O emblemă hasdeeană: REVISTA NOUĂ – 130
| Publicat pe 2018-01-12 08:57:35 | Serghie Bucur |
Pe 15 decembrie 2017 s-au împlinit 130 de ani de când Bogdan Petriceicu Hasdeu a fondat şi a scos, la Bucureşti, REVISTA NOUĂ – publicaţie de real interes ştiinţific şi artistic pentru Cultura naţională şi a lumii. În aprilie 2004, Câmpinei i-a surâs norocul reluării apariţiei ilustrei publicaţii, editată de Cercul Literar „Geo Bogza”, sub şefia redacţională a poetului şi publicistului Florin Dochia.
Începutul
Cartea intitulată AMURGUL
DEMIURGULUI, operă de elevată competenţă a d-nei dr. Jenica Tabacu, directoarea
Castelului-Muzeu „Julia Hasdeu”, tipărită de editura Saeculum Vizual a
reputatului editor dr. Ionel Oprişan, în 2007, începe chiar cu istorisirea
apriţiei REVISTEI NOI, în capitolul de deschidere a lucrării, din ale cărei
„etape” care i-au marcat existenţa, oferim cititorilor câteva momente de seamă,
relevante. „O ceată de tineri m-au rugat de a lua asupră-mi călăuzirea lor”,
scria B.P.Hasdeu în articolul de fond al ediţiei întâi, din 15 decembrie 1887.
„Numele publicaţiei, propus de savant, a fost ales de comitetul redacţional” în
care figura şi „Victor Bilciurescu – membru onorific, în calitate de
proprietar”.
Derivă
Orgoliosul Alexandru
Macedonski „poetul „Nopţilor”, s-a retras imediat (din comitet – n. red.)
îndată ce „propunerea sa de a da un alt titlu revistei, LITERATORUL, a fost
respinsă”
Destinul ei
„REVISTA NOUĂ va îmbrăţişa
tot ce merge la inima şi mintea poporului, tot ce se poate spune astfel încât
lumea să-nţeleagă şi să guste, tot ce învaţă plăcând şi place învăţând”. „Primul
număr al REVISTEI NOI a avut ca redactori pe: Barbu Ştefănescu Delavrancea,
Alexandru Vlahuţă, D. D. Racviţă, G. Ionnescu-Gion, Ion Bianu, Theodor
Speranţia. Sediul redacţiei era în strada Regală, la numărul 16. Se tipărea la
Stabilimentul grafic Socec & Teclu”. „Diversitatea subiectelor, prin
alternanţa producţiilor literare cu portrete şi articole bio-bibliografice, cu
reproduceri după lucrări plastice româneşti şi străine, cu arii muzicale,
reflecta însăşi natura preocupărilor directorului publicaţiei, unde „ca
trăsătură esenţială intră varietatea ocupaţiunilor” (...) „prin poezie, proză,
studii lingvistico-istorice, spiritiste, articole biografice, note
bibliografice, pamflete”.
„Autori de schimb”
„Corespondenţa între savant şi fiica sa, aflată la
studii în capitala Franţei” sugerează o faţetă a diversităţii: „Julia a scris
tatălui că ar fi foarte avantajos să fie acceptate materialele propuse de
aşa-zişii „auteurs de rechange” = autori de schimb” (...). „În replică, Hasdeu
demonstrează cât de mult dorea savantul să fie publicate în revistă scrierile
fiicei lui: „Un „auteur de rechange” foarte important lipseşte însă: autorul
„Sandei” („chiar Julia, nuvelă ce apare în ediţia nr. 4 din 15 aprilie 1889”).
Impas tragic
„Moartea Juliei la 29
septembrie 1888 l-a îndepărtat pe savant de la preocupările legate de revistă.
(...) Începând din numărul 10, amânat din cauza tristului eveniment, revista a
cuprins (...) poezii, gânduri şi proză semnate de Julia B. P. Hasdeu. Marea
grijă a savantului era aceea de a copia din caietele fiicei defuncte versurile
şi proza acesteia pentru a le tipări”.
Misticul
Din „O introducere în
istoria universală”, studiu retipărit în memoria fiicei sale” se desprinde
„opinia lui B.P.Hasdeu că „doctrina spiritistă reprezintă creştinismul pur,
adecă cel mai respopit, aşa cum rezultă el din zisele şi din faptele lui
Christ, dându-se la o parte tot ce au adus mai târziu popii şi papii”.
Un demers
REVISTA NOUĂ a fost
periodicul în care filologul a publicat Darea de seamă asupra fascicolului
întâi din tomul al III-lea al dicţionarului ETYMOLOGICUM MAGNUM ROMANIAE,
citită în şedinţa academică din 18 martie 1893. Cu acest prilej vorbitorul
„ţintind direct spre mentorul JUNIMII, Titu Maiorescu: „Lumea nu’mi apare prin
ochelarii cei negrii d’ai lui Schopenhauer sau Leopardi, ci prin perspectiva
progresului, prin diorama evoluţiei universale”.
Comparaţii
„Lazăr Şăineanu scria că „B.P.Hasdeu (...) are o mare analogie cu G. I. Ascoli, din Italia, cu Michel Breal, din Franţa, cu Max Muller, din Anglia, precum şi cu W. D. Withney, din Statele Unite ale Americii”.