Ultima editie tiparita in format pdf

Cartea de Istorie: Ion C. BRĂTIANU

Publicat pe 2019-07-11 10:38:04Serghie Bucur

  „Al 5-lea copil al lui Dincă Brătianu (1768-1844, ocârmuitor, deputat şi mare clucer – n. red.) şi al soţei lui Anastasia (Sica) Tigveanu (?-1839)”, Ion C. Brătianu urmează „cursurile de la College de France” unde „cunoaşte pe Quinet, Michelet, Bataillard şi Ulbach, şi a început să lucreze pentru cauza românească”. Urmare exilului post-1848 la Paris „Îşi întinsese relaţunile cu Texier (1816-1887, literat şi publicist francez), Renan (1823-1892, filosof ţ istoric al religiilor) şi Pierre Leroux (1797-1871), sociolog, paşoptist francez), cu Mazzini (1895-1872) politician pro-Garibaldi) şi Manin (1804-1857, conducător al Republicii Veneţa)”.

„Tata dorea să ia o orfană ca să nu aibă piedici în viața lui politică”, aşadar „căsătorindu-se, după un eşec cu d-ra Kestner (…) (fiica lui Scherer Kestner, unul din iniţatorii afacerii Dreyfus), cu fiica – de numai 16 ani – a vădanului Luca Pleşoianu, cunoscută prin Maica Maximilia, stareță la Ostrov şi la Văleni (…) în strictă intimitate la Ostrov la Călimăneşti”, mirii „plecară cu o trăsură la Piteşti – petrecere povestită în jurnalul mamei din 1919”. "O cunoscuse pe viitoarea lui soţe şi mama Floricăi – pierdută la 3 ani de la naştere, a Sabinei, Elena în certificat şi a celor trei juniori Brătianu, Vintilă (1867-1930), Ion / Ionel (1864-1927) şi Constantin / Dinu (1866-1950) „în salonul Capellanilor, la o masă unde juca loto cu mătuşile şi unchii ei”.

        „În noiembrie 1865, tata pleacă pe ascuns în străinătate, pentru aducerea Principelui străin” şi „după 5 luni (…) porneşte de la Dusseldorf cu principele Carol de Hohenzollern care fusese proclamat domnitor prin plebiscit. Trecerea prin Austria, în timpul războiului cu Germania prezenta o adevărată primejdie; principele fiind ofițer prusian, risca să fie făcut prizonier”, să scape „Călătoria pe vaporul de la Baziaş a făcut-o ca fecior al tatei la clasa a II-a”.

        Politica i-a acaparat existența, familia, călătoriile, regele şi diplomaţi acreditaţ, însemnând viața lui. După un „accident de trăsură petrecut la 1 iulie 1878, când, venind de la Vodă, caii au bruscat atelajul, Brătianu a rămas pe pavaj ¾ de oră, până au venit sergenţi şi l-au dus într-o casă de mahala, salvat mai târziu de dr. Davila”, a urmat altul, în 2/14 decembrie 1880, când „ieşind de la Cameră – deloc păzită, „un individ ieşi din umbră şi voi să-l lovească în inimă cu un cuţt (…) Tocmai sosea dl Goga, deputat de Vlaşca, care (sic!) îl lovi pe agresor cu bastonul lui de modă veche (…). Pietraru fu predat agenţlor” Răul – fructul invidiei – l-a tăiat calea şi în 3/15 septembrie 1886, „Însoţt de d. C. F. Robescu, venea acasă de la preşedinţa Consiliului, pe strada Vămii, ulterior Wilson, când, un anume Stoica Alexandrescu, înarmat cu un revolver, nu îl nimereşte pe Ion C. Brătianu!

Aşezarea la Florica, 1869-1877, amplifică stresul  pentru Ion C. Brătianu. Se succed:  Întrevederile cu regele Carol şi regina Elisabeta, Vacanțele 1883-1884, Incendiul casei Rosetti, 26 I 1884, Primul bal la Curte, 21 II 1884, Prieteniile cu familiile Bataillard, Michelet, Baudoin, Duarras, Pherekyde, cu Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, cu junimistul Nicolae Gane, apar curele de sănătate la Marienbad, Vâlcea, Slănic şi Bistrița, Govora, 1881-1888 – anul demisiei…