Ultima editie tiparita in format pdf

O „Enciclopedie” despre Câmpina pe vremea bunicilor noștri


Motto: „Câmpina (…) e contemporană cu Troia și de trei ori mai veche decât Roma”! (Daniel Alin Ciupală)

Nu îmi pot imagina recunoștința pe care generațiile de ieri și de azi ale Câmpinei vor fi capabile să o arate, în secolul de față măcar, inegalabilului Om de Cultură Alin Daniel Ciupală, drept dovadă a aprecierii și perpetuării inestimabilei sale opere istorice, oferită – la apogeul vieții – Posterității!!! Enumerarea însușirilor sale ar părea insignifiantă, față de OPERA pe care ne-o dăruiește de 30 de ani încoace, în foiletoanele din Oglinda de Azi, în Revista Nouă și, cu o majestate publicistică ireproșabilă, în cărțile și albumele între coperțile cărora a așternut, însoțite de fotografii epocale, povești și istorisiri de o amploare formidabilă!

„Laboratorul”
Astfel îmi îngădui să menționez și să cuprind în limitele acestui generic, „forțele” care au pus umărul la alcătuirea, susținerea – morală, financiară și tehnică – a apariției acestui „Bildungsroman” în cuvinte și imagini despre CÂMPINA, pe care, spre mândria EI, generații întregi o regretă și poate că încă le animă visele dinaintea finișului pământesc… Onoarea aparține, indubitabil și spre gloria lor, în ordinea precizată în contra-pagina de gardă a capodoperei – subintitulată, amintesc aici – ARHEOLOGIE LITERARĂ.
..Citeste mai departe..

La pupitrul vieții, Octav Calleya

Cronica muzicală

Inspirată și, la rândul ei, inspiratoare, prin căldura scriiturii cu puterea fascinantă a povestirii, cartea la pupitrul vieții… octav calleya, subtitrată „Ghid de sociologia muzicii”, apărută sub semnătura scriitorului Doctor în Filozofie Ion Munteanu, la editura Sim Art Craiova, în 2009, aduce în primplanul prezentului, personalitatea ilustrului dirijor Octav Calleya – celebritate cu rădăcini genetice în „Ordinul Cavalerilor de Malta”, precum spun însemnările străbunicului său, Mihai Calleya. Acesta, arhitect, născut la Istanbul și viețuind în fertilul pământ al Craiovei, a avut un fiu, Octave Calleya, care s-a însurat cu Zoe Albescu Baldovin, proprietară a unei moșii în Pietroșanii de Argeș. Citim într-o notă de subsol, pe larg (p. 32-33): „În lucrarea lui Spiridon Cristocea și a lui Marius Păduraru, intitulată „Comuna Cicănești, județul Argeș. File de istorie”, editura Ordessos, Pitești, 2009, la pag. 37-38, legat de cele relatate de intervievat (Octav Calleya – n. red.) se menționează: „Familia Calleya și Societatea „Tămașu”. Istoria acestei familii este strâns legată de cea a familiei Baldovin. Slugerul Gheorghe Baldovin, ispravnic de Muscel, în 1826 se căsătorise cu Anica Urianu, care i-a adus ca zestre moșia Pietroșani, dăruindu-i și doi copii: Ileana și Gheorghe. Ileana a devenit soția lui Mihail Rucăreanu, iar Gheorghe nu s-a căsătorit niciodată. (…) Fiul său, tot Gheorghe, prin 1873, a adus de la Câmpulung, la conacul său, la Pietroșani, o femeie văduvă, Maria, împreună cu fetița ei de doi ani, Zoe. Această Zoe, numită Albescu după tată, s-a născut în 1871. A fost fiica unei copile din Rucăr, Maria, (…) căsătorită pe la 1865, la 16 ani, fără voia ei, cu Nicolae Albescu, negustor din Câmpulung. (…) Zoe a primit o educație aleasă la școli din Câmpulung și București. Înainte de a muri (cca. 1880), boierul Baldovin a adoptat-o dându-i numele său. Astfel, Zoe Albescu-Baldovin a rămas singura moștenitoare a întregii sale averi. (…) Maria Baldovin a murit în vara anului1941”. Prin Octave Calleya, ajungem la nepotul său, Octav Calleya, marele muzician personaj al cărții Dr. Ion Munteanu: „Spaniol de origine și arhitect de profesie, Octave Calleya a devenit cetățean român în 1906, prin Decret Regal semnat de Carol I, renunțând la cetățenia engleză pe care o avea. În 1899 s-a căsătorit cu Zoe Baldovin (decedată în 1955), având șase copii: Maria, Gheorghe, Nicolae, Mihai, Constantin și Ion. Suferind de inimă, Octave a decedat la 27 septembrie 1927 (…) La Cicăneșri, prin 1908-1909 Octave Calleya a cumpărat o pădure de fag de 1 000 ha., numită Tămașu. (…) În apropierea acestei păduri, la Curtea de Argeș, Octave Calleya instalase un birou de desfacere într-o casă închiriată (…) în fundul grădinii acesteia zărindu-se trenul forestier ce transporta lemnul (…)” pe „Linia ferată (…) proiectată de inginerul Ferveanu, a cărui soție, după moartea acestuia, a rămas ca guvernantă în familia Calleya”. Devoalarea rădăcinii calleyene se petrece viu, tete-a-tete. Ion Munteanu: „…Bunicii dumneavoastră, un cetățean englez născut la Istanbul, dar care purta numele de Calleja, și o moșiereasă româncă, cu o moșie în apropiere de Curtea de Argeș, au avut împreună șase copii…” Octav Calleya: „Da, cinci băieți și o fată. Tatăl meu era al patrulea copil, în ordinea în care s-au născut, și a îmbrățișat cariera de inginer de drumuri și poduri, sau de drumuri și poteci, cum glumeam noi, eu cu sora mea (…) Era trimis peste tot în țară, unde se construia și așa a ajuns la Chișinău, care pe atunci făcea parte din România Mare (…) Aici a cunoscut-o pe mama, care era venită din Roman, orașul lui Sergiu Celibidache, deoarece tatăl ei a fost numit secretar literar la Teatrul Național din Chișinău. (…) Așa se face că m-am născut la Chișinău (…) în noiembrie 1942, iar în iunie 1943 eram cu părinții la Craiova, în 1944 aici născându-se sora mea”. Ne aflăm în fața unei rarissime capodopere a genului publicistic inaugurat de autorul ei, Doctor în Filozofie Ion Munteanu, lucrare de specialitate pe care distinsul autor a elaborat-o en-detail, precum ne pune în temă nota de subsol de la pagina 19, „Pe baza aplicării interviului de tip povestea vieții” utilizat în numeroase discipline cum sunt: sociologia, antropologia, etnologia, istoria, psihologia, consilierea, terapia etc.”. Dr. Ion Munteanu abordează un astfel de procedeu fiindcă „Povestea vieții este o metodă de cercetare calitativă care ne ajută să înțelegem mai bine traiectoria psihosocială a persoanei intervievate. „O astfel de monografie despre maestrul baghetei Octav Calleya „la pupitrul vieții”, este – indiscutabil – o comoară în biblioteca oricărui interesat de istoria personalităților fenomenului muzical românesc de-a lungul secolelor XX și XXI, o poveste neîndoios impresionantă prin dramatismul și frumusețea învingerii piedicilor și greutăților de spețe tipice lumii muzicale dominată, în țara noastră, până-n 1989, de tarele ideologice și în lumea artiștilor sunetelor, în România, ca de altfel în estul Europei prăduit de comunism. Construită piramidal, gradarea pornește de la copilăria muzicianului, trece prin meandrele evoluției către vârful țintit de ambițiosul și evident talentatul Octav Calleya, pe spirala ascendentă a izbânzii. Tinerii aspiranți la gloria Artei Sunetelor, vor găsi în această carte un excepțional roman, amintind de doctor faust al lui Thomas Mann. Melomanii, pe de altă parte, gimnaziștii, liceenii și studenții găsesc în interiorul acestei interferențe fascinante, fațetele și strădaniile într-o alegră construcție etică și profesională, modelul admirabilei dorințe de a fi muzician, cu precădere compozitor și dirijor. („Pentru mine Beethoven este cel mai tonifiant compozitor” mărturisește Octav Calleya d-luiIon Munteanu, pentru ca, despre dirijori, să se oprească la Sergiu Celibidache, căruia i-a fost student la la școala de la Bologna, însoțindu-l în periplurile concertistice inclusiv la Copenhaga, Koln și Berlin). O imensă și strălucitoare scară a parcurgerii etapelor în substanța cărora Octav Calleya s-a format și a ajuns un dirijor de talie europeană, apreciat și distins în Spania, cu onoruri și excelența conducătorului de Filarmonică și de orchestre; un aristocrat al elitei continentale! Elevatul volum – „Ghid de sociologia muzicii” datorat dr. Ion Munteanu, se impune drept model în care generațiile de viitori muzicieni descoperă dobândirea integrității, a valorii și faimei, pentru a deveni – datorită talentului, voinței și ambiției – adevărați, ireproșabili artiști! Trei secvențe contradictorii moral le-a relatat Octav Calleya, invitat să pomenească despre muzicieni nommber one în contrast cu imposturile unor co-naționali plecați prin țări cu civilizație recunoscută. Dialogurile sunt elocvente. I. M.: „Muzicienii români pe care i-ați întâlnit peste tot sunt (…)” de „valoarea (…) învățământului de la noi”. O. C.: „Sigur că da (…) Când am înființat orchestra filarmonică nouă de la Malaga, am invitat, printre alții, doi cunoscuți muzicieni români; dirijorul Sergiu Comissiona și solistul pianist Valentin Gheorghiu. După concert (…) i-am dus la un bar tipic, cu specific andaluz din Malaga. În timp ce serveam masa, vine unul de pe stradă și începe să să-i tragă, la acordeon, o sârbă românească de ne-a uimit, la care Valentin Gheorghiu era să cadă pe jos: dint-rodată s-a văzut la el în București, la Grădina Icoanei. Nu-i venea să creadă, pune mâna pe telefon și își sună nevasta, în România, care, auzind muzica românească, a început să-l certe. „Unde ești? Tu ai zis că pleci în Malaga, în Spania, dar unde ai ajuns?” „În Spania sunt, dragă” încerca el s-o convingă. „Imposibil, îi răspunde soția lui, eu nu aud ce muzică asculți tu acolo? În ce restaurant din București te afli?” A trebuit să mă dea pe mine la teledon, să-i explic cum stăteau lucrurile, ca să-l creadă…” I. M. „Dar de surprize mai puțin plăcute, cu români-cetățeni ai lumii, ați avut parte?” O. C. : „Am avut și din acestea. La Malaga, în urmă cu câțiva ani, a venit o fată, o flautistă, din Ploiești, foarte bună, cu care am făcut mai multe concerte. Soțul ei era informatician, dar și licențiat în psihologie, care se ocupa cu tot felul de escrocherii; înșela lumea promițând că vinde una sau alta. M-a păcălit și pe mine (…) Tot din Ploiești, o fagotistă a vrut să profite în cel mai vulgar stil feminin de condiția mea de străin „cu bani”!!” Amploarea „Ghidului”este cert monumentală, construcția ei polifonică e dinamică. I-o conferă ritmurile existenței psihice, morale și profesionale trăită în epoca stinsă la 22 XII 1989, sub pecetea deschiderii totale în care s-au situat instituțiile și diriguitorii lor, ale căror obstacoleau fost înfruntate și învinse de consecvența lucidă și calculată a îndrăznețului june aspirant la grațiile Eutherpei, Octav Calleya, aspirații împlinite cu sprijinul ferm al părinților și al unor eminențe și de o potrivă mari caractere, precum Mircea Basarab, Victor Giuleanu, Constantin Bugeanu, până a fi ajuns să studieze și apoi să dirijeze în marile capitale le Europei: Viena, Paris, Roma, Londra, Madrid, datorită nativelor sale calități muzicale. Structurată în ritmul în care micul Octav este nevoit să învețe să cânte la vioară pentru a lăsa sorei sale pianul preferat până la adorație, prin furcile caudine al Conservatorului bucureștean, până la studiile în Conservatorul din Viena și, odată ajuns dirijor atestat, primit și păstrat șef de orchestră în Malaga, „povestea vieții” maestrului Octav Calleya capătă anvergura – caleidoscopică – a apogeului profesional și etic, atins de dirijorul nepereche Octav Calleya. O carieră continentală, de peste 40 de ani. Cartea domnului Ion Munteanu devine, pe toată durata lecturii, a revederii unor pasaje și a numeroase fotografii, orizontul fabulos pe care autorul proiectează desăvârșirea unei vieți muzicale exemplare
..Citeste mai departe..

"Japonezul" Ioan Timuș

Galeria marilor argeșeni – spirite enciclopedice, bărbați de neam românesc cu valențe europene, strălucește statuar și prin IOAN TIMUȘ – scriitorul născut pe 8 noiembrie 1890, la Câmpulung Muscel, dăruit de Dumnezeu cu pasiunea călătoriilor și harul alcătuirii cărților, vreme de 70 de ani, în viață pământeană până în ziua de 10 iulie 1969, undeva, într-un cartier din București. Existența acestui remarcabil intelectual ivit sub cerul Argeșului ne-o remarcă istoricul și publicistul Alin Daniel Ciupală, originar din Câmpina, într-o amplă evocare apărută în revista ANUAR a anului 2019, editată de Societatea de Științe Istorice din România, filiala Câmpina.
..Citeste mai departe..

Se reia activitatea la Muzeul Ceasului Ploiești

Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” din Ploieşti, secţie a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, își va relua activitatea cu publicul vizitator începând cu data de 28 mai 2020, ca urmare a implementării măsurilor de protecție anti SARS-CoV-2 și cu respectarea prevederilor legale în vigoare:
• Accesul publicului în muzeu va fi permis numai în condițiile purtării de mască (medicală/nonmedicală) pe toată durata vizitei. Pentru a asigura un nivel adecvat de protecţie, masca se poziţionează astfel încât să acopere integral nasul, gura şi bărbia; • Accesul în incinta spațiilor expoziționale se face cu respectarea de către participanți a unei distanțe de minim 2 metri. Păstraţi distanţa de siguranţă de cel puţin 2 m faţă de ceilalţi vizitatori!
..Citeste mai departe..

Cronica de Artă plastică

Acuarele MIR-CO Ceea ce credem – adesea – că știm, că avem idee, că nu ne-a scăpat, ni se relevă în contrariul cu totul surprinzător și, prin urmare, covârșitor, în ceea ce, instantaneu și uimitor, ni se întâmplă să aflăm sau să vedem sau să înțelegem. De fiecare dată în aspectul inedit al cutărui eveniment, în fapt o lecție pe care, mai ales Arta / Artele ne-o oferă prin efectul minunii izvorâte din Ea, prin și din Frumosul descoperit fulgerător sau după adâncă și alertă frământare sufletească a spiritelor valoros creatoare! Revelație cu valențe divine, ce pare a-i reda superlativul, întrucât Arta plastică aduce prinosul său profund inexplicabil.
..Citeste mai departe..

Cronica Muzicală: CARMINA BURANA

Geniul compozitorului german Carl Orff, născut la Munchen, în 10 iulie 1895, este consacrat de creaţia sa muzicală foarte variată – cantate scenice, opere, lucrări  pentru scenă, simfonice, corale şi de cameră, extrem de cunoscut, cu atât mai bine la începutul de secol XXI, prin excepţionala CARMINA BURANA. Această operă a intrat în repertoriul experimentatei Filarmonicii „Paul Constantinescu”, în două ediţii, montată şi prezentată melomanilor în 2018, sub bagheta lui Tiberiu Soare şi, recent, în seara zilei de 6 martie 2020, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor – „Centrum”, după cum spune publicului inscripţia expusă pe faţada impunătoarei clădiri, cu Jin Wang la pupitrul dirijoral.

Pasionat, între altele, de muzica medievală, Carl Orff uimeşte generaţiile contemporane, de admiratori ai Muzicii scenice, cu super-spectaculoasa „Carmina Burana”, în varianta ploieşteană 2020 constituind un îndelung şi furtunos aplaudat spectacol, în final, timp de circa cinci minute, de sala arhiplină (cu spectatori în picioare) la premiera vrăjită de impresionantul ansamblu simfonic şi coral alcătuit de Orchestra Filarmonicii „Paul Constantinescu”, laolaltă cu celebrii solişti Cezar Ouatu, contra-tenor, Ramona Păun, soprană, Ştefan Ignat, bariton, corul Filarmonicii dirijat de Eduard Dinu, corul de copii „Allegrezza” al Colegiului de Artă „Carmen Sylva”, dirijat de Amalia Secreţianu, întregul ansamblu realizând performanţa de Guinnes Book, sub  magnifica baghetă a dirijorului austriac Jin Wang!

..Citeste mai departe..

Cronica literară: CITITUL - „SPUMA ZILELOR ŞI NOPŢILOR DE LECTURĂ”

„Nu mă laud cu cărţile pe care le-am scris, mă laud cu cărţile pe care le-am citit”!, sună al doilea motto pe care  Dumitru Augustin Doman l-a menţionat în pagina de gardă a proaspetei domniei sale cărţi cu fotografia unui colţ din interiorul sălii vastei Biblioteci din Oxford, motto din mărturisirea inegalabilului Jorge Luis Borges. Insolită şi generos şarjabilă, recenta carte din raftul scriitorului Dumitru Augustin Doman, intitulată SPUMA ZILELOR ŞI NOPŢILOR DE LECTURĂ, apărută în la fel de grăbitul Decembrie, ca tot anul 2019, la editura „Grinta”, exală un parfum saturat de voluptăţile citirii a sute de cărţi, între pereţii imaginari sau reali ai locurilor unde autorului i-a priit această subjugantă plăcere / pasiune, în momente de benefică pace a zăbavei peste pagina scrisă de tipar.

De-a lungul a 190 de pagini de consemnare a stărilor şi a impresiilor – mai tot timpul iluminate în interior, de un sagace umor, în subtilul răspăr al ironiei curat amicale – turnate în mirifice sondări, caracterizări, portrete, concluzii, în exuberante corolare, spumoasele consideraţii domaniene reflectă, cu puterea unei raze de laser eugen-ionescian, redutabila selecţie a lectorului travestit în instanţă estetică, voluntar culegător de perle şi diamante din scrierile văzute cu ochii şi citite cu gândul.

..Citeste mai departe..

Un Militar de Onoare: GENERALUL EREMIA GRIGORESCU

 Truda istoricul Traian Lazăr o regăsim din nou fructificată într-o nouă carte de specialitate, pe care a scris-o în discreţia cercetării arhivelor şi a liniştii cabinetului domniei sale de lucru, cu mult înainte, în anul 2019 apărută la editura de rezonant prestigiu JUNIMEA şi lansată într-una din zilele nefiresc de însorite ale lunii noiembrie, 28, în aula Colegiului Naţional Ion Luca Caragiale din Ploieşti.

Portretul prin Operă

Coincidenţa – fericită, pe care o semnalez cu respectul cuvenit, schiţată de editor – face ca Memoria clepsidrei – raftul de colecţie al „Junimii” să puncteze data venirii pe lume a distinsului autor – 19 noiembrie 1941, în satul Iacobeni, comuna Dângeni, judeţul Botoşani, implicit anul de naştere al distinsului autor, cu numărul 79, iar pentru INFORMAŢIA prilejul plăcut de a-i ura Mulţi Ani în Sănătate! Alăturăm panoplia cărţilor scrise şi publicate de profesorul Traian Lazăr – absolvent al Facultăţii de Istorie-Filozofie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, în 1965: Iuliu Maniu şi serviciile secrete, 2006 / Jurnalul Regelui Mihai I de România, 2011 / I. L. Caragiale şi N. Iorga în noi ipostaze, 2012 / Noutăţi de istorie şi critică literară, 2013 / Primarul şi primăria Ploieşti la 1960, 2014, în colaborare cu Petre Vâlcu  / 150 de ani sub semnul Minervei, 2914, în colaborare cu Petre Năchilă şi Vasile Moga  / Scrisori din exil.

..Citeste mai departe..

Părintele rachetelor de la Crângul lui Bot: GENERALUL COSTICĂ DRĂGHICI

 A.G.I.R. – Asociaţia  Generală a Inginerilor din România a iniţiat prin S.I.M. – Societatea Inginerilor Militari întocmirea unei MONOGRAFII a PERSONALITĂŢILOR ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII MILITARE ROMÂNEŞTI, în două volume, veritabil DICŢIONAR de astfel de monografii – ale ofiţerilor superiori de profesie ingineri, cu alte cuvinte ingineri activi în Armata României, în diferite locuri din Ţară şi în specialităţi tehnice militare diverse. În galeria acestora PERSONALITĂŢI, din Istoria Militară a României are onoare să facă parte şi domnul general COSTICĂ DRĂGHICI, personalitate a vieţii ştiinţifice şi militare prahovene, prin cariera pe care a desfăşurat-o strălucit, cu remarcabila sa realizare, intrată în Istoria Tehnicii Militare româneşti:  ÎNTREPRINDEREA DE PRODUCŢIE ŞI REPARAŢIE A TEHNICII DE RACHETE, amplasată la Crângul lui Bot. 

Monografia-Dicţionar

Oportunitatea acestei lucrări cu caracter enciclopedic o remarcă preşedintele AGIR prof. univ. EurIng dr. ing. dipl. DHC Mihai Mihăiţă, într-un sugestiv „Cuvânt înainte” , în care pune în undă înţelepciunea antică privitoare la existenţa cât mai îndelungată a ţării, citându-l pe Publius Flavius  Vegetius Renatus, învăţat din secolul al III-lea după Hristos: „Si vis pacem, para bellum”, adică

..Citeste mai departe..

Cronica literară: FERICIREA CA O DIMINEAŢĂ PLOIASĂ

 Prospeţimea francă a poemelor publicate sub acest titlu – el însuşi o fragilă clipă reflectată austral în zorii  zilei ce vor fi succedat bucuriei de o ascunsă superbie –, de Geo Galetaru, la editura „Limes” în 2916, desenează conturul magic al poetului care, în viziunea  confratelui de liră, Victor Sterom, aspiră să atingă vârful muntelui care  – atins numai de Mihai Eminescu – este POEZIA. „Urcuşul” spre culme îl jalonează editorul volumului în discuţie, ataşând „hrisovul” celor 26 de volume apărute din 1981 încoace, prolifică panoplie a creaţiei redactorului şef al publicaţiei „Sintagme Literare”, hrisov sui-generis poematic: „Inefabila ninsoare”, / „Alfabetul mirării”, /„Vară de crini”, /„Înduplecarea nopţii”, / „Steaua ta, copilărie”, / „Epifanii pentru Daniel”, / „Cântec pentru somn şi drum”, / „Voci din penumbră”, / „Lacrima seninului”, / „Colivia de aur”. / „Lecţia despre îngeri”,  „Dincolo de nerostire”, / „Calea spre lume”, / „Memoria fulgerului”, / „Întâmplările simple”, / „Cei ce se întorc spre seară”, / „Hai să ne jucăm de-a rima”, / „Umbra şi timpul”, / „Mesagerul obscur” – cărora, altele s-au fost adăugate „construcţiei” sugerate aici.                                                                                             

..Citeste mai departe..

O poveste reală: „ÎN AFARA CUTIEI”

 De mii de ori trecusem pe lângă o clădire lingă şi sobră ca un vapor ancorat la cheu, în drumurile către Bucureşti şi retur, clădire situată în muchia DN 1, la 9 kilometrii de urbea „Aurului Negru”. A trebuit să apară elogiul unei lumi – a copilăriei –, adus de o îndrumătoare în Artă, o elevă şi un  maestru al Artei plastice – reunite de îndemnul dumnezeiesc al Frumosului, pentru a avea norocul să „urc pe „vaporul” amintit, într-o seară fastă, de poveste.

 „O lume minunată…”

  …Primul vers al faimosului şlagăr-emblema muzical-vocală a de curând răposatului cântăreţ Mihai Constantinescu, m-a trimis în cealaltă parte a rimei versului 2, „de jucării” amintind de rima versului 4, „pentru copii”! Copleşit de candoarea la o scară unde efervescenţa imaginaţiei infantile atinge fantasticul, am pătruns printre talentaţii elevi ai Şcolii gimnaziale din Româneşti, autori ai peste 200 de desene lucrate de aceştia – mici  artişti plastici – şi reunite într-o expoziţie de toată frumuseţea, învăluită într-un umor discret, eminamente nativ.

..Citeste mai departe..

1 2 3 4