Ultima editie tiparita in format pdf

Un „Texas” românesc: MORENII

Publicat pe 2016-07-12 12:14:00 Serghie Bucur

Aşezare odinioară cosmopolită,  legendară pădure de sonde între Diţeşti, Lazuri, Bucşani, Gura-Ocniţei şi Iedera, Morenii au rămas în istoria României începutului de secol XX, până pe la 1960, un mic „Texas”, graţie zăcămintelor de petrol şi de gaze pe care sorţii l-au aşezat.

          Etimologie

          Tatăl meu, Dumitru Bucur (1914-1994), sondor de meserie în arealul petrolier Filipeştii de Pădure-Moreni-Schela Mare-Gura Ocniţei-Şuţa-Valea Voievozilor şi, între XII 1953 şi XII 1954, sondor în primul echipaj de petrolişti români care au săpat circa 20 de sonde în deşertul Gobi – pendinte, atunci, de Republica Populară Chineză, mi-a povestit  că, în 1934, fiind ajutorul şoferului directorului rafinăriei „Aurora”, l-a văzut, vizitând Morenii, pe Panait Istrati. Taică-miu a prins perioadele de incendii care, durau săptămâni şi chiar ani de zile, şi care îngrozeau populaţia şi muncitorii – sleiţi de munca zi şi noapte la gura puţului cu păcură –, cu flăcările şi norii de fum care se învolburau până la cer, flăcări care mistuiau – martor al unor scene înfiorătoare – pe aceia care se încumetau să intre aproape de „gura” cuprinsă de şuvoiul care scrumea sondele - lucrate din lemn!  Moreni – locul unde moartea a secerat sutele de petrolişti prinşi în asemenea iaduri!

          Documente

          „1906.Construirea la Câmpina de către societatea „Steaua Română” a unei mari şi moderne rafinării. Societatea „Româno-Americana” aplică pentru prima oară la Teţcani, Moreni, Păcureţi, sistemul hidraulic rotativ în săparea sondelor”. „1908. Societatea olandeză „Geconsolideerde Hollandsche-Petroleum Co.” Înfiinţează în România societatea „Astra”, care obţine concesiuni petrolifere în regiunea Moreni”. „1919. Se constituie societatea românească „Creditul minier” sub auspiciile „Băncii române”, cu un capital  iniţial de 1.700.000 lei (sporit îndată după înfiinţare la 10.000.000 de lei); obţine concesiunea exploatării terenurilor petrolifere ale statului la Moreni, Ochiuri, Runcu, Viforâta, Gura Ocniţei ş.a.”. Precizări în „Istoria României în date”, ediţie 1971. pag. 280, 285 şi 314. Pentru ca în Micul Dicţionar Explicativ, pag. 1505. să citim doar atât: „Moreni, oraş în jud. Dâmboviţa pe Cricov, afluent al Ialomiţei; 17,8 mii locuitori (1977). Vechi centru de exploatare a petrolului. Reparaţii de utilaj petrolier. Construcţii de maşini”.

          Aur şi moarte

          Veritabil „Texas” în acea parte a României, o vreme Mari, Regat, apoi un imens colhoz de SovRom-uri, sondele de la Moreni au stors straturile din paleozoic şi mezozoic, de milioane de tone de petrol – care au îmbogăţit, finalmente, alte ţări şi puhoaie de indivizi, desigur, asigurând evoluţia societăţilor şi a civilizaţiilor, existenţa mulţimilor, aproape două veacuri. Mai rudimentare, la început, decât sondele Texasului, sondele Morenilor au „supt” oceane de păcură pe care afaceriştii, politicienii şi – mai ales armatele germane, apoi cele sovetice, în climatul războiului al doilea mondial – le-au prefăcut în aur şi în moarte!

          Patriarhală

          Localitatea a devenit, urmare lichidării industriei ceauşiste – care, e de netăgăduit – făcuse din Moreni un oraş cu prestanţă economică datorată Construcţiei de maşini şi Fabricilor de textile – o aşezare patriarhală, unde din 1960, tumultul extracţiilor de petrol a încetat, unde nu se mai face o roabă şi nici un tricou! Iluzia locurilor de muncă prin privatizări e de fapt o tragedie, oraşul, asemeni Băicoiului, Filipeştilor, Gurei-Ocniţei, fiind mort economic! Ceea ce mai palpită pe-aici sunt liceele şi gimnaziile şi mâna de oameni cu preocupări culturale.

          Cartea

          ...Rămâne singura fereastră prin care spiritele mai pot privi spre unul din sensurile şi rosturile vieţii: Cultura. Epicentrul e animat de Biblioteca Municipală şi aceea a Liceului Ion Luca Caragiale, de curând Colegiu Naţional, ambele aflate pe malul în aval al părăului Cricov. În 11 mai 2016 am avut onoarea să fiu din nou de faţă la „Zilele Bibliotecii Municipale”, ajunse la a XVIII-a ediţie. Notabilităţile au fost acompaniate de funcţionari ai Culturii Dâmboviţa şi de un grup de scriitori – nume cu celebritate diversă, autori de cărţi relevante în peisajul literar provincial: Alexandru Vâlcu, Ioan Vişan, Constantin Predescu, Vasile Creaţa, Ion Stoica, Ion Canache, Grigore Grigore, Iulian Moreanu, Alexandru Saşa, Christian Crăciun. Romanul „Iarnă perfectă” al lui Iulian Moreanu a fost prezentat de Monica Zamfir şi Christian Crăciun, romanele Neliniştea aşteptării, Testamentul mistic, de Ioan Vişan, de Christian Crăciun şi de autorul însuşi. O prezenţă la fel de remarcabilă a fost cartea prof. Mihai Stănescu „30 de ani dedicaţi handbalului” scrisă împreună cu prof. Silviu Stănescu. Evident, handbalului practicat atâta vreme în Moreni începând cu 1981. Premieră editorială în viaţa cărţii Morenilor, op-ul prof. Mihai Stănescu sugerează unul asemănător handbalului prahovean, pe care numai aceia care l-au slujit animaţi de „Men sana in corpore sana” şi pentru performanţă, o pot scrie.