof. dr. muzicolog Alexandru Bădulescu a scris o nouă şi memorabilă pagină în Istoria Muzicii româneşti, duminică / 12 martie 2017, sub cupola Casei muzeale „Paul Constantinescu”, unde, alături de un devotat public meloman, domnia sa a celebrat împlinirea a o sută de ani de la naşterea pianistului Dinu LIPATTI.

Meteorul

Dinu Lipatti a strălucit pe firmamentul pianisticii continentale, graţie geniului cu care s-a născut – la 19 martie 1917, în Bucureşti, geniu pe care l-a etalat cu forţa orbitoare a fulgerului, timp de 33 de ani, până în ziua de 2 decembrie 1950 – când traiectoria pământeană a acestui meteorit s-a frânt definitiv, sub cerul Genevei! Destinul l-a ales pentru a scutura lume de lenea şi răutatea în care se complace de secole, să îi descopere dumnezeiasca frumuseţe care se ascunde uneori în ea, MUZICA, lăsându-ne-o, cu dovezi uimitoare, în dramaticul memento: „Nu vă serviţi de muzică, ci serviţi-o!”.

Sâmbătă, 18 martie 2017, scriitorul Mircea Ionescu Quintus împlineşte vârsta de O sută de ani!!! În onoarea distinsului om politic şi om de cultură, confraţii de  breaslă – Uniunea Epigramiştilor din România – invită publicul simpatizant la „Banchetul Epigramiştilor”.

Iniţiatorii

Dovada că Mizilul a intrat pe orbita umorului mondial, ne-o confirmă volumul intitulat „QUINTUS 100 %”, editat la „Opera Magna” din Iaşi, la începutul anului 2017, pus la cale şi îngrijit de domnii prof. dr. Laurenţiu Bădicioiu şi prof. Victor Minea – fondatori ai Festivalului Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”. Coperta cărţii adaugă sub titlul amintit, altele – ajutătoare, explicând destinaţia conţinutlui său: „Peste 100 de epigrame”, „Peste 100 de epigramişti”, „1 Quintus”.

De câţiva ani, Societatea Prahoveană de Antropologie Generală editează, sub egida Centrului Judeţean de Cultură Prahova o culegere de lucrări elaborate de specialişti ai acestui complex domeniu, apariţia lor în viaţa publică prilejuind tot atâtea reuniuni – găzduite tradiţional de Palatul Culturii din Ploieşti.

Calendar

Numărul 1/2015 a fost lansat pe 2 III 2016, în sala de lectură „Nichita Stănescu”; Numărul 2 / 2016 lansat pe 16 II 2017, în sala „Orion”.

Argumente

Intitulată „Anuar”, publicaţia Socetăţii Prahovene de Antropologie Generală a apărut sub patronajul iniţiatorilor. În preambulul la ediţia nr. 1, Dragoş Grigorescu schiţează coordonatele de lucru ale revistei, pe scurt, astfel: „Profilul revistei îmbină atât rafinamentul şi rigoarea limbajului ştiinţific cât şi cordialitatea unei comunicări deschise, directe cu cititorul dornic de cunoaştere şi înţelegere” (Profil)

Februarie soseşte pe la noi cu frigul spăimos generând sintagma „Fe...Martie”. Un Februarie istoric a sugerat replica „Mă cunoaşte dom’ Nae de la unsp’ce fevruarie”, pe care Cetăţeanul trumentat din „O scrisoare pierdută” a consacrat-o, iar politicienii o perpetuează

Preambul

Dacă se va fi petrecut cu adevărat pierderea scrisorii în contextul genial al piesei lui Nenea Iancu, aşa cum ne demonstrează – documentat – dl profesor Octavian Onea, în memorabila d-sale carte „Au fost Ploieştii urbea „Scrisorii pierdute?”, apărută la editura Premier în 2008,

Ultima zi de sâmbătă a lunii ianuarie 2017, 28, a ocazionat, pentru a X-a oară consecutiv, ridicarea cortinei pe scena umorului românesc, în oraşul cândva al celebrei Fabrici de Mobilier Tapiţat RELAXA, cu prilejul ediţiei jubiliare  a Festivalului Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”.

 „Naşul”

          Numele Festivalului – de 10 ani devenit renume! – îl datorăm remarcabilului publicist interbelic, dramaturg şi poet George Ranetti, născut la Mizil pe 19 octombrie 1875, decedat pe 2 mai 1928 la Bucureşti, autorul comediei teatrale „Romeo şi Julieta la Mizil” – „Parodie de situaţii shakespeariene în condiţiile provinciei natale a scriitorului” (cf. Dicţionarului Personalităţilor Prahovene, ediţia 2003, pag. 323).