Ultima editie tiparita in format pdf

Ceasuri pentru un „ANOTIMP AL DARURILOR DE FLORI”

Publicat pe 2016-06-28 11:46:40 Serghie Bucur

Sâmbătă, 23 aprilie 2016, în Câmpina, după orele 10 dimineaţa, sala „Constantin Radu” a Casei de Cultură „Geo Bogza” a freamătat de afluenţa publicului asaltând scările de acces în vechea instituţie (din 1960) din strada Griviţei 95,  să ocupe până la refuz, scaunele şi, în picioare, interiorul devenit o imensă expoziţie de Artă.

Factotum

Doamna Amalia Suruceanu a iniţiat şi prezidat acest triplu eveniment, în calitatea complexă de preşedintă a Sucursalei Câmpina a Uniunii Artiştilor Plastici din România, de artistă plastică şi de promotoare a proiectului artistic umanitar „Terapie prin Artă”, conceput să dezvolte capacităţile psihosomatice şi creatoare ale copiilor cu dizabilităţi. În jurul domniei sale s-au aflat artişti plastici, artizani şi numeroşi părinţi ai multor copii cu vădite vocaţii artistice. În locul imensei galerii care s-ar cuveni trecută în revistă, mă rezum la a-i felicita in corpore, alături de  distinsa artistă plastică Amalia Suruceanu!

Pictura

 ...A umplut trei din pereţii sălii „Constantin Radu”, reprezentată de nume rezonante al artiştilor invitaţi sub arcadele „Anotimpului”, circa 50 de uleiuri, acuarele şi desene alcătuind un univers acaparant, remarcabil prin cele mai valoroase dintre ele. Peisaje, portrete, compoziţii şi naturi statice – au purtat privitorii prin locuri fie cunoscute, fie închipuite, pline de mirajul poetic al culorilor, formelor şi sugestia generată de teme şi redarea lor plastică. A impresionat uleiurile maestrului Ion Hăloiu – un pictor foarte original, a cărui tehnică induce fiecărui tablou o uimitoare luminozitate, o magnificienţă inalterabilă, o vrajă insaţiabilă!

 „Anotimpul”

 ...În esenţa lui a însemnat o paradă a ARTEI redată de culori – de apă şi în ulei – de ţesături şi combinaţii ingenioase din textile şi lemn şi metal, precum şi prin imagini ale „ochiului” unui fotoreporter pasionat de tot ceea ce pentru dânsul este totdeauna Natura în sublima ei ipostază: Primăvara! Grupul de puşti şi puştoaice cărora d-na Amalia Surucxeanu le-a acordat premiile însoţite de aplauzele publicului şi de lacrimile de bucurie ale părinţilor acestora, a fost „capul de afiş” al evenimentului, desfăşurarea lui fiind miezul unei stări emoţionale indescriptibile. Alături de micii artişti s-au pus în valoare florile  cele mai vii şi mai iubite, amintind celor mai mulţi scene din serbările de odinioară ale copilăriei nu prea depărtate – de-cum vreo 60-70 de ani, cînd, în plin război, Educaţia şi Învăţământul zideau generaţii de români responsabili şi creatori! Împreună cu acei vreo 30 de mici artişti, confraţii lor – din saloanele spitalului Voila, animaţi de concursul „Terapie prin Arte”, au imprimat actului artistic valoarea specifică vârstelor sublime. Doamna Amalia Suruceanu a devenit pentru o vreme cuceritoarea „Mamă” a acestui mic şi spontan „popor” de viitoare valori ale Artelor plastice.

 Micul ieşan

Invitatul de onoare ale acestui „Anotimp” a fost deja consacratul – de propriile lucrări răsplătite cu Diplome naţionale şi europene – Alexandru David, originar din Iaşi! Omniprezent pe Facebook, artistul de sub dealul Copoului convinge de vreo doi ani, prin lucrări impresionante, recunocute în lumea artelor plastice, câteva din ele fiind expuse în ansamblul plastic al „Anotimpului” nostru. La doar 11 ani, cu panoplia trofeelor care îi răsplătesc valoarea artei lui, Alexandru David e deja o certitudine. Frumos, talentat şi – îmi spune mie cineva – cuminte, adică educat şi silitor, Alexandru mi-a inspirat câteva versuri – pe care le-am citit acolo, în mijlocul „Anotimpului”, ca şi cum el ar fi fost de faţă (cauze serioase nu i-au permis a fi cu noi, între noi!). Sigur că stihurile erau ecourile unei întâlniri între Câmpina şi Iaşi – vetre binecuvântate de Dumnezeu cu Hasdeu şi Grigorescu, respectiv cu Eminescu şi Junimea, cu Istrati şi Negruzzi... „Au darurile freamătul iubirii / Ca-n „După-amiaza unui faun” / Când lumea uită că e-un clown / Dar prin credinţă e din nou a firii // Într-un atom cât noi de mare / Încap – îmbrăţişate – Câmpina şi Iaşul. / Prviţi-le, avem acum oraşul / La anotimpul darului în floare”!

 Fotograful

Multor câmpineni şi multora din lumea facebooksiştilor le este cunoscut domnul Ştefan Muşoiu – artistul fotograf din speţa „nobless oblige”, „zugravul de subţire” pe suportul de carton sau electronic, de o vădită sensibilitate muzicală. Nu e floare sau frunză să scape ochilor d-sle, umbră şi trunchi de arbore, lăstăriş, alee, cărare şi drum, clădire, zid, parc, peluză, nor, apus şi răsărit de soare, clipă nocturnă, în lumina lunii, colţ de cer sau de oraş, de cartier, zâmbet sau tristeţe, chip uman sau de animal, artizanat, lucru încărcat cu amintiri, copil şi adult, ceasul public, piaţă, vehicul terestru şi aerian, oameni de demult sau pe lângă trecem, un ţest dintr-o curte la ţară, o ulică, o potcoavă, un cui, o brăţară, o uşă cu clanţă ori lacăt, un alcov, o doniţă, o şapcă, un laptop, o glastră cu flori, o vatră a sobei bunichii, un livret militar, o poartă întredeschisă, o lizieră de cireşi înfloriţi, rămurişul liliacului zburând spre ceruri, felinarele de pe bulevardul Culturii, băncile lui, umbra arborilor lui, chipuri şi interioare din Bbilioteca Istrati, din sala Costică Radu, trofee ale campionului mondial Purge, medalii şi tablouri, oho!, infinită colecţie de imagini marca Ştefan Muşoiu!

 Muzicanţii

Recitalul duetului de chitarişti Dinu Olăraşu-Titu Constantin a excelat cu asupra de măsură în clipa în care li s-a alăturat graţioasa violonistă Rodica Boldurea – de la Oprea din Braşov, care s-au dezlănţuit, preţ de un ceas, pe coardele instrumentelor şi ale sufletelor lor cuprinse de fervori sonore explozive. Canta-autori cu albume şi repertorii performante, aceşti doi Apollo plus delicata Eutherpe au ridicat sala în picioare, cu arta lor vocal-instrumentală! Răsună în auz şi acum, stihurile unuia din melodioasele lor cântece:

 „Sună-mă noaptea după patru,

Când actorii pleacă din teatru!”