Ultima editie tiparita in format pdf

Un monument socolescian: ALUMUL ION MINCU

Publicat pe 2019-07-25 15:07:41Serghie Bucur

 Joi / 18 iulie 2019, după orele post-matinale 10, în sala „Marea Unire” a Bibliotecii județene Nicolae Iorga, în prezența a vreo sută de persoane, s-a lansat o lucrare istorică și biografică de proporții monumentale semnată de arhitectul Toma T. SOCOLESCU: „ION MINCU, ARHITECT 1851–1912”.  Animatorul apariției și lansării acestui fabulos  Album a fost și rămâne inginerul și istoricul Constantin ILIE.

Editorii

Lucrarea a apărut la Editura Academiei Române în vara 2019, „cu sprijinul financiar din Fondul Recurent al Donatorilor – Academia Română și din partea domnului Constantin Ilie”, referenți științifici fiind prof. univ. dr. arh. Sorin Vasilescu și prof. dr. arh. Romeo Belea. 82 de pagini redau textul autorului, celelalte până la 218, un vast și impresionant panoramic al celor mai reprezentative edificii concepute și durate de și sub excepționala îndrumare a marelui arhitect Ion Mincu.

Profesiune de credință

Impresionanta „Prefață” este a autorului însuși, din fiecare rând răzbate conștiința profesiunii acestui ctitor de edificii – multe și în Ploiești. Un spectru: „Socotesc temerară această încercare a mea de a analiza opera unui premergător genial fost profesor al meu ca și al unei întregi generații de arhitecți, ajunși și noi acum dincolo de maturitate”. Alt spectru: „Această monografie, la care lucrez efectiv de prin 1947, când am fost pensionat (…) mi-a cerut multe sacrificii, de tot felul, pe care le-am făcut din dragoste și venerație pentru profesorul meu și regret că mijloacele materiale nu mi-au îngăduit să fac și mai mult”.

Portret

Dl ing. Constantin Ilie semnează în continuare prezentarea autorului, în „Ultima dorință a autorului ei, Toma T. Socolescu”, profund admirativ: „Unul dintre studenții profesorului arhitect Ion Mincu (1851-1912) a fost și Toma T. Socolescu (1883-1960). În faptele ilustrate de personalitatea lui Toma T. Socolescu ca și responsabilitățile sale multiple, din perioada creativă 1911-1947, în calitate de arhitect și profesor universitar, scriitor și publicist, pictor în acuarelă ori primar al localităților Ploiești și Păulești din Prahova, consilier și deputat sau președinte al Așezământului „Nicolae Iorga” cu cele două ctitorii, bibliotecă și muzeu, au rămas arcade și piloni nemuritori peste timp și spațiu”,

Enciclopedism

Monumentalul album monografic, despre care elogios au vorbit eminentul arhitect Călin Hoinărescu, scriitorul și istoricul Gheorghe Marinică, reprezentantul finanțelor Academiei, ec. Prică, precum și primarul comunei Păulești, Tudor Sandu, se deschide cu un portret în tuș al lui Ion Mincu, lucrat de sculptorul Ion Georgescu în 1885 și desfășoară spectaculos viața și opera arhitectului Ion Mincu în IX capitole exhaustiv documentate: I-Ion Mincu, II-Prima etapă profesională, III-Arhitectura funerară, IV-Ultima etapă profesională, V-Din convorbirile lui Ion Mincu cu fostul său elev Spiridon Gegăneanu, VI-Ion Mincu ca profesor, VII-Sărbătorirea lui Ion Mincu și moartea lui, VIII-Câteva citate-caracterizări din monografia N. C. Petrașcu, IX-Mincu și epoca în care a trăit.

Arhitectură veche

Galeria de fotografii redă imagini ale edificiilor proiectate și construite. Pe lângă mulțimea de „Școli”, una – Școala centrală de fete, ilustrațiile redau edificii din Bucureștiul interbelic: Casa generalului Iacob Lahovary, Pavilionul românesc la Expoziția Universală de la Paris 1889, Bufetul de la Șosea, Vila generalului Robescu, Catedrala din Constanța, Palatul de Justiție, Palatul Băncii Comerțului, Casa Gună Vernescu, Biserica Izvorul Tămăduirii,  Palatul Administrativ, Casele Nicolae Petrașcu, Mincu, Cavourile Banului Dimitrie Ghica, Gheorghe Gr. Cantacuzino – Nababul. Evlochie Gheorghieff, Eugeniu Stătescu, Jak Lahovary, Mânăstirea Stavropoleos.