Interviu cu profesor Roxana Stan
| Publicat pe 2019-11-29 10:24:42 | Serghie Bucur |
Distinsă Doamnă profesoară Roxana Stan, vă mulţumesc pentru bună-voinţa conversaţiei acceptată în foarte responsabila funcţie de directoare a Colegiului Nicolae Grigorescu – instituţie şcolară de un prestigiu pe care Centenarul recent sărbătorit îl definesc drept „O carte vie a învăţământului românesc”! Îngăduindu-mi această apreciere; cum aţi rezuma clipa aceea de maximă trăire?
Un moment de împlinire în existenţa zbuciumată a şcolii.
În calitate de strănepoată a primului director al şcolii am avut o misiune
grea. Am dorit să fie o răsplată a eforturilor înaintaşilor pentru a clădi o şcoală
trainică la Câmpina.
- Despre
semi-Centenar ce vă amintiţi?
- Ştiu că a fost marcat evenimentul prin amplasarea unei plăci aniversare şi mai
ştiu că abia se schimbase numele şcolii din Dimitrie Barbu Ştirbey în
Nicolae Grigorescu.
- Dar
despre cei 75 de ani?
- În 1994 eram profesor titular în Liceul N. Grigorescu. Am venit în 1991 cu o completare de catedră, iar din 1.09.1994 , prin concurs, cu toată norma. Eram într-un moment de extaz. Am ocupat prima poziţie pe judeţ la disciplina geografie, în cadrul concursului pentru transferş cu o notă foarte mare. Le dădusem emoţii ploieştenilor gândindu-se că mă voi muta în reşedinţa de judeţ, mai ales că am primit cu mare greutate acceptul de a pleca de la Liceul Forestier din Câmpina. În asemenea condiţii m-am implicat foarte mult în pregătirea şcolii pentru aniversarea celor 75 de ani. Atunci, în 17 septembrie 1994, într-o zi de sâmbătă, am fost de la prima oră în şcoală şi am plecat la încheierea activităţii. Doamna directoare Preda se pensionase în 1993 şi venise la cârmă Domnul director Popa Sergiu. S-a lucrat atunci zi-lumină.
- O
raportare la truda didactică şi pedagogică depusă de corpul profesoral în ultimii
50 de ani, 30 de ani au fost parcurşi de promoţiile de absolvenţi, în alternanţa
cu generaţiile de profesori. Cum o priviţi astăzi?
- Indiferent de vremuri, şcoala
însemnă trudă, implicare, apostolat. Este specificul muncii cu elevii. Din totdeauna
dascălul a fost ancorat în modelarea sufletelor copiilor. Roadele muncii
noastre se văd târziu, în reuşitele absolvenţilor, în carierele pe care şi
le-au construit pe fundaţia pusă de noi.
- Epoca
aceasta, prin excelenţă sub aura libertăţilor aduse de 22 decembrie 1989, negreşit
se înscrie în istoria Colegiului, prin galeria de remarcabile personalităţi –
profesori şi foşti viitori absolvenţi – care sunt deja repere în „Cartea de
Aur” a Colegiului. Vă invit la o
bine-meritată reflecţie.
- Ştiu cam tot ce s-a petrecut
în şcoală din 1991 şi pînă în prezent. Generaţii şi generaţii de elevi care ne
fac cinste. Ei duc mai departe tradiţia. Suntem invitaţi la festivităţi ale
unor prestigioase instituţii de învâţământ universitar, suntem menţionaţi
printre cele mai bune şcoli care furnizează
studenţi la ASE, Univ Politehnică, Univ din Bucureşti, Academia militară.
Acum 4 ani au fost doi şefi de promoţie la Politehnică absolvenţi de C.N.N.G.
Tot de la Politehnica, Fac de energetică ne-a trimis o scrisoare de mulţumire acum câţiva ani când au avut sefă de promoţie
o fostă elevă de-a noastră şi cu o medie de invidiat.Florin Bâlbâie a fost
nominalizat pentru premiul Nobel în economie.
- Numeroase
familii se mândresc cu fiii şi fiicele lor, deveniţi olimpicii Colegiului „Ştirbey
– Grigorescu” – dacă îmi permiteţi, ilustrativ, sintagma. Accentul prezenţei
lor cade pe durata celor trei decenii amintite. Performanţele acestora i-au plasat
pe orbite despre care, vă rog să schiţaţi o retrospectivă.
- După 1990 a mai apărut un
fenomen- posibilitatea continuării studiilor în afara ţării. Dacă la început
erau câţiva absolvenţi care plecau, acum s-a ajuns la un flux migratoriu pentru studii destul de mare. Tinerii au
multe oportunităţi:fie pleacă să studieze în afară şi de multe ori rămân
definitiv acolo, fie merg la masterat, doctorat, specializări. În ultima vreme
am constatat că toată elita e în afară. Puţini revin. Cei mai mulţi au cariere
la care nici nu am visat. E avantajul cetăţeanului european care nu se mai
limitează la graniţele unei ţări.
- Rigorile
impuse până în 1989, au dispărut, înlocuite de normele întemeiate pe viziuni
didactice-pedagogice având libertatea drept fundament. Între avantaje şi defecţiuni,
mă gândesc că a fost totuşi dificil parcursul, urmările influenţând de multe
ori, nu cum s-a dorit, factorul
răspundere- responsabilitate. Apreciaţi, vă rog, „atmosfera” în evoluţia de
atunci până astăzi.
- Perioada celor 30 de ani ne-a
adus multe provocări: reforme, schimbare de curriculum, discipline de studiu
reintroduse(religia), adaptarea la noile tehnologii( Informatică, TIC-
TEHNOLOGII INFORMATIZATE COMPUTERIZATE, TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICĂRII),
Curriculum la decizia şcolii, apariţia unor noi specializări. Şcoala trebuie să
fie cu un pas înaintea dezvoltării societăţii, trebuie să fie în avangardă,
altfel e depăşită şi nu se poate corela cu
progresul. Au fost şi pierderi şi câştiguri.
- O
continuă succesiune de norme emanate de practicile occidentale ajung,
concomitent cu sofisticarea aparaturii electronice, la modificări anatomice,
caracterologice şi de comportament
individual ce schimbă fiinţa umană. În complexa calitate ce-o prestaţi la cârma
Colegiului, în societate şi în familia Domnie-Voastre, cum priviţi revoluţia de
acest tip şi consecinţele ei?
- Schimbările au amprenta
curentului/ vâltorii în care am intrat- integrarea europeană, globalizarea,
mobilitatea populaţiei, cetăţenia de tip european, deschiderea către toate
orizonturile( şi totuşi mai puţin spre Est). Influenţele sunt puternice:vorbim
de certificate de competenţe recunoscute, de goana după diplome, de
reconversie, de adaptare la oferta de pe piaţa muncii.de companii multinaţionale,
de masterat, doctorat.
- Câmpina
este oraşul unde se trăieşte cele mai însorite zile peste an, aristocratic,
prin urmare şi intelectual. Cultura ei e un tezaur de proporţii universale.
Cetatea de inteligenţă care este preuniversitarul edificiu „Nicolae Grigorescu”, destinat a-l duce
Domnia Voastră mai departe. Cu ce gânduri, proiecte şi aspiraţii?
- O şcoală deschisă, modernă în concepţii şi abordări. Să formăm competenţe de care ai nevoie toată viaţa:spirit antreprenorial, autodisciplină, independenţă, capacitate de adaptare.