Române, limba ta maternă este limba română, nu limba engleză!
Uitaţi-vă, ploieşteni, în jurul vostru şi veţi vedea câte denumiri şi expresii sunt în limba engleză!
Limba română a ajuns să fie limbă străină în Ploieşti? Horror!
Pentru că tot a fost Ziua Limbii Române, pe 31 august, aveţi curiozitatea, ploieşteni, să ştiţi câte denumiri de magazine, de exemplu, mai sunt în limba română?
Uitaţi-vă în jurul vostru, când mergeţi prin oraş, şi veţi vedea că limba română este... străină în Ploieşti!
Da, sună oribil, dar acesta este adevărul!
De ce pui nume ca Ploieşti City...., când poţi scrie Oraşul Ploieşti....? De ce să se scrie „Bike” şi nu „Bicicletă”? De ce să spui „Green” când poţi spune „Verde”?
..Citeste mai departe..  Cimitirul Evreiesc din Ploiești a fost vandalizatPoliţiştii Secţiei 2 Ploieşti au deschis un dosar penal pentru profanare de cadavre sau morminte, după ce mai multe monumente funerare din Cimitirul Evreiesc din localitate au fost distruse. "Cu ocazia cercetării la faţa locului s-a constatat că cele sesizate se confirmă, trei dintre aceste monumente fiind găsite sparte. Cercetările sunt continuate în vederea identificării autorilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de profanare de cadavre sau morminte", precizează IPJ Prahova. Deputatul Silviu Vexler, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a catalogat incidentul de la Ploieşti drept "unul dintre cele mai abjecte acte posibile" ..Citeste mai departe.. |  Nici Eurovisionul nu mai este ce era!Moda etalării tatuajelor şi a busturilor goale, pe placul celor care au votat prin sms!
Ceea ce s-a întâmplat la ediţia din acest an a concursului Eurovision, găzduită de Rotterdam (Olanda), mai exact ce piesă şi ce trupă a devenit câştigătoare, reprezintă dovada clară că nici muzica nu mai este ce era! Piesa câştigătoare depăşeşte cu mult tiparele clasice ale Eurovision, unde genul era muzica uşoară, în niciun caz rock-ul cântat de o manieră atât de grotească – cu bustul gol, cu tatuaje, băieţi cu unghii vopsite, cu cercei în urechi şi tot tacâmul rock-ului destrăbălat. Ceilalţi concurenţi au interpretat muzică mult mai adecvată Eurovisionului, cu ţinute elegante, cu coregrafii originale şi tocmai aveam impresia că Eurovisionul pare să-şi fi revenit, după câţiva ani în care, pe ici pe colo, mai apăreau nişte unii cu măşti şi care se schimonoseau pe scenă, fiind declaraţi câştigători!
..Citeste mai departe.. |
 171 de ani de la naşterea lui Mihai EminescuPe 15 ianuarie 2021 se împlinesc 171 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, supranumit și „Luceafărul poeziei românești”.
Din acest motiv, data de 15 ianuarie a fost aleasă ca fiind şi Ziua Culturii Naționale. Mihai Eminescu este autorul celui mai lung poem de dragoste omologat de Academia Recordurilor Mondiale – Luceafărul. Marele poet a început să îl scrie în 1873 și l-a publicat peste 10 ani, în 1883. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
..Citeste mai departe.. |  Prof. dr. Alexandru Bădulescu, fost colaborator la Informația Prahovei, a murit la început de anProf. dr. Alexandru I. Bădulescu, fost colaborator al ziarului nostru aproape două decenii, a trecut la început de an la cele veșnice, după o viață închinată culturii românești.
Un apropiat al compozitorului Paul Constantinescu, patronul spiritual al Filarmonicii ploieştene, Domnul Bădulescu şi-a dedicat cea mai mare parte a carierei cinstind memoria celui pe care l-a supranumit "dirijorul magician". A organizat ani la rând Concursul Național de Creație si Interpretare Paul Constantinescu și a fost nelispit de la concertele de pe scena sălii Ion Baciu ale Filarmonicii Ploiești, fie că vorbim despre concertele simfonice sau despre cele de jazz. A pus bazele Muzeului Memorial Paul Constantinescu și s-a ocupat direct de resturarea Muzeului Peleș. În anul 2002 devenea Cetățean de Onoare al municipiului Ploiești.
Dumnezeu să îl odihnească în pace |
 Ce spectacole puteţi viziona la Teatrul Toma Caragiu în acest week-endLa finele acestei săptămâni, Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti invită să se vizioneze un spectacol despre magie neagră şi vrăjitorie, în care răul subjuga sufletele nevinovate ale oamenilor şi practicanţii artelor oculte sunt aspru pedepsiţi, dar şi două spectacole de umor neîngrădit, unul pentru cei mici, altul pentru cei mari, despre moravuri româneşti şi eroi din poveşti.
- „Vrăjitoarele din Salem”, sâmbătă, 3 octombrie, de la ora 19:00, în sala Teatrului „Toma Caragiu”. O dramă moralizatoare despre „vânătoarea de vrăjitoare” specifică oricărei epoci. Pornind de la evenimente reale despre un grup de tinere ce se îmbolnăvesc subit şi acuză femeile din comunitate de vrăjitorie, spectacolul prezintă mai degrabă o societate cu doctrine politice şi religioase periculoase, decât una subjugata de forţe supranaturale ale răului. - „Piatra din casă”, duminică, 4 octombrie, de la ora 19:00, în sala Teatrului „Toma Caragiu”. Cucoană Zamfira vrea să-şi mărite fiica, dar nu o interesează aşa de mult de sentimentele fetei pe cât îi pasă de zestre şi familii înstărite. Tratată ca un obiect de schimb şi o povară în casă, fiica trebuie să lupte pentru dragostea ei
..Citeste mai departe.. |  O „Enciclopedie” despre Câmpina pe vremea bunicilor noștri
Motto: „Câmpina (…) e contemporană cu Troia și de trei ori mai veche decât Roma”!
(Daniel Alin Ciupală)
Nu îmi pot imagina recunoștința pe care generațiile de ieri și de azi ale Câmpinei vor fi capabile să o arate, în secolul de față măcar, inegalabilului Om de Cultură Alin Daniel Ciupală, drept dovadă a aprecierii și perpetuării inestimabilei sale opere istorice, oferită – la apogeul vieții – Posterității!!! Enumerarea însușirilor sale ar părea insignifiantă, față de OPERA pe care ne-o dăruiește de 30 de ani încoace, în foiletoanele din Oglinda de Azi, în Revista Nouă și, cu o majestate publicistică ireproșabilă, în cărțile și albumele între coperțile cărora a așternut, însoțite de fotografii epocale, povești și istorisiri de o amploare formidabilă! „Laboratorul”
Astfel îmi îngădui să menționez și să cuprind în limitele acestui generic, „forțele” care au pus umărul la alcătuirea, susținerea – morală, financiară și tehnică – a apariției acestui „Bildungsroman” în cuvinte și imagini despre CÂMPINA, pe care, spre mândria EI, generații întregi o regretă și poate că încă le animă visele dinaintea finișului pământesc… Onoarea aparține, indubitabil și spre gloria lor, în ordinea precizată în contra-pagina de gardă a capodoperei – subintitulată, amintesc aici – ARHEOLOGIE LITERARĂ.
..Citeste mai departe.. |
 La pupitrul vieții, Octav CalleyaCronica muzicală
Inspirată și, la rândul ei, inspiratoare, prin căldura scriiturii cu puterea fascinantă a povestirii, cartea la pupitrul vieții… octav calleya, subtitrată „Ghid de sociologia muzicii”, apărută sub semnătura scriitorului Doctor în Filozofie Ion Munteanu, la editura Sim Art Craiova, în 2009, aduce în primplanul prezentului, personalitatea ilustrului dirijor Octav Calleya – celebritate cu rădăcini genetice în „Ordinul Cavalerilor de Malta”, precum spun însemnările străbunicului său, Mihai Calleya. Acesta, arhitect, născut la Istanbul și viețuind în fertilul pământ al Craiovei, a avut un fiu, Octave Calleya, care s-a însurat cu Zoe Albescu Baldovin, proprietară a unei moșii în Pietroșanii de Argeș.
Citim într-o notă de subsol, pe larg (p. 32-33): „În lucrarea lui Spiridon Cristocea și a lui Marius Păduraru, intitulată „Comuna Cicănești, județul Argeș. File de istorie”, editura Ordessos, Pitești, 2009, la pag. 37-38, legat de cele relatate de intervievat (Octav Calleya – n. red.) se menționează: „Familia Calleya și Societatea „Tămașu”. Istoria acestei familii este strâns legată de cea a familiei Baldovin. Slugerul Gheorghe Baldovin, ispravnic de Muscel, în 1826 se căsătorise cu Anica Urianu, care i-a adus ca zestre moșia Pietroșani, dăruindu-i și doi copii: Ileana și Gheorghe. Ileana a devenit soția lui Mihail Rucăreanu, iar Gheorghe nu s-a căsătorit niciodată. (…) Fiul său, tot Gheorghe, prin 1873, a adus de la Câmpulung, la conacul său, la Pietroșani, o femeie văduvă, Maria, împreună cu fetița ei de doi ani, Zoe. Această Zoe, numită Albescu după tată, s-a născut în 1871. A fost fiica unei copile din Rucăr, Maria, (…) căsătorită pe la 1865, la 16 ani, fără voia ei, cu Nicolae Albescu, negustor din Câmpulung. (…) Zoe a primit o educație aleasă la școli din Câmpulung și București. Înainte de a muri (cca. 1880), boierul Baldovin a adoptat-o dându-i numele său. Astfel, Zoe Albescu-Baldovin a rămas singura moștenitoare a întregii sale averi. (…) Maria Baldovin a murit în vara anului1941”.
Prin Octave Calleya, ajungem la nepotul său, Octav Calleya, marele muzician personaj al cărții Dr. Ion Munteanu: „Spaniol de origine și arhitect de profesie, Octave Calleya a devenit cetățean român în 1906, prin Decret Regal semnat de Carol I, renunțând la cetățenia engleză pe care o avea. În 1899 s-a căsătorit cu Zoe Baldovin (decedată în 1955), având șase copii: Maria, Gheorghe, Nicolae, Mihai, Constantin și Ion. Suferind de inimă, Octave a decedat la 27 septembrie 1927 (…) La Cicăneșri, prin 1908-1909 Octave Calleya a cumpărat o pădure de fag de 1 000 ha., numită Tămașu. (…) În apropierea acestei păduri, la Curtea de Argeș, Octave Calleya instalase un birou de desfacere într-o casă închiriată (…) în fundul grădinii acesteia zărindu-se trenul forestier ce transporta lemnul (…)” pe „Linia ferată (…) proiectată de inginerul Ferveanu, a cărui soție, după moartea acestuia, a rămas ca guvernantă în familia Calleya”.
Devoalarea rădăcinii calleyene se petrece viu, tete-a-tete. Ion Munteanu: „…Bunicii dumneavoastră, un cetățean englez născut la Istanbul, dar care purta numele de Calleja, și o moșiereasă româncă, cu o moșie în apropiere de Curtea de Argeș, au avut împreună șase copii…” Octav Calleya: „Da, cinci băieți și o fată. Tatăl meu era al patrulea copil, în ordinea în care s-au născut, și a îmbrățișat cariera de inginer de drumuri și poduri, sau de drumuri și poteci, cum glumeam noi, eu cu sora mea (…) Era trimis peste tot în țară, unde se construia și așa a ajuns la Chișinău, care pe atunci făcea parte din România Mare (…) Aici a cunoscut-o pe mama, care era venită din Roman, orașul lui Sergiu Celibidache, deoarece tatăl ei a fost numit secretar literar la Teatrul Național din Chișinău. (…) Așa se face că m-am născut la Chișinău (…) în noiembrie 1942, iar în iunie 1943 eram cu părinții la Craiova, în 1944 aici născându-se sora mea”.
Ne aflăm în fața unei rarissime capodopere a genului publicistic inaugurat de autorul ei, Doctor în Filozofie Ion Munteanu, lucrare de specialitate pe care distinsul autor a elaborat-o en-detail, precum ne pune în temă nota de subsol de la pagina 19, „Pe baza aplicării interviului de tip povestea vieții” utilizat în numeroase discipline cum sunt: sociologia, antropologia, etnologia, istoria, psihologia, consilierea, terapia etc.”. Dr. Ion Munteanu abordează un astfel de procedeu fiindcă „Povestea vieții este o metodă de cercetare calitativă care ne ajută să înțelegem mai bine traiectoria psihosocială a persoanei intervievate. „O astfel de monografie despre maestrul baghetei Octav Calleya „la pupitrul vieții”, este – indiscutabil – o comoară în biblioteca oricărui interesat de istoria personalităților fenomenului muzical românesc de-a lungul secolelor XX și XXI, o poveste neîndoios impresionantă prin dramatismul și frumusețea învingerii piedicilor și greutăților de spețe tipice lumii muzicale dominată, în țara noastră, până-n 1989, de tarele ideologice și în lumea artiștilor sunetelor, în România, ca de altfel în estul Europei prăduit de comunism. Construită piramidal, gradarea pornește de la copilăria muzicianului, trece prin meandrele evoluției către vârful țintit de ambițiosul și evident talentatul Octav Calleya, pe spirala ascendentă a izbânzii. Tinerii aspiranți la gloria Artei Sunetelor, vor găsi în această carte un excepțional roman, amintind de doctor faust al lui Thomas Mann. Melomanii, pe de altă parte, gimnaziștii, liceenii și studenții găsesc în interiorul acestei interferențe fascinante, fațetele și strădaniile într-o alegră construcție etică și profesională, modelul admirabilei dorințe de a fi muzician, cu precădere compozitor și dirijor. („Pentru mine Beethoven este cel mai tonifiant compozitor” mărturisește Octav Calleya d-luiIon Munteanu, pentru ca, despre dirijori, să se oprească la Sergiu Celibidache, căruia i-a fost student la la școala de la Bologna, însoțindu-l în periplurile concertistice inclusiv la Copenhaga, Koln și Berlin). O imensă și strălucitoare scară a parcurgerii etapelor în substanța cărora Octav Calleya s-a format și a ajuns un dirijor de talie europeană, apreciat și distins în Spania, cu onoruri și excelența conducătorului de Filarmonică și de orchestre; un aristocrat al elitei continentale! Elevatul volum – „Ghid de sociologia muzicii” datorat dr. Ion Munteanu, se impune drept model în care generațiile de viitori muzicieni descoperă dobândirea integrității, a valorii și faimei, pentru a deveni – datorită talentului, voinței și ambiției – adevărați, ireproșabili artiști!
Trei secvențe contradictorii moral le-a relatat Octav Calleya, invitat să pomenească despre muzicieni nommber one în contrast cu imposturile unor co-naționali plecați prin țări cu civilizație recunoscută. Dialogurile sunt elocvente. I. M.: „Muzicienii români pe care i-ați întâlnit peste tot sunt (…)” de „valoarea (…) învățământului de la noi”. O. C.: „Sigur că da (…) Când am înființat orchestra filarmonică nouă de la Malaga, am invitat, printre alții, doi cunoscuți muzicieni români; dirijorul Sergiu Comissiona și solistul pianist Valentin Gheorghiu. După concert (…) i-am dus la un bar tipic, cu specific andaluz din Malaga. În timp ce serveam masa, vine unul de pe stradă și începe să să-i tragă, la acordeon, o sârbă românească de ne-a uimit, la care Valentin Gheorghiu era să cadă pe jos: dint-rodată s-a văzut la el în București, la Grădina Icoanei. Nu-i venea să creadă, pune mâna pe telefon și își sună nevasta, în România, care, auzind muzica românească, a început să-l certe. „Unde ești? Tu ai zis că pleci în Malaga, în Spania, dar unde ai ajuns?” „În Spania sunt, dragă” încerca el s-o convingă. „Imposibil, îi răspunde soția lui, eu nu aud ce muzică asculți tu acolo? În ce restaurant din București te afli?” A trebuit să mă dea pe mine la teledon, să-i explic cum stăteau lucrurile, ca să-l creadă…” I. M. „Dar de surprize mai puțin plăcute, cu români-cetățeni ai lumii, ați avut parte?” O. C. : „Am avut și din acestea. La Malaga, în urmă cu câțiva ani, a venit o fată, o flautistă, din Ploiești, foarte bună, cu care am făcut mai multe concerte. Soțul ei era informatician, dar și licențiat în psihologie, care se ocupa cu tot felul de escrocherii; înșela lumea promițând că vinde una sau alta. M-a păcălit și pe mine (…) Tot din Ploiești, o fagotistă a vrut să profite în cel mai vulgar stil feminin de condiția mea de străin „cu bani”!!”
Amploarea „Ghidului”este cert monumentală, construcția ei polifonică e dinamică. I-o conferă ritmurile existenței psihice, morale și profesionale trăită în epoca stinsă la 22 XII 1989, sub pecetea deschiderii totale în care s-au situat instituțiile și diriguitorii lor, ale căror obstacoleau fost înfruntate și învinse de consecvența lucidă și calculată a îndrăznețului june aspirant la grațiile Eutherpei, Octav Calleya, aspirații împlinite cu sprijinul ferm al părinților și al unor eminențe și de o potrivă mari caractere, precum Mircea Basarab, Victor Giuleanu, Constantin Bugeanu, până a fi ajuns să studieze și apoi să dirijeze în marile capitale le Europei: Viena, Paris, Roma, Londra, Madrid, datorită nativelor sale calități muzicale. Structurată în ritmul în care micul Octav este nevoit să învețe să cânte la vioară pentru a lăsa sorei sale pianul preferat până la adorație, prin furcile caudine al Conservatorului bucureștean, până la studiile în Conservatorul din Viena și, odată ajuns dirijor atestat, primit și păstrat șef de orchestră în Malaga, „povestea vieții” maestrului Octav Calleya capătă anvergura – caleidoscopică – a apogeului profesional și etic, atins de dirijorul nepereche Octav Calleya. O carieră continentală, de peste 40 de ani. Cartea domnului Ion Munteanu devine, pe toată durata lecturii, a revederii unor pasaje și a numeroase fotografii, orizontul fabulos pe care autorul proiectează desăvârșirea unei vieți muzicale exemplare
..Citeste mai departe.. |  "Japonezul" Ioan TimușGaleria marilor argeșeni – spirite enciclopedice, bărbați de neam românesc cu valențe europene, strălucește statuar și prin IOAN TIMUȘ – scriitorul născut pe 8 noiembrie 1890, la Câmpulung Muscel, dăruit de Dumnezeu cu pasiunea călătoriilor și harul alcătuirii cărților, vreme de 70 de ani, în viață pământeană până în ziua de 10 iulie 1969, undeva, într-un cartier din București. Existența acestui remarcabil intelectual ivit sub cerul Argeșului ne-o remarcă istoricul și publicistul Alin Daniel Ciupală, originar din Câmpina, într-o amplă evocare apărută în revista ANUAR a anului 2019, editată de Societatea de Științe Istorice din România, filiala Câmpina.
..Citeste mai departe.. |
 Se reia activitatea la Muzeul Ceasului PloieștiMuzeul Ceasului „Nicolae Simache” din Ploieşti, secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, își va relua activitatea cu publicul vizitator începând cu data de 28 mai 2020, ca urmare a implementării măsurilor de protecție anti SARS-CoV-2 și cu respectarea prevederilor legale în vigoare:
• Accesul publicului în muzeu va fi permis numai în condițiile purtării de mască (medicală/nonmedicală) pe toată durata vizitei. Pentru a asigura un nivel adecvat de protecţie, masca se poziţionează astfel încât să acopere integral nasul, gura şi bărbia;
• Accesul în incinta spațiilor expoziționale se face cu respectarea de către participanți a unei distanțe de minim 2 metri. Păstraţi distanţa de siguranţă de cel puţin 2 m faţă de ceilalţi vizitatori!
..Citeste mai departe.. |  Cronica de Artă plasticăAcuarele MIR-CO
Ceea ce credem – adesea – că știm, că avem idee, că nu ne-a scăpat, ni se relevă în contrariul cu totul surprinzător și, prin urmare, covârșitor, în ceea ce, instantaneu și uimitor, ni se întâmplă să aflăm sau să vedem sau să înțelegem. De fiecare dată în aspectul inedit al cutărui eveniment, în fapt o lecție pe care, mai ales Arta / Artele ne-o oferă prin efectul minunii izvorâte din Ea, prin și din Frumosul descoperit fulgerător sau după adâncă și alertă frământare sufletească a spiritelor valoros creatoare! Revelație cu valențe divine, ce pare a-i reda superlativul, întrucât Arta plastică aduce prinosul său profund inexplicabil.
..Citeste mai departe.. |
  1 2 3 4 5 6   |