Ultima editie tiparita in format pdf

Cuvânt la sărbătoarea Sfântului Gheorghe

Publicat pe 2018-04-17 14:43:10Preot Ştefan Săvulescu

După cum bolta cerului este împodobită cu stele diferite care strălucesc, din nesfârşite vremi, ca un minunat candelabru, tot astfel pe bolta bisericii creştine sunt sfinţi şi părinţi ai Bisericii, care lumineayă prin faptele lor, prin ]nţelepciunea şi credinţa lor, prin bărbăţie şi virtuţile lor şi lumineayă şi ]n yilele noastre, călăuyind viaţa credincioşilor pe calea cea adevărată, ajutându/i prin rugăciunile lor să ajungă la izvorul mântuirii.

Un astfel de sfânt prăznuieşte Sfânta noastră biserică în ziua de 23 aprilie, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Viaţa Sfântului Gheorghe este un adevărat tezaur de nestrămutată credinţă în Hristos, vădită prin acte numeroase de milostenie şi fapte minunate săvârşite asupra oamenilor.

Sfântul Gheorghe s-a născut în ţinutul Capadochei din părinţi cu nume şi rosturi mari în imperiul roman. Tatăl său era tribun, adică conducătorul oştilor care păzeau imperiul. Învăţătura creştină răzbise şi cucerise pentru adevărul ei multe suflete alese chiar din rândul dregătorilor vremii. Oamenii îşi dădeau seama de noul orizont moral şi de înălţimea învăţăturii evanghelice.

Primind învăţătura creştină şi nevoind să se lepede de ea, tatăl său a sfârşit prin moarte mucenicească. Mama sa şi cu el au vândut toate averile lor şi s-au mutat în locurile sfinte. Sfântul Gheorghe a intrat în armată şi, fiind foarte îndrăzneţ, a ajuns curând până la cel mai înalt rang ostăşesc.

Când Diocleţian Împăratul a început marea prigoană împotriva creştinilor, Sfântul Gheorghe a venit în apărarea lor şi şi-a mărturisit credinţa creştină. Auzind aceasta, Diocleţian împăratul l-a chemat pe Sfântul Gheorghe la sine şi a încercat prin tot felul de ademeniri să-l abată de la credinţă. Se spune că Sfântul Gheorghe s-a apărat cu atâta demnitate, înţelepciune şi curaj încât chiar împărăteasa Alexandra, care auzise de toate acestea, s-a convertit la credinţă.

Cuprins de mare mânie, împăratul a poruncit la Sfântul Gheorghe să fie întemniţat şi să fie supus la cele mai aspre chinuri, până se va lepăda singur de credinţa în Hristos. Dar el a suferit cu mare bărbăţie toate chinurile, ba mai mult, pentru curajul şi abnegaţia de care a dat dovadă în faţa chinurilor, unii din prigonitorii săi s-au hotărât să treacă şi ei la credinţa în Hristos. Văzând că toate chinurile inventate împotriva sa sunt zadarnice, împăratul a poruncit să i se taie capul.

Mărturisind în deplină licertate credinţa noastră creştină, suntem chemaţi să urmăm pilda Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţă întru apărarea vieţii şi a binelui pe întregul pământ.

Frumuseţea chipului său poate fi şi un model pentru toţi acei tineri care, în loc să-şi cheltuiască viaţa în patimă, se lasă cuprinşi de slujirea marilor idealuri de dăruire pentru binele oamenilor.

Cântarea bisericească înfăţişează atât de frumos chipul moral al Sfântului Gheorghe în aceste cuvinte: "Soare strălucitor, mărgăritar de mult preţ, piatră strălucitoare, fiu al luminii, viteaz între mucenici şi mare apărător al credincioşilor". Fie ca cinstea Sfântului Gheorghe, în aceste prea frumoase zile de primăvară, să fie şi pentru noi un îndemn şi un adevărat sprijin în slujirea sfântă a lui Dumnezeu şi în slujirea oamenilor, o pildă luminoasă, vrednică de urmat în viaţă, în veci de veci. Amin.