Ultima editie tiparita in format pdf

Crimele din spatele dispariţiilor de persoane

Publicat pe 2019-08-30 11:44:26

Mihaela şi Ioana, victime ale indolenţei oamenilor care ar fi trebuit să ne apere

Oamenii sunt anunţaţi că reclamaţia ”este dată în lucru”, iar asta înseamnă că fotografia şi datele de identitate ale dispărutului sunt consemnate într-un registru. Rar se întâmplă ca un echipaj al poliţiei să înceapă căutările efective, în teren. Nu puţine au fost însă cazurile când în spatele unei dispariţii aparent banale se afla o crimă, iar poliţia să nu ştie luni de zile despre acest lucru.

Este şi situaţia unui caz din iarna anului 2010, când un bărbat de 35 de ani umbla pe străzile din Ploieşti încercând să afle dacă el sau femeia cu care se afla într-o relaţie de concubinaj sunt căutaţi de poliţie. Cu un aspect neîngrijit, uşor incoerent în exprimare dată fiind educaţia precară, Nicolae Popa a bătut la uşile mai multor instuţii media din oraş să ceară ajutor.

A mers mai întâi acolo unde a văzut siglele televiziunilor naţionale, sperând că va fi dispus cineva să-i asculte povestea. A fost refuzat, chiar rugat să-şi vadă de drum în repetate rânduri. Nu ştia să explice ce anume căuta şi care era ajutorul de care avea nevoie, aşa că ziariştii din Ploieşti nu l-au luat în serios. S-a îndreptat apoi spre Gara de Sud din oraş, cu gândul să plece la Bucureşti. Pentru că nu a avut un tren la ora la care ajunsese pe peron, Nicolae Popa decide să se întoarcă în centrul Ploieştiului. Nu avea bani, era foarte frig afară şi, ceea ce nu ştiau mulţi la acel moment, era măcinat de remuşcări.

Popa era interesat să vadă dacă îl caută şi pe el Poliţia

A revenit, aşadar, la o televiziune locală cu sediul în apropierea Gării de Sud, unde mai fusese o dată, fără succes. A cerut insistent să vorbească cu cineva din redacţie, iar secretara, de data aceasta, l-a pus în legătură cu Cătălin Stavri, unul dintre jurnaliştii postului de televiziune, venit întâmplător în sediu la acel moment.

”Eram în vacanţă atunci, aveam două zile libere, dar m-au chemat să vin la sediu să particip la o şedinţă de redacţie. În momentul în care am urcat eu la etaj, revenise şi Nicolae Popa. Urcase la secretariat. Doamna de acolo m-a chemat şi mi-a spus că respectivul are o problemă legată de o dispariţie. N-am înţeles exact atunci despre ce este vorba, dar l-am luat într-o cameră să stăm de vorbă. I-am dat o cafea, ţigări şi a început să povestească. Era cam ilogic în exprimare la început. Nu prea ştia ce vrea. Iniţial, mi-a spus că se certase cu concubina lui, că nu mai ştia nimic despre ea, că e dispărută, apoi dintr-una într-alta mi-a spus că s-au şi bătut şi apoi, brsuc, mi-a spus că el era interesat să vadă dacă îl caută şi pe el poliţia”, povesteşte Cătălin Stavri.

„Într-un final mi-a spus că el o omorâse“

Faptul că omul era interesat să afle dacă el sau concubina lui sunt căutaţi de poliţie i-a dat de gândit jurnalistului, astfel că a adus în încăpere un operator care să filmeze declaraţia bărbatului. Era un subiect bun de presă, doar că nimeni nu se aştepta ca mărturisirea omului să scoată la iveală una dintre cele mai şocante crime petrecute în  Prahova.

”L-am pus să repete să văd dacă rămâne la aceeaşi poveste, dacă spune adevărul, şi i-am promis că, dacă pot, o să-l ajut. Omul a reluat povestea cu cearta dintre el şi concubina lui, cu bătaia, cu jignirile şi într-un final mi-a spus că el, de fapt, o omorâse pe femeie. În momentul în care a început să vorbească despre crimă, l-am luat foarte în serios. A insistat şi a repetat că s-au certat, că a bătut-o până a lăsat-o lată, iar când a văzut că nu mai respiră, a fugit. Nu a dat foarte multe detalii atunci despre omor, doar că a bătut-o inclusiv cu «o coajă de la circular». Nici în ziua de astăzi nu ştiu la ce s-a referit când spunea despre coaja asta”, explica jurnalistul.

În momentul în care a realizat că are în faţă un posibil criminal, Cătălin Stavri a pus mâna pe telefon şi a sunat la Poliţie. A ales ”varianta scurtă”, în sensul că nu a apelat numărul unic de urgenţă 112, ci la oameni din sistem pe care îi cunoştea şi care lucrau la secţia de poliţie din apropierea sediului în care se afla postul de televiziune (Secţia 4 Ploieşti).

”Am sunat vreo patru poliţişti pe raza secţiei, le-am spus că un bărbat, care se numeşte aşa, este la mine în bucătărie, îşi mărturiseşte crima, susţine că şi-a omorât concubina, acum îmi dă detalii despre crimă, cum i-a dat cu pumnul, cum s-au certat, verificaţi. Era spre seară, aproape de ora 18.00. Le-am spus că eu nu am ce să-i fac. Mai mult decât să-i iau un interviu, nu pot. Apoi, îl las să plece, că nu puteam să-l ţin la televiziune. Poliţiştii n-au vrut să vină. Am sunat şi la Judiciar, şi la Biroul de presă”, îşi aminteşte Cătălin Stavri.

„...apoi l-am sunat pe chestorul Oprea direct“

De la momentul apelurilor la poliţie, au trecut zeci de minute, poate mai bine de o oră, timp în care jurnalistul i-a luat declaraţii lui Nicolae Popa în faţa camerei de filmat, sub promisiunea că la un moment dat va apărea un echipaj de poliţie care îl va ajuta.

”Cât am stat în filmare, o oră, poate mai bine, am văzut că nu am nicio reacţie de la Poliţie. Nu m-a sunat nimeni, n-a venit nimeni. Am terminat filmarea şi i-am spus omului să mai aştepte în bucătărie, pentru că mai durează până vine Poliţia, apoi l-am sunat pe chestorul Oprea direct (Sorin Oprea, comandantul Poliţiei Prahova la acea dată)”, spune Stavri.

Cum era de aşteptat, în câteva minute jurnalistul a început să fie contactat telefonic de poliţişti care au demarat brusc cercetările fireşti în astfel de situaţii. Au sunat la Postul de Poliţie din Teişani (localitatea de domiciliu a victimei şi a autorului crimei) unde au aflat că femeia era dată dispărută de familie. ”Nu o aveau dată în lucru, în schimb familia venise să reclame dispariţia ei, dar nu făcuseră procedurile pentru dat în urmărire”, explică jurnalistul Cătălin Stavri.

Cadavrul femeii, îngropat în grajd. Ca să ascundă urmele, Popa a betonat groapa

Poliţiştii din comună îi cunoşteau pe Nicolae şi pe Mihaela. Erau consumatori de alcool, femeia mai plecase de acasă, pentru ca ulterior să revină de bunăvoie. Agenţii din Teişani au mers şi de data aceasta pe varianta unei plecări voluntare de la domiciliu. Cert este că trecuseră deja cinci luni de când familia femeii anunţase dispariţia ei. N-o căuta nimeni.

Imediat ce poliţiştii din Ploieşti şi-au dat seama că se conturează, în realitate, povestea susţinută de Nicolae Popa în faţa unui jurnalist, a început agitaţia. La sediul postului de televiziune a apărut un echipaj de judiciarişti care a demarat ancheta. Nicolae Popa a fost dus la sediul IJP Prahova, unde i-au fost luate declaraţii, a fost chemat un procuror, iar bărbatul a dat absolut toate detaliile legate de crimă. Atunci au aflat şi poliţiştii că Mihaela, femeia de 31 de ani, declarată dispărută de cinci luni de către familie, fusese omorâtă şi îngropată în grajdul din curtea casei.

Ca să ascundă urmele, Popa betonase şi groapa săpată în grajd. În aceeaşi zi, Nicolae Popa, însoţit de un echipaj de Poliţie, s-a întors la locul crimei şi a indicat unde îngropase cadavarul şi tot el a fost cel care a săpat pentru a scoate corpul femeii la suprafaţă. Totul s-a confirmat în detaliu. Cadavrul, înfăşurat într-un cearşaf, a fost găsit exact în locul indicat de criminal.

Ulterior, acesta a povestit că, după ce a comis crima, a fugit în Bucureşti, unde a muncit cu ziua. De la momentul omorului şi până când a decis să mărturisească tot trecuse deja o jumătate de an. Bărbatul se întorsese la Ploieşti nu neapărat să se predea, ci să afle dacă o caută cineva pe Mihaela, eventual Poliţia, şi dacă şi el este urmărit de către oamenii legii. Popa i-a mărturisti aceluiaşi jurnalist că, în lunile cât a hălăduit prin Bucureşti, de fiecare dată când vedea un poliţist avea convingerea că îl caută pe el.

Nicolae Popa a fost arestat preventiv la puţin timp după ce şi-a mărturisit crima.

 

Mama Ioanei a cerut ajutorul poliţiştilor români de două ori

 

Mama unei tinere din Prahova, forţată să se prostitueze şi ucisă în cele din urmă de proxenetul român, într-un bordel din Germania, a retrăit drama prin care a trecut în urmă cu cinci ani, odată cu izbucnirea scandalului de la Caracal. Graţiela Condea acuză că şi ea a fost tratată de poliţiştii din Prahova la fel ca părinţii fetelor din Olt.

Povestea Ioanei Condea, tânăra care a murit în ianuarie 2019, după ani de suferinţă pe un pat de spital din Koln, este cunoscută. Ioana a fost torturată de proxenetul român pentru că a regfuzat să se prostitueze. Loviturile primite au transformat-o în legumă, iar timp de patru ani a zăcut în comă, dependentă de aparate, într-o clinică privată din Germania. Fata a murit departe de ţară, de copilul pe care îl lăsase acasă şi de părinţii care nu au avut puterea şi ştiinţa să lupte cu indolenţa autorităţilor române, cu procedurile greoaie care favorizează infractorul, nicidecum victima.

Ceea ce se cunoaşte mai puţin este că şi în acest caz poliţiştii au tratat cazul cu superficialitate. Graţiela Condea, mama Ioanei, a fost de două ori la Poliţie pentru a cere ajutorul. Ştia că fiica ei este sechestrată de un proxenet român în Germania, avea adresă, nume, fotografii, mărturia unei alte fete care reuşise să evadeze din infernul din Koln, dar toate acestea nu au fost suficiente pentru ca autorităţile din România să facă ceva pentru salvarea Ianei.

Fata, de fel din comuna prahoveană Poiana Câmpina, a plecat în Germania la vârsta de 19 ani, la invitaţia unei foste colege de liceu care îi promisese un loc de muncă, într-un azil de bătrâni. A plecat din România în data de 13 martie 2014, iar părinţii ei au fost cei care au condus-o la autocar. Toţi trei visau la un viitor mai bun pentru copilul tinerei care abia se născuse.

Din ziua în care a plecat, Ioana a dispărut pur şi simplu. Nu trimitea bani în ţară, iar la telefon nu răspundea. Au fost câteva apeluri, foarte scurte, în care Ioana vorbea aproape monosilabic şi nu răspundea la întrebările fireşti ale mamei, dacă îi este bine, dacă vrea să vină acasă etc. Graţiela Condea spune că în puţinele dăţi când a vorbit cu fiica ei la telefon, auzea în permanenţă o voce de bărbat care ”îi sufla” ce să vorbească, iar totul se rezuma la: ”sunt bine, mi-e dor de copil”. 

Femeia şi-a dat seama că ceva nu este în regulă, iar suspiciunile ei s-au adeverit odată cu întoarcerea în ţară a unei alte tinere, prietenă cu Ioana. Această fată i-a povestit Graţielei Condea că Ioana nu are grijă de bătrâni în Germania, ci este forţată să se prostitueze. Ambele femei au mers la Poliţia Câmpina şi au cerut ajutor.

”Ea a plecat pe 13 martie 2014, iar eu am aflat în Săptămâna Mare a Paştelui că nu este bine şi m-am dus la Poliţie. Domnul Banu Robert se numeşte poliţistul din Câmpina la care am fost. M-am dus de două ori la Poliţia din Câmpina. Prima dată m-am dus împreună cu fata din Germania care a reuşit să scape de acolo şi a venit la mine să-mi arătate poze. Le-am dat adresa din Germania, le-am dat număr de telefon de acolo, le-am dat numele proxenetului. El era căutat în România, pentru că avea puşcărie de făcut. Sigur îl ştia poliţia pe acest Robert Tănase care mi-a omorât fata. Poliţistul nu trebuia decât să sune acolo în Germania. M-a luat în râs, exact cum i-au luat şi pe părinţii din Caracal. <>, aşa mi-au zis. Ştiam că nu s-a dus de bunăvoie, pentru că dacă era liberă, poate trimitea şi ea un ban acasă la copil, că pentru el plecase, poate avea şi ea dreptul să vorbească la telefon, nu păzită aşa cum s-a întâmplat. M-am dus şi a două oară la Poliţia din Câmpina şi tot aşa au râs. Chiar mi-aş dori din suflet să dau cu ochii cu acel poliţist Banu. Şi a doua oară când m-am dus i-am spus. Ce aşteptaţi? Să-mi omoare copilul? Şi exact asta s-a întâmplat”, povesteşte Graţiela Condea.

Concret, mama Ioanei a sesizat Poliţia din Câmpina că fiica ei este sechestrată în Germania în aprilie 2014. Poliţiştii aveau adresa unde se află fata, numele bărbatului care o forţa să se prostitueze, numărul de telefon şi mărturia unei victime care reuşise să evadeze. Robert Tănase, proxenetul, nu era un necunoscut. Avea antecedente penale. Fusese anchetat de către DIICOT Ploişeti într-un dosar care viza o grupare de proxeneţi care acţiona pe raza localităţii Floreşti, comună care se afla în aria de competenţă a Poliţiei Câmpina. 

Proxenetul a fost liber să facă ce a vrut

Robert Tănase era dat în urmărire internaţională de la începutul anului 2014 pentru că se sustrăgea unei condamnări definitive la închisoare. Deşi era foarte activ pe Facebook (posta frecvent fotografii cu el în spaţii care puteau fi identificate, fotografii chiar şi cu maşina lui cu numerele de înmatriculare la vedere), poliţiştii nu l-au prins.

Din aprilie 2014 şi până în august acelaşi an, Robert Tănase a fost liber să facă bani pe spatele fetelor pe care le forţa să se prostitueze în moteluri aflate în zone rău famate fie în Koln, fie în Leipzig. Fetele lui Tănase, inclusiv Ioana, erau fotografiate în ipostaze indecente, iar imaginile erau postate pe site-uri dedicate unde existau şi date de contact. Aceste informaţii au fost prezentate inclusiv poliţiştilor prahoveni, iar mărturia tinerei care fugise din Germania ar fi trebuit să fie o dovadă certă că la mijloc nu este doar o bănuială a unei mame îngrijoate.

La începutul lunii august, mama Ioanei Condea este contactată de autorităţile din Koln. A fost anunţată atunci că fiica ei se află în stare gravă la un spital din Germania. Fusese găsită într-o cameră de motel din Koln, inconştientă, cu multiple urme de suferinţă pe corp şi o rană gravă la cap. Faptul că medicii au descoperit răni cictatrizate pe corpul Ioanei dovedeşte că fata fusese torturată o lungă perioadă de timp. Rănile vindecate deja la momentul la care a fost găsită inconştientă în motel nu erau doar de la vânătăi sau zgărieturi banale, ci de la arsuri produse de o substanţă chimică (acetonă, s-a dovedit ulterior). Ioana fuse arsă cu acetonă chiar şi în zona genitală. Săptămâni la rând poliţiştii din Germania au încercat să afle cine este autorul faptei. Abia în data de 5 decembrie 2014, la patru luni după ce a ucis-o pe Ioana, proexenetul român a fost prins de poliţiştii germani cu sprijinul poliţiştilor români.

Cooperarea între cele două poliţii şi succesul prinderii principalului suspect de tentativă de omor, cum a fost încadrată fapta atunci, a venit mult prea târziu pentru tânăra româncă. Ioana Condea, aşa cum am precizat, a murit după patru ani de suferinţă. Robert Tănase a fost condamnat iniţial la şapte ani de închisoare, dar acum urmează să fie rejudecat pentru că încadrarea faptei comise de el în august 2014 s-a schimbat din tentativă de omor în omor, odată cu decesul victimei.

”L-aş întreba pe poliţistul care a râs de mine dacă are şi el copii”

La exact şase ani de când a primit cumplita veste că fiica ei a fost găsită aproape moartă în Germania, Graţiela Condea retrăieşte în aceste zile coşmarul văzând că la Caracal, alţi părinţi trec şi ei prin ceea ce a trecut ea.

”Ceea ce s-a întâmplat la Caracal a păţit fata mea! Poliţia Română n-a făcut nimic nici atunci când cu Ioana, nici acum, la Caracal şi nici n-o să facă vreodată, ascultaţi-mă ce vă spun eu! Pentru că văd câtă suferinţă au şi oamenii aceia, părinţii Alexandrei, părinţii Luizei şi sunt luaţi în râs, aşa cum m-au luat şi pe mine. Şi tot nu se mişcă şi tot nu face nimeni nimic! L-aş întreba pe poliţistul care a râs de mine, dacă are şi el copii, în special fată, şi, dacă i s-ar întâmpla şi lui ceea ce mi s-a întâmplat mie, ce-ar face dacă l-ar lua cineva în râs cam cum m-a luat el pe mine?”, se întreabă Graţiela Condea.