Părintele rachetelor de la Crângul lui Bot: GENERALUL COSTICĂ DRĂGHICI
Publicat pe 2020-01-31 11:35:57 | Serghie Bucur |

A.G.I.R. – Asociaţia Generală a Inginerilor din România a iniţiat prin S.I.M. – Societatea Inginerilor Militari întocmirea unei MONOGRAFII a PERSONALITĂŢILOR ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII MILITARE ROMÂNEŞTI, în două volume, veritabil DICŢIONAR de astfel de monografii – ale ofiţerilor superiori de profesie ingineri, cu alte cuvinte ingineri activi în Armata României, în diferite locuri din Ţară şi în specialităţi tehnice militare diverse. În galeria acestora PERSONALITĂŢI, din Istoria Militară a României are onoare să facă parte şi domnul general COSTICĂ DRĂGHICI, personalitate a vieţii ştiinţifice şi militare prahovene, prin cariera pe care a desfăşurat-o strălucit, cu remarcabila sa realizare, intrată în Istoria Tehnicii Militare româneşti: ÎNTREPRINDEREA DE PRODUCŢIE ŞI REPARAŢIE A TEHNICII DE RACHETE, amplasată la Crângul lui Bot.
Monografia-Dicţionar
Oportunitatea acestei lucrări cu
caracter enciclopedic o remarcă preşedintele AGIR prof. univ. EurIng dr. ing.
dipl. DHC Mihai Mihăiţă, într-un sugestiv „Cuvânt înainte” , în care pune în
undă înţelepciunea antică privitoare la existenţa cât mai îndelungată a ţării,
citându-l pe Publius Flavius Vegetius Renatus,
învăţat din secolul al III-lea după Hristos: „Si vis pacem, para bellum”, adică „Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război”, subliniind între altele faptul –
indiscutabil – potrivit căruia, în spiritul dictonului, „Industria naţională de
apărare trebuie să asigure şi conservarea resursei de exploatare a tehnicii
complexe”, a „Infrastructurii necesară ducerii acţiunilor de luptă pe
teritoriul naţional” şi „Pentru desfăşurarea
trupelor şi asigurarea funcţionării tehnicii de luptă”. Imediat, în Prefaţa
semnată de preşedintele SIM / AGIR prof. univ. dr. ing. DHC Marius-Alexandru
Russu, citim despre covârşitoarea şi responsabila trudă a redactării cărţii, pe
temeiul aprofundat al definirii noţiunii de „Personalitate” – ceea ce
fundamentează scopul întocmirii acestei veritabile Enciclopedii, în cazul de faţă
volumul II, definiţie argumentată pe
precizările celor mai actuale Dicţionare apărute în domeniu, efort datorat unui
vrednic colectiv de autori – redactori pe genuri de arme precum: prof. univ,
dr. ing. Fuiorea Ion – Aviaţie, prof.
univ, dr. ing. Samoilescu Gheorghe – Marină, prof. univ. dr. ing. Jula Nicolae
– Radioelectronică. Comunicaţii şi Informatică,
prof. univ. dr. ing. Serediuc Corneliu – Topogeodezie, dr. ing. Savu Ion
– Chimie, prof. univ. dr. ing. Russu Marius – Artilerie şi Tancuri-Auto. Li se
recunosc şi li se omagiază meritele altor doi cercetători plecaţi între timp,
fără întoarcere, general maior dr. ing. Irimie Nicolae şi general de flotilă
aeriană dr. ing. Nicolae Petre.
Biografia D-lui Costică Drăghici
Născut în oraşul „cu castani şi apa
Crângului”, Buzău, la 12 martie 1933, unicul copil al soţilor Virgil şi
Paraschiva, băieţelul Costică copilăreşte în cartierul muncitoresc-ceferist din
Bariera Brăilei, prin apropiere de grajdurile celebrei herghelii a
politicianului de faimă Alexandru Marghiloman – pasionat de caii pur sânge, în
preajma vilei Albatros pe care acesta o inaugurase în 1897. Urmează cursurile şcolii
locale „B.P. Hasdeu”, pe care o absolvă în 1952, mirificat de măreţia uniformei
militare şi onoarea carierei militare. Studiază în şcoala militară de Ofiţeri,
1952-1955, şi e avansat la gradul de locotenent tehnic în specialitate.
Practică în următorii trei ani Radiolocaţia
(supravegherea spaţiului aerian al ţării şi furnizarea de informaţii pentru
celelalte arme), iar după şase ani de studenţie în Facultatea de Radiotehnică a
Academiei Militare, devine şeful Atelierului de Reparaţii a Tehnicii Militare,
răspunzând de întreţinerea, exploatarea şi
modernizarea tehnicii de luptă într-o Mare Unitate militară din Bucureşti. În
1969 ajunge inginer şef (locţiitor tehnic) al comandantului Marii Unităţi. Pe
lângă pregătirea rezerviştilor şi a militarilor în termen, dl Costică Drăghici
execută recepţia tehnicii procurată din import şi modernizarea celei vechi,
dotează staţiile din vechiul dispozitiv cu elemente de tehnică nouă şi manuale
de profil, traduse din ruseşte. Felicitat prin Ordin de Zi, e propus pentru
avansarea în grad, dar – se spune negru pe alb – „a fost înaintat la gradul
următor, la „excepţional”, un alt camarad „mai bine dotat”! Viaţa e inexorabilă
în traiectul său, merge tot înainte, iar ofiţerul superior Costică Drăghici
absolvă Facultatea Tehnică a Academiei Militare cu brio (1978-1979) şi apoi
specializări tehnico-inginereşti riguroase în URSS, Cehoslovacia şi China.
Dublu apogeu
În 1979, deja colonel inginer, „conducerea
superioară de partid şi de stat„ îl numeşte comandantul Bazei 268 Reparaţii
Tehnică de Apărare A.A. dislocată lângă Ploieşti, la Crângul lui Bot, apărută ulterior,
urmare Decretului de Stat nr. 76?06.04.1981, sub denumirea de „Întreprinderea
de Producţie şi Reparaţie a Tehnicii de Rachete”, pe scurt, I.P.R.T.R.. Aceeaşi
„conducere superioară” ordonă ca, printr-o investiţie uriaşă R-2000, „Platforma
Industrială Crângul lui Bot”, atrăgând o selectă forţă de muncă, să modernizeze
tehnica şi tehnologia de profil, prin: - construirea şi utilarea a noi hale de
producţie: - extinderea sectorului pirotehnic; - mărirea reţelelor utilitare; -
amenajarea căii ferate uzinale; - asigurarea sistemului de pază. Evoluţia în
ascensiune face ca, prestigiul comandantului – colonel inginer Costică Drăghici
să egaleze prestigiul tehnic atins de I.P.R.T.R. – care, în 1988, devenind „Uzina
Electromecanică Ploieşti” (titulatură actualizată) arăta de nerecunoscut, gata
să producă în serie, unic producător la nivel naţional, - !!! - tehnică de
rachete româneşti (premieră naţională)”
Racheta românească
Ilustrat cu două imagini ale
rachetei fabricate în halele militare de la Crângul lui Bot, textul monografic
al personalităţii domnului general Costică Drăghici rezumă izbânzile pe care
le-a coordonat cu vocaţie tehnică şi rigoare militară, în câteva cuvinte. Le
menţionez aici: „Activitatea colonelului inginer Drăghici Costică, în perioada
în care a fost directorul I.P.R.T.R. Crângul lui Bot a fost definită de aceste
realizări:
1.Punerea
în fabricaţie a primei fabrici de rachete din România, pornită de la cota zero
(premieră naţională)
2.Fabricarea şi înzestrarea armatei cu rachete aer-aer româneşti şi alte
tipuri din Programul Naţional R-2000
3.Executarea
tragerilor de omologare sau de recepţie în poligon după o metodă originală şi
cu piloţi români (altă premieră naţională)
4.Fabricarea
şi înzestrarea armatei cu acumulatori Zn-Ag utilizând numai materii prime şi
materiale realizate în ţară (import zero)”.
Ameninţat
/ Lăudat
Consemnarea
cuvintelor pe care „conducerea superioară” de-atunci i le-au adresat, rămâne în
cronica vremii. Se ştie prea bine cine şi cum erau acestea recepţionate de cei
vizaţi. Pasajul inclus în monografia generalului inginer Costică Drăghici
rezonează în formulările păstrate în arhive. Revelatorii, aceste spuse
„prieteneşti” ale lui Nicolae Ceauşescu, Ion Coman, Constantin Olteanu şi
Victor Atanasie Stănculescu sună astfel:
„Ţi-ai
găsit pomul de care să te spânzuri dacă nu faci rachetele?” / „Ocna te mănâncă
dacă nu le faci la timp!” /„Te trimit la cărbuni, nu să conduci ci să
decopertezi, să găseşti şi să scoţi cărbuni!” / „Măi tovarăşe Necula, îmi
place ce-am văzut aici. Dacă am
avea toate întreprinderile ca asta, ţara
ar fi departe!” (Ceauşescu către ministrul Industriilor, 1987) / „În sfârşit,
am văzut şi rachete fabricate de români. Voi raporta Comandantului suprem ce am
văzut la Crângul lui Bot. Succes mai departe!” (Ion Coman, 1986) /
„Extraordinar – fascinant – o investiţie strategică reuşită, de mare
perspectivă. Felicitări! Succes colaborării noastre viitoare”! (Mareşal O.K.X. Şeful Înzestrării Armatei Egiptene, 1988) /
„Drăghici, aici la tine terenul e
fertil. N-ai putea să semeni şi să iasă tot ce importăm pentru planul de
înzestrare R-2000: (Victor Atanasie
Stănculescu, 1988).
Fruntea
sus, umbrită
„Cu sentimentul datoriei împlinite, da şi cu o mare amărăciune în suflet, legată de lipsa de recunoştinţă a celor ale căror interese le-a slujit timp de patru decenii, în anul 1990 a fost trecut în rezervă, la cerere, şi înaintat la gradul de general maior inginer (azi, general de brigadă). Fiind un om activ, în putere şi crescut în spiritul muncii, a continuat activitatea în beneficiul cadrelor militare şi al concetăţenilor prin: - Înfiinţarea şi conducerea împreună cu generalul Iulian Topliceanu, a Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere: - Înfiinţarea şi conducerea timp de opt ani a Organizaţiei rezerviştilor din judeţul Prahova; - Participarea la soluţionarea problemelor judeţului Prahova în calitatea de consilier local şi preşedinte al Comisiei pentru probleme sociale a Consiliului Municipal Ploieşti; - Desfăşurarea de activităţi ca membru al Fundaţiei Oamenilor de Ştiinţă Prahova; - Participarea activă în Organizaţia „Regina Maria” a Cultului Eroilor, fiind membru al comitetului de conducere”.