Cronica literară: REVISTA NOUĂ -100
| Publicat pe 2018-01-12 08:58:31 | Serghie Bucur |
Apărută în primă ediţie, pe 15 decembrie 1887, sub direcţiunea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (25 II 1838, Hotin – 25 VIII 1907, Câmpina), REVISTA NOUĂ durează până în septembrie 1895. „Publicaţie literară lunară apărută în Bucureşti” (cf. Dicţionarul Literaturii Române de la origini până la 1900, p. 730-731) „în urma unor neînţelegeri, nu beneficiază de sprijinul lui Macedonski” – care, alături de Delavrancea şi Vlahuţă avea „la dispoziţie un fond donat de V. Bilciurescu” (idem). La 1891 erau lângă aceştia D. D. Racoviţă, I. Bianu, G.I. Ionnescu-Gion, Th. D. Speranţia, I. Ghika, V. Cosmovici, D. A. Sturdza şi V. Crăsescu” (idem).
Din aprilie 2004, REVISTA
NOUĂ este editată de Cercul Literar Geo Bogza, sub directoratul prof. dr.
Constantin Trandafir, redactor şef – scriitorul, jurnalistul şi traducătorul
Florin Dochia, primele sponsorizări fiind asigurate de prof. Emanoil Toma, pe atunci
directorul Şcolii „Ion Câmpinenau” din Câmpina.
După câţiva ani, publicaţia – pregătiră şi
redactată în sediul Cercului Literar din Casa de Cultură „Geo Bogza” – Câmpina,
strada Griviţei nr. 95, rămâne sub şefia lui Florin Dochia, în jurul căruia
lărgesc redacţia numeroşi poeţi, prozatori, critici literari, filozofi,
istorici, publicişti, artişti plastici, muzicieni etc. De-a lungul existenţei
sale, REVISTA NOUĂ a parcurs câteva etape sau serii, astfel că, ediţia nr. 1 /
aprilie 2008 a inaugurat seria a IV-a, alternând apariţiile lunare cu epoca ieşirii
ei pe piaţă la două luni.
Maestru în tehnoredactare,
scriitor polivalent, Florin Dochia a adus REVISTA NOUĂ, seria a IV-a, la ediţia
centenară, dovedind lumii culturale şi scriitoriceşti o uimitoare şi
inteligentă capacitate de construcţie revuistică! Câţiva ani redactor şef al
săptămânalului ZARVA, apoi al unei televiziuni din municipiu, director al
amintitei Case de Cultură, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Prahoveni, Florin
Dochia a oferit, între coperţile ediţiei cu numărul 100, un valoros set de
scrieri – versuri şi proză, eseu şi critică literară, traduceri – semnăturile
autorilor fiind o garanţie a promovării Literaturii naţionale şi străine.
Dedicată împlinirii a 130
de ani de la prima apariţie, ediţia 100 atrage atenţia cu galeria de
personalităţi ale Cuvântului Scris precum Andrei Ionescu, Diana Trandafir,
Cezarina Adamescu, Constantin Dobrescu, Constantin Trandafir, Alin Daniel
Ciupală, Christian Crăciun, Arthur Rimbaud, Adrian Simeanu, Felicia Filip şi
Ştefan Alexandru-Saşa, începând cu redutabilul Florin Dochia!
Dl Andrei Ionescu, specialist
în Hispanistică, semnează, la rubrica „Hasediana”, eseul „Ar putea să fie şi
mai denainte”, care începe aşa: „Titlul de faţă e luat dintr-un articol din
Etymologicum care, ca atâtea altele ale lui Hasdeu dezvăluie credinţa lui
profundă în vechimea lexicului românesc din fondul principal”. Scriitoarea Diana Trandafir deschide „Note-le
de lectură”, sub titlul „Poezia meditaţiei şi implicării”, direct: „Meduse e
manager. Meduze şi manageri, de Antonio Della Roca” – „un volum de poezie
bilingv (italian-român), apărut în 2016 la editura Tracus Arte şi tălmăcit
excelent de poeta, eseista şi traducătoarea Simona-Grazia-Dima, cea care
realizează şi o explicită Prefaţă”. Eleganţa şi exigenţa străbat, la braţ, pe
coloanele rubricii „Scriitori şi teme” în însemnările criticului literar
Constantin Trandafir sub genericul „Traducătorul şi exegetul”: „Hispanistul
Andrei Ionescu e om de o discreţie rară”. Mai încolo: „Despre sine, nu spune
decât că a fost la Malaga unde a audiat (îl şi văd pe o bancă sfios-curios) pe
Damaso Alonso, Jose Manuel Blecua. Palpită cuminte în prezenţa filologului
comparatist Marcel Batallion la Congresul Cervantes din Berlinul de Est”.
Istoricul Constantin Dobrescu semnează două evocări cu rezonanţă în Cultura şi
în Istoria României: „Un poet câmpinean uitat: Mircea Dăscălescu-Mugur
(1892-1924)”, respectiv „O viaţă jertfită patriei: Ecaterina Teodoroiu”.
Într-un plan asemănător, eseul lui George Liviu Teleoacă „România e chemată din nou să facă istorie”. Text
stufos, ilustrat cu imagini adecvate, merită o lectură profundă şi
responsabilă. Excepţional în cărţile domniei sale, din seria „Câmpina – File de
cronică” şi „Câmpina – Tărâm de amintiri şi istorisiri” (3 volume), istoricul
şi publicistul şi criticul de artă Alin Daniel Ciupală farmecă tagma
cititorilor (literaturii ciupaliene tipărite) cu povestirile „Dorina şi caii ei
minunaţi” şi „Scandal în lumea bună”. Un colorit aparte, viu, epatant, aduce şi
în ediţia centenară a REVISTEI NOI, publicistul piteştean Adrian Simeanu, ale
cărui tablete energizează, de vreo doi ani număr de număr, elitista publicaţie
a Câmpinei. Parcimonios cu cuvintele,
jurnalistul din Trivale mută spectrul piteştean Muzică-Arte-Cărţi peste spaţiul
regăţean, în cascade sonorizante: „Autobiografie de suflător (Petre Gîscă,
Cornul şi cântecele dorului, Ed. StudIS, 2017”, „Întâlnire de spirit” (cu Cristian
Bădiliţă), „Actualizarea” – spectacolul clasic” (Felicia Filip), „Vă (mai)
place Brahms?...” (Gabriel Croitoru şi Radu Postăvaru), „Flautu’ de aur” (Ion
Bogdan Ştefănescu), „Pianistu’ călător” (Horia Mihail), „Două dive de la noi”
(Ana Cristina Leonte şi Irina Sîrbu), „Tabletă tristă” (in memoriam Corneliu
Stroe), „Tomescu, excelent”, „Jazz bucureştean în mai piteştean”. Ca în fiecare
număr, „încheietor de pluton” revuistic, rondelistul şi epigramistul Saşa:
„Şi acum o plâng pe Ani,
Iar amintirea nu mă lasă,
Că am iubit-o de toţi
banii
Ce i-a furat, fugind din casă!”