Ultima editie tiparita in format pdf

În ajunul Zilei Limbii Române, MARATONUL POETAŞTRILOR – 2019

Publicat pe 2019-09-06 09:31:24Serghie Bucur

Sala Bibliotecii Dr. C. I. ISTRATI a Câmpinei a rezonat, sâmbătă 24 august 2019,  între orele 11 şi 15, în tonalitatea majoră a POEZIEI, căreia i-au dat plusul de culoare cântecele folk şi epigrama. Acţiunea se înscrie în proiectul permanent al instituţiei, sub genericul „Lecturi publice”. 

Gazdele

Directoarea Bibliotecii, poeta şi traducătoarea Liliana ENE, împreună cu grupul colaboratoarelor sale, au primit invitaţii încă de pe la orele 10 şi jumătate, oferindu-le un spaţiu generos, comod, şi răcoros, fiecare scaun având câte un exemplar al publicaţiilor apărute sub egida Societăţii Scriitorilor Prahoveni, URMUZ (nr. 5-6 / 2019) şi REVISTA NOUĂ nr. 2 / 2019, redactate electronic – de 16 ani! - de poetul şi publicistul Florin Dochia. Moderatori ai evenimentului, au fost Liliana Popescu şi Florin Dochia. Întreaga echipă s-a remarcat prin eleganţa şi afectivitatea oferite sui-generis oaspeţilor, ediţia 2019 fiind, pe cât de silenţios-variată, pe atât de selectă.

Prezenţe de marcă

Evenimentul a reunit vreo 35 de poete şi poeţi, dominante fiind primele, în atmosfera de Carte – pe care venerabila Bibliotecă – la aproape 70 de ani – o întreţine cu sfinţenie. Au înnobilat-o personalităţi cu prestigiu literar, critic şi publicistic intrate de mulţi ani în istoria areopagului de pe străvechiul bulevard al Culturii:  Mioara Bahna, Christian Crăciun, Constantin Trandafir, Firiţă Carp, în companie de zile mari: Diana Trandafir, Mircea Teculescu, Ana Hâncu,  Ioana Sandu, Valeriu Valegvi, Maria Nicolai, Emanoil Toma, Maria Dobrescu, Ion Rădoi, Blanca Trandafir, Dan Precup, Elena Oprea, şi pitorescul Saşa. Umorului său tonifiant, gustat de asistenţă, i-a ataşat suculenţa muzicii folk doamna Liana Cosma – veritabilă trubadură în intimitatea instituţiei ce poartă numele doctorului în Chimie Constantin I. Istrati – om de ştiinţă şi politician român în egală măsură de patriot. „Pe mal” (malul şi astăzi al râului Prahova), adică pe artera denumită „bulevardul Culturii”, în impozanta clădire a Bibliotecii Câmpinei, Limba Română a fost rostită în mulţime de metafore şi „figuri de stil”, împrospătată de  autoarele şi autorii care s-au reunit aici, dacă nu mă înşel, în al 7-lea an de competiţie succesivă (primul Maraton s-a ţinut la Ploieşti, în Casa muzeală a lui Nichita Stănescu, în iulie sau august 2012, pornit şi moderat de neobositul Florin Dochia).

O carte bilingvă

Scriam în INFORMAŢIA Prahovei (nr. 4237) din 5-11 iulie anul curent, despre dispreţul Primăriei din Pietroşiţa, faţă de scriitoarea Ana Hâncu, care solicitase sponsorizarea unei cărţi a ei, pentru ca, editarea să devină, din contra, un act de solidară mândrie din partea a doi editori din Turcia, de la Istanbul, carte pe care, în prezenţa acestora, Ana a lansat-o cu izbândă la Bookfest-ul 2019, din 28 mai-3 iunie. Ei bine, bravura celor doi literatori turci e de laudă: în vreme ce Anei i se tipăreşte, în turco-română, pe banii lor, la Istanbul, cartea de proză scurtă (apărută şi lansată la editura Scrisul Românesc) O SOACRĂ TRĂZNITĂ, cu titlul agreat de editori, AMFORA CU VISE (180 pagini), care se va lansa la ediţia anului acesta, la GAUDEAMUS, Târgul de Carte din noiembrie, scriitoarea din Ploieşti este inclusă în Antologia de versuri ŞIIR EVRENI – UNIVERSUL POEZIEI, alături cu alţi 48 de poeţi din România, scoasă, bilingv, de domnii Osman Bozkurt şi Hasan Ornek. Despre această lucrare, de o condiţie tipografică exemplară, „a dat startul maratonului poetic”, vorbind, criticul şi eseistul Christian Crăciun.

 „Maratonişti în… cursă”

Citez din cărţile câtorva  maratonişti, unele avute de mine (A), altele, nu (B). Coca Popescu: „Mă judeci şi mă pedepseşti, / Îmi răscoleşti cu vorbe ascuţite trupul. / Din el te-ai rupt, / Dar astăzi nu gândeşti / Şi ţi-ai uitat trecutul. / Îţi mângâiam cu sufletul tremurând paşii, / Te îmbrăţişam cu visele cele mai frumoase / Ţi-aş fi dat din viaţa mea să ai / Mai multe bucurii, / Copila mea cu păr bălai. / Chiar dacă vreau, tot nu se poate. / Doar Dumnezeu le dă pe toate”!  („Îţi mângâiam paşii” din volumul „O noapte şi câţiva paşi” (A). Emanoil Toma: „El nu avea nume. / Când se născu / Părinţii vrură să îi pună un nume, / Dar fiecare părea să atârne / Prea greu asupra lui, / Astfel că, de teamă / Să nu-l strivească cumva, / Îl lăsară fără. / Crescut, încercă să se adune / Sub un nume. / Când se visă prima dată frumos / Îi fu frică / Şi se trezi” („Fără nume”, din „Vultur răspândit”(B). Maria Dobrescu: „atârnaţi de sfori / aşteptând izgonirea din rai / ne atingem doar cu umărul / respirăm cu inima / până / când singurătăţile noastre / devin un şarpe alb // apoi / ne pierdem tinereţea prin alte poveşti / încolăcind în tăcere”  („lichidări” din „Gânduri în cuşcă”(A). Mircea Teculescu: „ea / nu stătea / prea bine / în corpul ei; / probabil / că îl aştepta / pe el: / să o distreze, / să o şocheze, / să o pozeze, / să o viseze, / să o aşeze / astfel încât, / ţintuită, / cuprinsă bine de el, / să poată fi, / în sfârşit, / ea” – („posibil”, din „Venus de februarie”(A) Maria Nicolai: „Toate morţile devin necesare / Mai devreme sau mai târziu, / Pământul îşi face toaleta de doliu, / Iar cimitirul se înalţă impunător / Ca un ţăran în haine de sărbătoare. / Peisajul este pârjolit de bocetele groparilor / fără cazmale / Şi de femeia în alb care trage clopotul / Până când îi dă sângele / În mijlocul cimitirului omul necesar / Citeşte de pe o copertă ruptă de Evanghelie / Versete din Apocalipsă” („Apocopă” din „Femei în leasing”(A). Florin Dochia: „m-am mutat în patul pentru insomnii / şi visez la trupul tău cu umbrele adânci. // aş construi o colivie de îngeri / chiar pe genunchii tăi. // odihneşte-ţi lumina din privire / că încă există şi îmi zâmbeşte şăgalnic. / viaţa nu-ţi va oferi nimic altceva definitiv”. („tickets to nowhere” din „Noptalgii”(A). Daniela Achim Harabagiu – cu poema al cărui titlu retoric a stârnit interes: „Ce-or mai avea de spus poeţii?” din volumul „O altă dimensiune a sentimentelor”(A, ecou din Nichita Stănescu!): „Ce-or mai avea de spus poeţii,/Când toate s-au zis şi toate s-au scris? / Chiar aşa de treabă nu se iau, / Şi de asta, nici seamă nu-şi dau? // Şi toate au fost spuse / Şi toate au fost cântate, / Natură, istorii, iubiri, amăgiri, / Ploi, veri, primăveri, ierni şi ninsori! // Şi scris-au la vreme şi toamne / Poveşti despre regi, regate şi doamne, / Toate au fost aranjate din strună / Şi toate au fost întâmplate sub lună // Tu însă, cititorule observă clar / Cuvintele poetului i-au fost date-n dar, / Ce vrea cu ardoare să spună, el scrie, / Şi-a lui slovă rămâne în veci mărturie!” P.S. Tania, vlăstarul de 8 ani al poetei, a citit  câtva versuri, sporind emoţia sălii! Diana Trandafir: „Santinelă pe cer / porumbelul lovit de intercity / a căzut răpus pe calea ferată / încă îşi leagănă capul / în ritmul roţilor de tren / aripa chircită ca un braţ negru / mă cheamă să-i văd pieptul / deschis / de unde se scurg / picătură cu picătură clipele /alături se întinde câmpul / cu floarea soarelui / sub cerul cu norii cenuşii // şi linişte” („Frică” din „Translucide”(B).

Au mai declamat în limba română, din cărţile lor (B), şi: Ioana Sandu, Ioan Dragu, Valeriu Valegvi, Elena Oprea, Ion Rădoi, Luiza Calap, Dan Precup.  

Punctez finalul cu Ştefan Alexandru, pitorescul rondelist şi epigramist Saşa, cu un „Cântec de verde” din „Cântece de lăutar pribeag”: „M-au jefuit fără cruţare / De zâmbetul înscris pe buze, / Medaliile militare / Ale paradelor obtuze. // Fanfarele în marş mecanic, / Spoind cu notele eroi, / Au pus ştampila lor, balcanic, /Pe partitura de noroi. // La ospitaliera cruce / Mă-nchin, cerându-i noapte blândă, / Toate-nălţările, caduce, / Pe margine, mai stau la pândă, // Nu mai sunt sigur dacă mâine / Metafore vor curge, albe, / Sau zei pizmaşi, pentru o pâine, / Mi-or strânge penele în salbe. // Acesta-i cântecul meu verde, / Cu iz de arderi decedate, / Acolo unde se va pierde / Eternitatea din păcate”.