Ultima editie tiparita in format pdf

27 septembrie 2015 – Duminica a XVIII-a dupa Rusalii

Publicat pe 2017-09-20 09:35:45Preot Ştefan Al. Săvilescu

Iată că în plin sezon de toamnă, peste ogoarele patriei noastre semănătorii încredinţează pământului bobul de grâu – aurul pâinii şi al cuminecăturii. Sub razele soarelui ce coboară spre asfinţit, odată cu seminţele sunt încredinţate pământului şi grăunţele de aur ale nădejdilor noastre de viaţă şi înviere. De aceea, în ogorul sfânt al Domnului care este sufletul creştinesc, apostolii lui Hristos de ieri, de astăzi şi de totdeauna au semănat neîncetat cuvântul lui Dumnezei, udat de ploaia harului divin ca să rodească şi să se înmulţească cu veacurile.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos de atâtea ori a subliniat virtutea milosteniei în predicile sale şi în sfintele sale învăţături, pilde şi parabole. „Milă voiesc, iar nu jertfă”, căldură, suflet, iubire şi credinţă ar spune şi azi dacă ar reveni printre noi. Ne-a lăsat însă Sfânta Evanghelie – Testamentul său şi Sfintele Taine în Sfânta Biserică, ca să ne ierte, să ne sfinţească, să ne binecuvânteze şi să ne mântuiască cu harul său. Toate sunt şi vin din voia lui Dumnezeu. Noi, ca fii ai Sfintei Biserici, ca urmaşi ai apostolilor lui Hristos şi ca ucenici ai Sfintei Evanghelşii, ca mădulare ale trupului tainic al lui Hristos, în această sfântă şi mare unitate a Sfintei Biserici, să căutăm să ne arătăm adevăraţi crelştini, fraţi ai aceleiaşi credinţe. Iată ce ne învaţă Sfânta Evacghelie la slujba de astăzi, îndemnându-ne la credinţă li iubire frăţească, rugându-ne unii pentru alţii, ajutând pe cei nevoiaşi, bătrâni şi lipsiţi şi împărtăşind din toate bunurile noastre spirituale şi materiale semenilor noştri.

Având drept model pe Domnul nostru Iisus Hristos, care în virtutea iubirii şi a milostivirii sale faţă de oameni şi-a pus sufletul ca preţ de răscumpărare pentru mulţi, suntem chemaţi şi noi să facem fapte de milostenie creştină în numele lui Iisus Hristos şi al Sfintei Biserici. Iubirea de aproapele şi solidaritatea cu toţi oamenii este o poruncă fundamentală în învăţătura noastră creştină. De aceea, fiind conştienţi de chemarea noastră în Biserica Domnului şi de rostul pe care îl avem în societatea din care facem parte, să ne străduim ca întreaga noastră viaţă să fie închinată în slujba binelui şi a oamenilor, în slujba Bisericii şi a patriei noastre dragi, spre lauda lui Dumnezeu şi mulţumirea semenilor noştri, totdeauna, acum şi pururea şi în veci de veci. Amin.