Ultima editie tiparita in format pdf

Sub pecetea veacurilor,CÂMPINA A ÎMPLINIT 513 ANI!

Publicat pe 2016-01-25 15:49:50SB

  Localitatea odinioară vamă a Ţării Româneşti, apoi cetate a trinităţii creatoare Hasdeu – Grigorescu – Istrati, încoace vreme imperiul sondelor de petrol şi al rafinăritului, platformă a Industriei socialiste şi, după 1990, reşedinţă a bogătaşilor şi a politicienilor, Câmpina a împlinit 513 ani. Sub pecetea veacurilor, Câmpina e brilianta aşezare umană ce adaugă Prahovei strălucire şi valoare, prestigiu şi nemurire.

Evenimentul

Vineri, 8 ianuarie 2015, pe la 13 ore al amiezii, prof. dr. Gheorghe Râncu, directorul Colegiului Tehnologic Forestier, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice Filiala Câmpina, a deschis reuniunea, în sala „Constantin Radu” a Casei de Cultură „Geo Bogza”, în faţa asistenţei foarte numeroase, la masa oficială fiind invitaţi istoricul Marius Zaharia, senatorul Georgică Severin, primarul Câmpinei, inginerul Horia Laurenţiu Tiseanu, jurnalistul Florin Severus Frăţilă, şeful Comisiei de Cultură şi Sport în Consiliul Local Municipal, colonelul în rezervă Marian Dulă şi profesorul, istoricul şi publicistul Daniel Alin Ciupală. În public s-au aflat şi foştii primari ai Câmpinei de după 22 XII 1989, d-nii Petre Bucur, Mihai Stănescu, Romul Remus Micu, precum şi câţiva dintre Cetăţenii de Onoare ai Câmpinei, între care prof. dr. Constantin Ion Trandafir, cunoscut critic şi istoric literar. Am remarcat prezenţe de elită precum d-na Elena Murariu, preşedinta AMUS, traducătorul Adrian Ionescu, istoricii profesori Gheorghe Bâlgă, Gheorghe Modoianu, Nicolae Geantă şi Gheorghe Stanciu, campionul mondial veteran la Popice Petru Purge,  prof. Alexandru Blank, actorul Adrian Dochia, dr. Jenica Tabacu, directoarea Castelului Muzeu Julia Hasdeu, poetele Maria Nicolai şi Maria Dobrescu, profeosara Letiţia Petrescu, scriitorul  Ştefan Alexandru Saşa, inginerii Victor Dumitru şi Florin Buda, scriitorul şi jurnalistul Florin Dochia, eseistul Christian Crăciun, Dumitru Părvu, preşedintele filialei Câmpina a Ligii Aeriene Române, artistul fotograf Ştefan Muşoiu, sculptorii Alfred Dumitiru şi Gabriel Sitaru, istoricul şi dramaturgul Octavian Onea.

            Solemnitate, Alocuţiuni

           

 După intonarea Imnului Câmpinei, creaţie a dr. Mihai Constantin, drept mulţumire pentru finanţarea ediţiei nr. 6 / 2015 a ANUARULUI DE ISTORIE, de către onor Consiliul Local, dr. Gheorghe Râncu a exprimat recunoştinţa Societăţii de Ştiinţe Istorice Câmpina, pentru cele 4 000 de lei alocate, convins că şi în 2016, această susţinere va continua. Publicaţia promovează studiile şi cercetările multora dintre membrii Societăţii şi tratează o complexă diversitate de teme de specialitate. Cuvântul dr. Gheorghe Râncu a elogiat atmosfera culturală, artistică şi ştiinţifică curentă în viaţa Municipiului, urmând acela al senatorului Georgică Severin. În discursul primarului Tiseanu au rezonat problemele sociale, economice, de sport, sănătate şi învăţământ – proiecte pentru Câmpina 2016, ce au la bază finanţări cu bani europeni. Trecerea în revistă a acestora a prilejuit inevitabila privire retro, cel puţin a generaţiilor pensionate, către acea Câmpină fremâtând continuu 24 de ore, sub impulsurile tehnologice ale ACC-ului, ale Turnătoriei, ale IRA-ei, ale sondelor de petrol, ale Uzinei de la Poiana şi ale NEPTUN-ului! Accentul pus de vorbitor, pe Turismul autohton, teoretic sună încurajator; concret, nimeni nu are încă vreo garanţie că, economic, acest brand va umple visteria Primăriei.

            Puţină Istorie

            Despre Câmpina – cea ajunsă la matusalemica vârstă de 513 ani, a conferenţiar prof. Marius Zaharia, expunând, cu date certe, cifre şi probe elocvente, evoluţia Câmpinei de la stadiul de sat la acela de oraş. Începutul secolului XX a fost, în viziunea d-sale, tabloul modernizării localităţii, odată cu expansiunea descoperirii şi extargerii păcurii şi a distilării ei, în instalaţiile rafinăriei „Steaua Română”. Debuşeul  a adus băneturi uimitoare şi celebritate continentală Câmpinei, şi prin avalanşa de investitori străini veniţi aici, cu bani grei, să se pricopsească, mulţi dintre aceştia devenind câmpineni prin căsătorii şi afaceri de-o viaţă. De-aici şi elita care a dat oraşului statutul de aristocrat, rafinamentul şi educaţia oocidentală ameliorând profund viaţa societăţii prin cultură, sporturi, asistenţa medicală şi învăţămânul primar şi secundar. După 1900, Câmpina însemna, între altele, conform referatului citat: „În 1905, sonda 65 de pe platoul Bucea a erupt puternic şi în 30 de ore s-au strâns 14 000 de tone de ţiţei, iar mai târziu, 200 de lucrători de la „Steaua Română” şi-au revendicat drepturile urmare grevei; în 1906, în extracţia petrolului lucrau 951 de oameni; în 1907, funcţionau 154 de sonde, iar rafinăria „Steaua Română”  – cea mai mare din Europa ! – prelucra 361.213 tone cu 3 793 muncitori şi 262 funcţionari”.

            „Aur negru” de miliarde

O scenă elocventă rezidă prin relatarea unui localnic, întâmplare trăită într-o cafenea a oraşului, în ajunul unui congres al petrolului: „Şi aşa mi s’a comunicat cum lunile trecute au sosit la Câmpina, în cel mai strict incognito, trei renumiţi geologi: unul german, unul francez şi celălalt englez şi, după nişte explorări efectuate tot atât de discret, au stabilit pozitiv că zăcămintele cele mai bogate de petrol din întreaga ţară românească s’ar găsi dedesubtul platoului pe care se află clădit oraşul Câmpina. Ei mi-au dat şi o dovadă: cică pe lângă Câmpiniţa, unde „Steaua Română” posedă rafineria ei grandioasă, un locuitor, care începuse să sape un puţ de apă, ar fi dat deodată, la o adâncime de puţini metri, de petrol şi că acum scoate de acolo, pe fiece zi, atâtea şi atâtea butoaie de păcură. Constatatrea geologilor misterioşi va avea, aşa m’au asigurat nouii mei amici, rezultatul următor: încă zilele acestea se va creia în străinătate o societate pe acţiuni cu un capital de 2 112 miliarde lei; citeşte: miliuarde şi lei, nu nuci, cu care vor cumpăra întreg oraşul Câmpina!”

Cărţi şi Muzică

Colonelul în rezervă Marian Dulă a comentat volumul îngrijit de dânsul intitulat CARTEA DE AUR A EROILOR CÂMPINEI, lansată anul trecut la Biblioteca judeţeană Nicolae Iorga, apoi istoricul Daniel Alin Ciupală a glosat pe marginea cărţii cu care debutează în publicistica istorică, cu titlul FILE DE CRONICĂ. A urmat Florin Frăţilă, cu lucrarea CÂMPINA – PAGINI DINTR-O ISTORIE ÎN DATE,  1640 – 1946, scrisă de avocatul Ion T. Şovăială şi publicată masiv în suplimentul săptămânalului local OGLINDA, „Câmpina literară, artistică şi istorică”. Sub îndrumarea d-nei profesoare Letiţia Petrescu, din cadrul Filarmonicii Câmpina, au interpretat diferite compoziţii pentru pian Şerban Iuliana, clasa a III-a a Şcolii Gimnaziale Centrale, Andrei Diana, clasa a VI-a a Şcolii Gimnaziale de Artă nr. 5 Bucureşti şi Mantu Anisia, clasa a VI-a a Şcolii Gimnaziale nr. 1 Telega.

Un semn de întrebare

... Izvorăşte din cartea d-lui profesor Daniel Alin Ciupală, care, în primul capitol, „Câmpina-cinci secole de istorie”, la paginile 13 şi 14 scrie următoarele: „Pe 8 ianuarie se aniversează an de an prima atestare documnetară a localităţii noastre. (...) Data aceasta mi se pare nepotrivită, din mai multe motive. Am găsit un document publicat în presa anilor ’50, în care se menţionează: „1472. Johann Gehemhardt din Braşov încheie o convenţie cu Neagu din satul Câmpina pentru a-i furniza 200 kg de ceară şi 500 kg miere de fagur, obligându-se ca la data predării mărfii să achite 180 de taleri”. (...) Dl Silviu Cratochvil, în Monografia domniei sale, dur criticată de severul Ion T. Şovăială, a adus de la Arhivele din Braşov un extras din registrele vigesimale ale Cetăţii Braşovului în limba latină: „Item Mansul de Kympana habet ceram centenaria 4 ¼  solvit florin 1, asprii 34”, datat din greşeală 8 ianuarie 1503. Domnia sa nu a precizat de unde a luat informaţia, care fusese publicată încă din 1924 de profesorul Stoica Teodorescu, în „Monografia Oraşului Câmpina – istoric şi documente”, în a cărui prefaţă autorul mărturiseşte: „Lucrarea de faţă am făcut-o mânat de un singur gând, anume, de a înfăţişa – cred – tuturor, şi mai ales celor din Câmpina, oglinda vie a dezvoltării istorice a acestui prea frumos oraş”. În lucrarea aceasta fundamentală pentru istoria câmpineană, autorul menţionează că s-a foolosit de arhiva Doamnei Contese de Blome, născută Ştirbei, proprietara moşiei Câmpina-Voila, în care a găsit documente inedite. Pentru datarea primei atestări documentare însă, el a extras informaţii de la doi istorici consacraţi. De la Ionescu Gion (cel ales de Hasdeu să-i devină fiu adoptiv) extrage din „Istoria şi comerciul Braşovului” (Bucureşti, 1894) informaţia că la 1 ianuarie 1503 pleca spre Câmpina un negustor încărcat cu marfă din Braşov: „cuţite, pânză de Nuremberg, şei, hamuri, podoabe de cai, arcuri, săgeţi (...) iar câmpinenii vindeau la Braşov boi, vaci şi ceară. În continuare, Stoica Teodorescu citează şi din Nicolae Iorga – „Istoria comerţului românesc (vol. I Văleni de Munte, 1915), altă mărturie: „Încă de pe la 1500, un mansul, Şerban, şi Costea,, negustor din Câmpina, duceau saşilor vecini mai ales ceară”. Dl Cratochvil, în documentul pe care îl aduce, se referă la acest mansul (probabil Manea), dar nu precizează cum a ajuns la data de 8 ianuarie, deoarece Iorga plasează documentul cu trei ani mai devreme.

În concluzie, autorităţile locale, oamenii de cultură, câmpinenii ar trebui să decidă pentru o altă zi de sărbătorire a oraşului, poate şi într-un anotimp (mai călduros – n. S. B.) şi într-un cadru mai larg decât cel permis la începutul lui ianuarie, care vine după o mulţime de sărbători”.    

                                                                        Serghie Bucur