Ultima editie tiparita in format pdf

Limba Română la Ziua ei, „CA UN FAGURE DE MIERE”

Publicat pe 2019-09-18 13:01:57Serghie Bucur

Ploieşti. Casa muzeală Paul Constantinescu a sărbătorit sâmbătă – 31 August 2019, sub patronajul  maestrului Alexandru Bădulescu, Doctor în Muzicologie, Ziua Limbii Române.

Icoană

        Limba Române este, laolaltă cu rugăciunea TATĂL NOSTRU şi cuvintele MAMĂ şi TATĂ, icoana trecerii noastre prin viaţă.  Ziua ei – 31 august – ne prilejuieşte reuniuni felurite, poetice şi muzicale. În Prahova, ea a rezonat pe unde Cultura încă mai este pasiune şi devotament, încă este izvor de românitate şi de implicit patriotism.

Repere

După Câmpina, animată încă de poetul şi publicistul Florin Dochia, Ploieştiul a ţinut să se ridice la cota prestanţei, sub cupola casei unde a trăit şi compus Paul Constantinescu (30 VI 1909-20 XII 1963), prin strădania maestrului Alexandru Bădulescu. Repere în viaţa Culturii prahovene, cu extensii într-a ţării, acestor erudiţi domni  le rămânem recunoscători pentru emulaţia, neodihna,  şi calitatea  petrecerii Zilei Limbii Române, drept imperioasă clipă de păzire şi tezaurizare a graiului matern.

Eventul

Enciclopedica personalitate bădulesciană a magnetizat din nou publicul – acelaşi mereu, în jur de 35-40 de persoane, melomani, oameni de ştiinţă, artă, literatură şi istorici – dăruite muzeului Paul Constantinescu, prezente să asculte expozeul venerabilei gazde, de regulă o doctă motivaţie istorică, etică şi estetică a momentului. Distinse doamne şi respectabili domni  au dat nota intelectuală, în vreme ce, din „amvonul” de unde a istorisit maestrul Bădulescu, evenimentul a fost gustat cu luare-aminte.  Au citit / recitat şi povestit dna prof. Olga Petrescu, dl prof. Nelu Stan şi grav-suculentul epigramist Constantin Tudorache.

Contraste

Ne este limpede că limba română piere încet-încet, sub presiunea englezirii comunicării între indivizii; Internetizarea face ravagii! Pesimiştii văd în excesiva utilare cu telefoane mobile semnul apocalipsei. Se repetă – la scara construirii „satului planetar” – epoca Şcolii Ardelene şi următoarea, a  lui Ion Heliade Rădulescu – autori de lucrări monumentale sacrosancte, ce au curăţat limba veacurilor XVIII şi XIX, de grecisme, latinisme şi turcisme. Mari lingvişti – Laurian, Hasdeu, Alecsandri, Maiorescu – au  pus bazele limbii  vorbite şi scrise inclusiv literar. Anii 45-89 ne-au   impus limba rusă. După 30 de ani de un dezastruos slalom reformator în Educaţie şi Învăţământ, BAC-ul obligă junimea să deprindă „abilităţile lingvistice”! Corolar: manelizarea Limbii Române! O desăvârşesc miniştrii şi parlamentarii (emitenţii Legii 53 / 2013, dar numai pentru săvârşirea Zilei ca eveniment!), puhoiul de analfabeţi notorii, codificările intraductibile, vulgarul limbaj de lemn… Lipsa Legii răspunderii a năucit disciplina şcolară la toate nivelurile! Libertatea aduce – de trei decenii – haosul implacabil şi ireparabil…! Jurând cu mâna pe Biblie, miniştrii uită că trebuie să apere – prin legi şi discursuri – Limba  Română – prima dovadă a Naţiei, de civism şi educaţie  în faţa Lumii. Prin urmare, înapoi, la Mihai Eminescu! I-am uitat „slovele de foc”: „Când privesc zilele de aur a scripturilor române, / Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine,/ Şi în jur par că-mi colindă dulci şi mândre primăveri, /  Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele, / Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele, / Cu izvoare-ale gândirei şi cu râuiri de cântări. // Văd poeţi, ce-au scris o limbă ca un fagure de miere; / Cichindeal gură de-aur, Mumulean glas cu durere, / Prale, firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic, / Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară, / Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară, / Beldiman vestind în stihuri  de resboiul inimic”.