Ultima editie tiparita in format pdf

Părintele rachetelor de la Crângul lui Bot: GENERALUL COSTICĂ DRĂGHICI

Publicat pe 2020-01-31 11:35:57Serghie Bucur

 A.G.I.R. – Asociaţia  Generală a Inginerilor din România a iniţiat prin S.I.M. – Societatea Inginerilor Militari întocmirea unei MONOGRAFII a PERSONALITĂŢILOR ŞTIINŢEI ŞI TEHNICII MILITARE ROMÂNEŞTI, în două volume, veritabil DICŢIONAR de astfel de monografii – ale ofiţerilor superiori de profesie ingineri, cu alte cuvinte ingineri activi în Armata României, în diferite locuri din Ţară şi în specialităţi tehnice militare diverse. În galeria acestora PERSONALITĂŢI, din Istoria Militară a României are onoare să facă parte şi domnul general COSTICĂ DRĂGHICI, personalitate a vieţii ştiinţifice şi militare prahovene, prin cariera pe care a desfăşurat-o strălucit, cu remarcabila sa realizare, intrată în Istoria Tehnicii Militare româneşti:  ÎNTREPRINDEREA DE PRODUCŢIE ŞI REPARAŢIE A TEHNICII DE RACHETE, amplasată la Crângul lui Bot. 

Monografia-Dicţionar

Oportunitatea acestei lucrări cu caracter enciclopedic o remarcă preşedintele AGIR prof. univ. EurIng dr. ing. dipl. DHC Mihai Mihăiţă, într-un sugestiv „Cuvânt înainte” , în care pune în undă înţelepciunea antică privitoare la existenţa cât mai îndelungată a ţării, citându-l pe Publius Flavius  Vegetius Renatus, învăţat din secolul al III-lea după Hristos: „Si vis pacem, para bellum”, adică „Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război”, subliniind între altele faptul – indiscutabil – potrivit căruia, în spiritul dictonului, „Industria naţională de apărare trebuie să asigure şi conservarea resursei de exploatare a tehnicii complexe”, a „Infrastructurii necesară ducerii acţiunilor de luptă pe teritoriul naţional” şi  „Pentru desfăşurarea trupelor şi asigurarea funcţionării tehnicii de luptă”. Imediat, în Prefaţa semnată de preşedintele SIM / AGIR prof. univ. dr. ing. DHC Marius-Alexandru Russu, citim despre covârşitoarea şi responsabila trudă a redactării cărţii, pe temeiul aprofundat al definirii noţiunii de „Personalitate” – ceea ce fundamentează scopul întocmirii acestei veritabile Enciclopedii, în cazul de faţă volumul II,  definiţie argumentată pe precizările celor mai actuale Dicţionare apărute în domeniu, efort datorat unui vrednic colectiv de autori – redactori pe genuri de arme precum: prof. univ, dr. ing. Fuiorea Ion – Aviaţie,  prof. univ, dr. ing. Samoilescu Gheorghe – Marină, prof. univ. dr. ing. Jula Nicolae – Radioelectronică. Comunicaţii şi Informatică,  prof. univ. dr. ing. Serediuc Corneliu – Topogeodezie, dr. ing. Savu Ion – Chimie, prof. univ. dr. ing. Russu Marius – Artilerie şi Tancuri-Auto. Li se recunosc şi li se omagiază meritele altor doi cercetători plecaţi între timp, fără întoarcere, general maior dr. ing. Irimie Nicolae şi general de flotilă aeriană dr. ing. Nicolae Petre.

Biografia D-lui Costică Drăghici

Născut în oraşul „cu castani şi apa Crângului”, Buzău, la 12 martie 1933, unicul copil al soţilor Virgil şi Paraschiva, băieţelul Costică copilăreşte în cartierul muncitoresc-ceferist din Bariera Brăilei, prin apropiere de grajdurile celebrei herghelii a politicianului de faimă Alexandru Marghiloman – pasionat de caii pur sânge, în preajma vilei Albatros pe care acesta o inaugurase în 1897. Urmează cursurile şcolii locale „B.P. Hasdeu”, pe care o absolvă în 1952, mirificat de măreţia uniformei militare şi onoarea carierei militare. Studiază în şcoala militară de Ofiţeri, 1952-1955, şi e avansat la gradul de locotenent tehnic în specialitate. Practică în următorii trei ani  Radiolocaţia (supravegherea spaţiului aerian al ţării şi furnizarea de informaţii pentru celelalte arme), iar după şase ani de studenţie în Facultatea de Radiotehnică a Academiei Militare, devine şeful Atelierului de Reparaţii a Tehnicii Militare, răspunzând de  întreţinerea, exploatarea şi modernizarea tehnicii de luptă într-o Mare Unitate militară din Bucureşti. În 1969 ajunge inginer şef (locţiitor tehnic) al comandantului Marii Unităţi. Pe lângă pregătirea rezerviştilor şi a militarilor în termen, dl Costică Drăghici execută recepţia tehnicii procurată din import şi modernizarea celei vechi, dotează staţiile din vechiul dispozitiv cu elemente de tehnică nouă şi manuale de profil, traduse din ruseşte. Felicitat prin Ordin de Zi, e propus pentru avansarea în grad, dar – se spune negru pe alb – „a fost înaintat la gradul următor, la „excepţional”, un alt camarad „mai bine dotat”! Viaţa e inexorabilă în traiectul său, merge tot înainte, iar ofiţerul superior Costică Drăghici absolvă Facultatea Tehnică a Academiei Militare cu brio (1978-1979) şi apoi specializări tehnico-inginereşti riguroase în URSS, Cehoslovacia şi China.  

Dublu apogeu

În 1979, deja colonel inginer, „conducerea superioară de partid şi de stat„ îl numeşte comandantul Bazei 268 Reparaţii Tehnică de Apărare A.A. dislocată lângă Ploieşti, la Crângul lui Bot, apărută ulterior, urmare Decretului de Stat nr. 76?06.04.1981, sub denumirea de „Întreprinderea de Producţie şi Reparaţie a Tehnicii de Rachete”, pe scurt, I.P.R.T.R.. Aceeaşi „conducere superioară” ordonă ca, printr-o investiţie uriaşă R-2000, „Platforma Industrială Crângul lui Bot”, atrăgând o selectă forţă de muncă, să modernizeze tehnica şi tehnologia de profil, prin: - construirea şi utilarea a noi hale de producţie: - extinderea sectorului pirotehnic; - mărirea reţelelor utilitare; - amenajarea căii ferate uzinale; - asigurarea sistemului de pază. Evoluţia în ascensiune face ca, prestigiul comandantului – colonel inginer Costică Drăghici să egaleze prestigiul tehnic atins de I.P.R.T.R. – care, în 1988, devenind „Uzina Electromecanică Ploieşti” (titulatură actualizată) arăta de nerecunoscut, gata să producă în serie, unic producător la nivel naţional, - !!! - tehnică de rachete româneşti (premieră naţională)”

Racheta românească

Ilustrat cu două imagini ale rachetei fabricate în halele militare de la Crângul lui Bot, textul monografic al personalităţii domnului general Costică Drăghici rezumă izbânzile pe care le-a coordonat cu vocaţie tehnică şi rigoare militară, în câteva cuvinte. Le menţionez aici: „Activitatea colonelului inginer Drăghici Costică, în perioada în care a fost directorul I.P.R.T.R. Crângul lui Bot a fost definită de aceste realizări:

1.Punerea în fabricaţie a primei fabrici de rachete din România, pornită de la cota zero (premieră naţională)

2.Fabricarea  şi înzestrarea  armatei cu rachete aer-aer româneşti şi alte tipuri din Programul Naţional R-2000

3.Executarea tragerilor de omologare sau de recepţie în poligon după o metodă originală şi cu piloţi români (altă premieră naţională)

4.Fabricarea şi înzestrarea armatei cu acumulatori Zn-Ag utilizând numai materii prime şi materiale realizate în ţară (import zero)”.

Ameninţat / Lăudat

Consemnarea cuvintelor pe care „conducerea superioară” de-atunci i le-au adresat, rămâne în cronica vremii. Se ştie prea bine cine şi cum erau acestea recepţionate de cei vizaţi. Pasajul inclus în monografia generalului inginer Costică Drăghici rezonează în formulările păstrate în arhive. Revelatorii, aceste spuse „prieteneşti” ale lui Nicolae Ceauşescu, Ion Coman, Constantin Olteanu şi Victor Atanasie Stănculescu  sună astfel:

„Ţi-ai găsit pomul de care să te spânzuri dacă nu faci rachetele?” / „Ocna te mănâncă dacă nu le faci la timp!” /„Te trimit la cărbuni, nu să conduci ci să decopertezi, să găseşti şi să scoţi cărbuni!” / „Măi tovarăşe Necula, îmi place  ce-am văzut aici. Dacă am avea  toate întreprinderile ca asta, ţara ar fi departe!” (Ceauşescu către ministrul Industriilor, 1987) / „În sfârşit, am văzut şi rachete fabricate de români. Voi raporta Comandantului suprem ce am văzut la Crângul lui Bot. Succes mai departe!” (Ion Coman, 1986) / „Extraordinar – fascinant – o investiţie strategică reuşită, de mare perspectivă. Felicitări! Succes colaborării noastre viitoare”! (Mareşal O.K.X. Şeful  Înzestrării Armatei Egiptene, 1988) / „Drăghici, aici la tine  terenul e fertil. N-ai putea să semeni şi să iasă tot ce importăm pentru planul de înzestrare  R-2000: (Victor Atanasie Stănculescu, 1988).

Fruntea sus, umbrită

„Cu sentimentul datoriei împlinite, da şi cu o mare amărăciune în suflet, legată de lipsa de recunoştinţă a celor ale căror interese le-a slujit timp de patru decenii, în anul 1990 a fost trecut în rezervă, la cerere, şi înaintat la gradul de general maior inginer (azi, general de brigadă). Fiind un om activ, în putere şi crescut în spiritul muncii, a continuat activitatea în beneficiul cadrelor militare şi al concetăţenilor prin: - Înfiinţarea şi conducerea împreună cu generalul Iulian Topliceanu, a Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere: - Înfiinţarea şi conducerea timp de opt ani a Organizaţiei rezerviştilor din judeţul Prahova; - Participarea la soluţionarea problemelor judeţului Prahova în calitatea de consilier local şi preşedinte al Comisiei pentru probleme sociale a Consiliului Municipal Ploieşti; - Desfăşurarea de activităţi ca membru al Fundaţiei Oamenilor de Ştiinţă Prahova; - Participarea activă în Organizaţia „Regina Maria” a Cultului Eroilor, fiind membru al comitetului de conducere”.