Ultima editie tiparita in format pdf

Sfântul Post – o cale de împăcare a omului cu Dumnezeu

Publicat pe 2017-11-22 09:34:37Părintele Ştefan Al. Săvulescu,

Pentru cel care citeşte cu atenţie şi cu multă evlavie Sfânta Scriptură este clar că Adam şi Eva au fost izgoniţi din Rai pentru că nu au ascultat de porunca divină cu privire la mâncare. Această izgonire a fost una dintre consecinţele cele mai grave din istoria omenirii. Pentru ca să ne analizăm şi noi în raport cu adevărat faţă de Adam şi Eva şi faţă de neascultarea poruncii divine a fost instituit postul, perioada de verificare şi de curăţire trupească şi sufletească, de împăcare cu bunul Dumnezeu pe care noi îl supărăm destul de des. Iată ce ne spune Sfântul Ioan – Gură de Aur despre post: „Pentru că ai păcătuit, iată, ai postul la îndemână. Posteşte ca să  nu mai păcătuieşti şi ca să dobândeşti harul lui Dumnezeu. Posteşte ca să nu pierzi darul de la Dumnezeu, ci să-l păstrezi permanent şi să-l stăpâneşti.

Din Sfânta Scriptură ştim că evreii, prin post şi rugăciune, s-au împăcat cu Dumnezeu. Cei dintâi creştini şi mucenici, prin post şi prin rugăciune se întăreau în credinţă şi astfel ei puteau suferi  cu dragoste pentru Hristos toate cruzimile păgânilor.

Şi noi, cei de astăzi, avem mare nevoie de această împăcare cu Dumnezeu, fiindcă prea mult ne-am depărtat de poruncile lui, avem nevoie să ne întărim sufleteşte şi trupeşte împotriva tuturor încercărilor acestor vremi şi această nevoie ne-o pot satisface numai postul şi rugăciunile noastre.

Postul are două aspecte: trupesc şi sufletesc. Amândouă sunt la fel de importante pentru noi. Prin postul trupesc înţelegem înfrânarea noastră de la unele mâncăruri (de dulce) prin aceasta urmărind potolirea poftelor diavoleşti şi a patimilor trupeşti şi o mai atentă supraveghere a trupului nostru care de multe ori este condus de instincte ciudate.

Postul sufletes înseamnă părăsirea tuturor gândurilor şi faptelor noastre reale, înseamnă a iubi, a ierta şi a face binele, a trăi în bună pace cu toată lumea. A posti sufleteşte înseamnă a-l îmbrăca pe cel gol, a cerceta pe cel bolnav, a sătura pe cel flămând, a sfătui numai de bine pe cel neştiutor, a fi ocrotitor pentru cei care sunt singuri, a nu grăi urât şi răutăcios despre alţii, a nu duşmăni, a nu te mânia, a te ruga neîncetat, a te spovedi şi a te împărtăşi, a merge cu regularitate la Sfânta Biserică în duminici şi sărbători.

Deci, iată, iubiţii mei credincioşi, că postul nu constă numai în oprirea de la mâncare şi băutură, ci, aşa cum spune psalmistul - "Iată, postul bine făcut desleagă toată legătura nedreptăţii, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug" (Isaia 58,6).

Privind astfel lucrurile, i-aş întreba pe cei ce nu postesc sau care nu sunt de acord cu postul: "Este bine să postim?" Dacă răspunsul este "Da", îi invit să încerce acest exerciţiu. Dacă răspunsul este "Nu", atunci înseamnă că nu sunt de acord cu cele expuse mai sus şi se complac în continuare în compromisuri, lucruri numai de suprafaţă şi pofte diavoleşti, gândindu-se numai la ei şi nu la semenii lor. Sfânta noastră Biserică ne cheamă neîncetat pe noi toţi să postim, să îmbinăm necontenit înfrânarea de la bucate cu înfrânarea noastră de la păcate. Să nu mai ascultăm de aceia care au gândire falsă asupra sfântului post, încercând să ne atragă şi pe noi în prăpastia greşelilor prin tot felul de momeli. Să nu mai ascultăm de cei care merg pe un drum greşit, renunţând la tot ceea ce a întărit, a împăcat şi a ajutat neamul nostru omenesc şi creştinesc întotdeauna, postul şi rugăciunea stăruitoare, ci să urmăm sfatul Sfintei Biserici care vrea dezlipirea omului de tot ceea ce este amăgitor, trecător şi înălţarea lui cu multă dragoste spre bunul Dumnezeu, de unde-i vine tot binele.

Să pornim noi toţi, doar, pe calea postului, cu gândul curat şi din toată inima de a ne împăca cu bunul Dumnezeu şi să ne purtăm noi toţi cu iubire faţă de aproapele şi cu frică de Dumnezeu. Să nu uităm spusele Mântuitorului Hristos; "de veţi ierta oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel din ceruri vă va ierta greşelile voastre. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.

Să profităm, dar, noi toţi de această mare posibilitate de a ne ierta Bunul Dumnezeu, părintele nostru cel din ceruri şi de a ne împăca cu El. La următorul post s-ar putea să fie prea târziu. Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu, în veci de veci.