Ultima editie tiparita in format pdf

8 septembrie – Naşterea Maicii Domnului

Publicat pe 2016-09-06 11:58:04Părintele Ştefan Al. Săvulescu

În fiecare an, în ziua de 8 septembrie, sfânta noastră biserică serbează cu aleasă cuviinţă Naşterea Maicii Domnului, ocrotitoarea oraşului Târgovişte şi a patriei noastre dragi. Zi de mare sărbătoare, dar şi de meditaţie adâncă pentru noi toţi. Cu ce vom cinsti noi această mare zi? S-au făcut şi se fac multe pentru această mare sărbătoare, dar trebuie să căutăm ceva vrednic de ea, ceva care să pună cu adevărat în mişcare şi inimile noastre ale tuturor. Viaţa noastră este o luptă neîncetată. Prin păcatul lui Adam, noi toţi purtăm înlăuntrul nostru sămânţa stricăciunii, care neîncetat ne înseamnă la rău. Lumea ne pune înainte lucruri care ne aţâţă şi care aprind în noi aplecarea spre rău. Această ispită mişună neîncetat în jurul nostru. Nicio vârstă nu scapă de ispită. Ispitele îl urmăresc pe tot omul şi pentru aceasta este nevoiă să fim învăţaţi şi luminaţi asupra lor. Câţi dintre noi nu am simţit puterea ispitei şi câţi nu s-au simţit prinşi, fără să vrea, în lanţurile ei? Nu există om care, într-o pornire de mânie să nu se simtă împins spre rău. El încearcă să lovească, să strice şi cu greu se poate opri.  Fără să vrei, mânia te trage la rău. Omul simte o putere diavolească, împingându-l să-l facă. Omul de astăzi ştie undeva o familie de oameni foarte nevoiaşi, dar nici prin cap nu-i trece să se ducă până la ei şi să-i ajute. Ştie însă un loc de plăceri nedemne de un om cuminte şi acolo se duce imediat. Puterea ispitei se simte întotdeaunaCâşi dintre noi nu stau la îndoială uneori: Să se răzbune pe duşmanul lor sau să-l lase în voia Domnului? Şă-şi împlinească pofta sau să o biruie?

Rădăcina ispitei, într-o mare măsură, este în noi înşine, fiindcă ispita are putere mai mult asupra omului slab şi supus patimilor. Pe cel tare nu-l atinge „fiindcă este încercat de pofta lui” zice Sfântul Iacob. În lumea de astăzi toate răutăţile se  răsfaţă cu adevărat. Mijlocul ei este ispita, periculoasă, pentru că îl aduce pe om în lăcaşul răutăţilor de tot felul. Ea este cea care îi nenoroceşte pe atâţia oameni. Omul supus ispitei este ca o luntre pe valuri, care nu este stăpână pe sine. El este o fire slabă pe care nu poţi pune nicio bază. O privelişte frumoasă ne dă omul cuminte şi foarte stăpân pe voinţa lui. Vorba lui este vorbă, lucrul lui este cu adevărat lucru. E foarte mare lucră să fii stăpân pe tine însuţi. Se cuvine, dar, iubiâi credincioşi, să biruim răul din noi, renunţând mereu la gândurile şi la faptele noastre duşmănoase. Să luăm şi noi pildă de la părinţii Maicii Domnului care numai prin rugăciune şi viaţă curată şi sfântă au primit cel mai mare dar de la bunul Dumnezeu. Să mergem şi noi pe calea lor, să urmăm poruncile Sfintei Biserici şi rugându-ne permanent din tot sufletul, să fim noi încredinţaţi că vom dobândi, cu ajutorul Maicii Domnului, ocrotirea bunului Dumnezeu.

Esrte extrem de greu  să-mi imaginez cum pot fui unii care se pretind ai lui Iisus Hristos, dar refuză să o cinstească pe Maica Domnului. Aşa cum nu este deloc bine să-ţi uiţi mama, cu atât mai mult să nu uiţi de Maica Domnului.

Să o cinsteşti permanent şi să-i mulţumeşti neîncetat că ne-a făcut părtaşi să trăim în darurile bucuriei Naşterii ei şi să o avem mereu ocrotitoate în veci de veci.