Ultima editie tiparita in format pdf

5 Noiembrie - Cuvânt la Duminica a XXII-a după Rusalii

Publicat pe 2017-10-31 14:43:35Preot Ştefan Al. Săvulescu

Cine nu cunoaşte pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr? Ca şi alte învăţături ale Sfintei Scripturi, ea înfăţişează o realitate în mijlocul căreia trăiesc oamenii. De atâtea ori au stat, în decursul veacurilor, faţă în faţă bogăţia surdă şi nemiloasă şi sărăcia însoţiră de boală. De o parte bogatul al cărui nume Sfânta Evanghelie nici măcar nu-l spune, poate pentru că el nu era singur ci se aflau mulţi ca el, care se îmbrăca în porfiră şi vizon, trăia în mare lux şi se îmbuibau în petreceri şi în desfrânare, în uitare de Dumnezeu şi de oameni. Cu înfăţişarea strălucitoare, dar cu inima întunecată şi lipsită de orice podoabă. Trupul îmbrăcat în mătase, iar sufletul învăluit în viclenie, înşelăciune, mândrie, avariţie, desfrânare, furt şi alte haine întunecate ale păcatelor. Orb la suferinţele celor din jurul său, surd la strigătul după ajutor şi nesimţitor, indiferent la toată mizeria din jur. De cealaltă parte, săracul Lazăr – iubit nu pentru sărăcia sa materială, ci pentru bogăţia lui spirituală. Scriptura nu ne îndeamnă să iubim sărăcia în sine şi nici să o dorim. Ea ne învaţă să iubim şi să ajutăm pe cei care din multe pricini şi de multe ori fără voia lor ajung într-o astfel de stare. De aceea, Lazăr reprezintă pe omul vrednic de iubit şi de ajutat oricând şi oriunde s-ar afla. Sub înfăţişarea-i suptă de mizerie, sub hainele lui zdrenţuroase, sub bubele care-i acoperă trupul, se află un om, un frate al nostru mai mare care trebuie să fie ajutat. Lazăr nu şi-a pierdur în timpul durerii nici credinţa în Dumnezeu, nici încrederea în oameni, nu şi-a pierdut răbdarea şi în inima lui n-a încolţit ura sau pornirea de a se răzbuna pe cineva. De aceea, atunci când oamenii l-au uitat şi bogatul nu s-a aplecat spre el, măcar cu firimiturile care-i cădeau de la masă, atunci l-a căutat iubirea lui Dumnezeu şi i-a învăluit sufletul cu bunătăţile netrecătoare ale împărăţiei sale. Dreptatea lui Dumnezeu a sfărâmat porfira şi vizonul bogatului şi l-a arătat mai sărac decât toţi săracii pământului, încât nu avea nicio picătură de apă să-şi astâmpere setea în chinurile veşnice. Sunt foarte multe cauze prin care poate veni lipsa, sărăcia şi boala. Moartea lasă orfani şi văduve. Boala e însoţită nu numai de durere fizică ci şi de lipsă materială şi, din păcate, de uitarea şi de indiferenţa oamenilor faţă de cel bolnav. Astfel, îl dobândim pe Hristos, Mântuitorul nostru şi îi urmăm lui dacă îl căutăm în mijlocul săracilor cu care El s-a făcut frate. Iubirea şi ajutorarea săracilor nu trebuie privită ca o poruncă venită din afară. Oamenii, de obiocei, când aud vorbindu-se de porunci, se întreabă: De ce şi pentru ce? Iubirea şi ajutorarea săracilor este o cale care duce la fericire. Ori de câte ori ajuţi pe un sărac sau pe un bolnav te stăpâneşte o mulţumire foarte mare, o fericire care nu te părăseşte niciodată. „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” a spus Mântuitorul în predica de pe munte. „Este mai fericit a da decât a lua” citim în altă parte a Sfintei Scripturi. „Fericit este acela ce frânge pâinea celui înfometat şi adună în casa sa pe cei lipsiţi de adăpost”, căci auzim mereu: „Flămând am fost şi nu mi-aţi dat să mănânc, bolnav am fost şi nu m-aţi cercetat, gol am fost şi nu m-aţi îmbrăcat”. Aceste cuvinte ne aduc mereu aminte că este vremea să-i ajutăm pe cei săraci şi pe cei bolnavi, fiindcă ei sunt fraţii noştri, că ajutându-i pe ei împlinim însăşi voia lui Dumnezeu, care ne ajută să ne îmbogăţim în fapte bune şi să dobândim astfel mântuirea sufletelor noastre, în veci de veci. Amin.