• ACTUALITATE LOCALĂ
• ECONOMIE
• ÎNVĂŢĂMÂNT
• SĂNĂTATE
• CULTURĂ
• SPORT
• INVESTIGATII
• ADMINISTRATIE
• NATIONAL
• CONTACT

La Câmpina, de ZIUA LIMBII ROMÂNE

 Motto: „Nu pot să vorbesc, să gândesc nici atât, fără limba română”! (Nicolae Vălăreanu Sârbu)

            Sâmbătă 25 august 2018, Câmpina a rezonat în spiritul sărbătoririi Zilei Limbii Române – 30 Gustar, eveniment cu ecouri morale şi istorice în viaţa urbei încoronate de constelaţia universală Hasdeu – Istrati – Grigorescu, în „acordurile” Poeziei declamate sub cupola Bibliotecii „Dr. C. I. Istrati”.

              Magnetul

              Cu liniile sale de forţă intelectuală, – emblematic pentru Prahova – scriitorul Florin Dochia, atrage – din toată ţara – autori şi autoare de poezie, cu şi fără cărţi publicate, membri ori nu, ai Uniunii de la Bucureşti sau ai altor grupări de profil din provincie. Vocaţia domniei sale pentru a organiza şi conduce – cu măiestria recunoscută – festivaluri şi concursuri scriitoriceşti în oraşe şi municipii prin excelenţă culturale, din România, l-a consacrat ca moderator de prestigiu, profesionist. În toamna 2011 a început această delicată promovare, când a reunit poeţi – recunoscuţi şi începători –, la Ploieşti,  în Casa muzeu a lui Nichita Stănescu, textele fiind publicate într-o antologie de buzunar – tehnoredactată manu propria –, în  2012, cu titlul PRIMĂVARA POEŢILOR. De 7 ani, el însuşi poet şi traducător, redactorul şef al REVISTEI NOI – din aprilie 2004 – oficiază Maratoanele Poeziei cu desăvârşită artă a spectacolului. Spirit complex şi armonios, Florin Dochia a înfăptuit încă un „Concert al Poeziei” în Câmpina lui Al. Tudor-Miu, Geo Bogza şi Eugen Jebelanu.

            „Alergătorii”

            La „startul” ediţiei 2018 a Maratonului Poeziei au venit peste 50 de poete şi poeţi. Menţionez câteva nume cu rezonanţă în Poezia de azi: Constantin Marafet, Valeriu Valegvi, Diana Trandafir, Constanţa Mezdrea, Ion Toma Ionescu, Florin Ciocea, Mircea Teculescu, Ion Vasile Ciutacu, Nicolae Nistor, Anastasia Tache, Coca Popescu, Ştefan Alexandru Saşa, Maria Dobrescu, Ion Toma Ionescu, Valentin Irimia, Elena Armenescu, George Mihalcea, Ioan Romeo Roşiianu.  

            Selecţia

            Protagoniştii şi-au citit „producţiile” de pe manuscrise, din cărţile editate şi de pe telefonul mobil, nu toate însă cu valoare literară. Au asistat nume conscrate în literatura actuală, precum criticul literar Constantin Trandafir, scriitoarea Mioara Bahna şi eseistul Christian Crăciun. Efortul şi pasiunea concurenţilor au fost răsplătite, după ideea dochiniană, cu câte o mică „Diplomă de Maratonist”. Vocile  s-au întrecut, timp de 6 ore – începătorii, debutanţii şi profesioniştii – în ambianţa spaţiului Bibliotecii prea mic pentru o participare aşa consistentă, 80 cut toţii. Presupun că i-aţi văzut pe mulţi, postaţi pe facebook. Câtorva am onoarea să „le dau cuvântul”, grijuliu cu spaţiul tipografic:  

             „Ornice la unison / sus în mansarda lacustră / se-adună în amiezi cu prospeţimi de iarmaroc şi / se-nvârt se-nvârt precum morile / în erupţii solare, le-oprise în eclipsa de-aseară / vânătorul cel lacom, dar se face frig prietene / a pustiu bate încă din copilărie, duce-m-aş / prin cele erezii de toamnă / cu astfel de ornice” (Valeriu Valegvi, din „Memoria amiezilor”, Ornice / Erezii de toamnă). „Piatra şi marmura / îşi scot inima la vedere / Ca un soare alb trimite săgeţi / ce se strecoară în retină / Lumina încheagă arcul de triumf / se unduieşte în torsuri / în bărbi încâlcite / în sâni şi pe pulpe / în vis de zeiţe şi zei nenăscuţi // inima parcă începe să tremure” (Diana Trandafir, din „Translucide”, Michelangelo). „desenăm umbre copacilor tăiaţi / săpăm săruturi în piatră / trăim în închisori / invizibile // visele o iau razna // nu se mai pune egal / între a iubi şi a dărui // să nu laşi iarna să-şi schimbe culoarea” (Maria Dobrescu, din „Gânduri în cuşcă”, În aşteptarea iernii). „naşterea-moartea, / două ascunzişuri // din care converg / spre ochiul al treilea, // cu hăitaşii pe urme, / cu visele turme // mânate de Allen Ginsberg / pe muntele Konigsberg // pe muntele Konigsberg” (Mircea Teculescu, din „Venus de februarie”, Descântec pentru o karmă). „E Decembre, tată!” / spune copilul / adulmecând iz de cetină din depărtări. // „O să ningă cu îngeri!” // „Nu se poate. I-au vândut deja”. (Anastasia Tache, din „Arbore de gânduri”, Decembrie). „Iubeşte cu patimă, doamnă, / prin vene nu îţi curge sânge, ci lavă. / Eşti încă plină de viaţă / Îţi place tangoul, îţi place baceata / Scutură rochia, bate din palme / Castanietele gem de plăcere / Nu le strivi! / În păr, floarea ţi se va ofili curând / Uită anii risipiţi în chemări / Lacrima-ţi pică fără ca nimeni să o vadă / Iubeşte cu patimă, doamnă!” (Coca Popescu, din „O noapte şi câţiva paşi”, Iubeşte cu patimă). „Eu te-am iubit pe un peron de gară / pe unde trenurile trec atât de rar, / s-a consumat cum tragi dintr-o ţigară, / iubirea mi-a părut un hoby arbitrar. // Şi te-am iubit pe-o bancă şubrezită / câmd teiul vecin se scutura de floare, / cu inima de muguri înverzită, / să-mi laşi în viaţă o pată de culoare. // (...) Gara e-n ruină, peronu-i la fel, / pe calea ferată arbuştii-şi fac de cap, / totu-i sărac într-un gol de portofel / în care nici iluziile nu încap // (...)” (Nicolae Vălăreanu Sârbu, din „Geometriile spaţiului”, Pe un peron de gară). „ca persoană fizică / în limba română / cuvântul are milionimi de chipuri // nu e nici om al străzii / nu are funcţie publică / cu program fix / dar nici nu poartă / în loc de buletin identitar / oda în metru antic // nu vine din cărţile sfinte / şi nici muşcând / sânul fraged al mamei / şi apoi prin potriviri magice / aflând sâmburele / şi rostul dramei // (...)” (Ion Toma Ionescu, mss, Limba română).

            Un pro-domo

            Finalmente, Ioan Romeo Roşiianu, directorul publicaţiei „e.Creator” din Baia Mare, a pledat pentru climatul scriitoricesc precum l-a ilustrat aşa de pregnant Maratonul de la Câmpina, cu precedenţe în acţiuni similare sau Tabere de creaţie – iniţiate şi prezidate de domnia sa, la Bistriţa şi la Baia Mare –, declarându-se adept al valorii scrierilor propuse onoratei reviste –, în paginile căreia a invitat aspiranţii la titulatura de scriitor (poet / prozator / eseist), cu  respectuoase consideraţii faţă de autorii de literatură autentică.