Ultima editie tiparita in format pdf

14 septembrie - Înălţarea Sfintei Cruci

Publicat pe 2016-09-27 11:10:27Părintele Ştefan Al. Săvulescu

Idealurile mari, sentimentele adânci, adevărurile veşnice se exprimă nu numai prin cuvinte, adeseori neputincioase de a le tălmăci – ci şi prin semne văzute, în care se întrupează, se arată şi simbolizează pretutindeni astfel de adâncurile vieţii – Creştinismul a luat de la început ca semn şi simbol, prin care se înfăţiţează sensul adânc al învăţăturii sale şi al împăcării omului cu Dumnezeu – Sf. Cruce.

Crucea este semnul pe care s-a răstignit de bună voie Fiul lui Dumnezeu. Din ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a primit jertfa pe cruce, acest semn a devenit altarul împăcării neamului omenesc cu Dumnezeu, semnul cel mai de preţ şi mai cinstit de către creştini.

Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, sărbătorit în fiecare an la 14 septembrie, ne dă prilej să arătăm ce înseamnă Sfânta Cruce pentru creştini şi pentru Sfânta Biserică, ne învaţă să o cinstim. Acest lucru este de trebuinţă în zilele noastre pentru că sunt mulţi creştini care nu înţeleg însemnătatea Sfintei Cruci, sunt şi din aceia care nu o cinstesc şi chiar o despart de Hristos. Nimeni nu poate  despărţi pe Hristos de cruce, nici pe aceasta de Hristos. Adorarea lui Hristos aduce cu sine cinstirea sau venerarea Sfintei Cruci – Sfânta Scriptură nu cunoaşte pe Hristos fără jertfa de pe cruce.

Crucea stă la începutul oricărei mărturisiri creştine. Cu ea se însemnează credinciosul când se roagă, când porneşte la drum. Sfânta Cruce se aşează la răspântii de drum, la căpătâiul celor adormiţi în nădejdea sfintei învieri, pe case sau pe turnul bisericilor. Pretutindeni unde ne desfăşurăm activitatea, Sfânta Cruce este semnul prin excelenţă al legăturii noastre cu Dumnezeu, prin Iisus Hristos. Aşa ne învaţă Sfânta Scriptură:  că Hristos a primit moartea pe cruce „ca să împace într-un singur trup  prin cruce, omorând prin ea vrăjmăşia” (Efeseni II, 16). Aşa a voit Dumnezeu, ca Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos că nu rămână ascunsă în sânul pământului, ci prin grija şi prin dragostea de cele sfinte a Împărătesei Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, să fie aflată şi aşezată la loc de mare cinste pentru toţi credincioşi. În 14 septembrie prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci, în amintirea zilei în care Patriarhul Macarie al Ierusalimului a ridicat în văzul tuturor Sfânta Cruce şi a aşezat-o spre cinstire în Biserica Învierii din Ierusalim. Crucea a devenit semn al biruinţei, păzitoare la toată lumea, frumuseţea Bisericii, întărirea credincioşilor, lauda îngerilor şi rană diavolului.

Încă din Vechiul Testament, crucea a fost prevestită şi înfăţişată în multe chipuri. Toiagul cu care Moise a despărţit Marea Roşie şi a făcut cale de izbăvire lui Izvail din robia egipteană, preînchipuie Sfânta Cruce – Stâlpul cel luminos care conducea pe popor în pustie spre pământul făgăduinţei – închipuie şi el Sfânta Cruce cu darurile ei.

Crucea este, mai presus de toate, jertfelnicul lui Iisus Hristos, altarul pe care El s-a adus ca jertfă.

Dar, iubiţi credincioşi, fie că vorbim despre „crucea suferinţelor” Mântuitorului, fie că ne gândim la mulţimea suferinţelor  omeneşti, este cu neputinţă să nu avem înaintea ochilor semnul Sfintei Cruci pe care s-a arătat nemărginita dragoste a lui Dumnezeu faţă de oameni. Sfânta Cruce ne arată că mântuirea este o faptă reală, este rodul jertfei Domnului nostru Iisus Hristos. Lângă crucea Domnului învăţăm că nicio faptă măreaţă, niciun bine, nicio virtute, nicio biruinţă asupra păcatului nu se poate împlini fără jertfa pe care suntem chemaţi să o facem. Nimeni nu poate culege roade adevărate, trainice, dacă nu a muncit, dacă nu s-a jertfit. Învăţând în această zi de mare sărbătoare să cinstim Sfânta Cruce şi să ne închinăm ei împreună cu toţi credincioşii, înţelegem că datoria noastră creştinească este aceea de a fi pildă de jertfă, de slujire şi de dăruire pentru binele semenilor noştri – Hristos Mântuitorul nostru aşteaptă de la noi să folosim darurile cu care ne-a înzestrat pentru luminarea, desăvârşirea şi mântuirea semenilor noştri, pentru binele nostru, al tuturor.