Ultima editie tiparita in format pdf

16 Iulie 2017 – Duminica a VI-a după Rusalii

Publicat pe 2017-07-12 10:27:02Preot Ştefan Al. Săvulescu

Sfânta Evanghelie care s-a citit la sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie ne-a înfăţişat minunea vindecării slăbănogului de la Capernaum, pe care l-au adus la Domnul nostru Iisus Hristos patru prieteni.

Din relatarea acestei minuni se pot desprinde multe învăţături creştineşti, folositoare pentru viaţa noastră. Această minune ne arată puterea dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos care, ca şi în alte dăţi, a tămăduit boala cu puterea cuvântului său dumnezeiesc. Din săvârşirea ei vedem şi credinţa puternică a celui bolnav, precum şi a celor patru oameni care l-au adus pe cel bolnav în faţa lui Iisus, înfruntând mulâimea oamenilor care îl împiedicau să vină cu cel bolnav înaintea Mântuitorului, văzându-şi numai de interesul lor propriu şi dorinţa lor personală de de a-l vedea pe Iisus şi de a se bucura de învăţătura şi de darurile sale dumnezeieşti. Ceea ce ne impresionează însă în chip deosebit şi rămâne pentru noi creştinii o pildă grăitoare peste veacuri este fapta bună a celor patru bărbaţi care l-au adus cu patul pe cel paralizat până în faţa Mântuitorului Hristos aflat într-o casă, înconjurat de mulâimea de oameni din pricina cărora a trebuit să descopere casa şi să-l lase, prin acoperiş, chiar în faţa Domnului nostru Iisus Hristos. Ceea ce i-a îndemnat să-l ducă pe bolnav înaintea Mântuitorului ca să-l facă sănătos a fost iubirea lor faţă de el. Iubirea de aproapele lor, iubirea de om a fost aceea care i-a îndemnat să intre în slujba celui bolnav. Iată pentru ce răsare şi mai puternică şi mai grăitoare forâa celor patru oameni care s-au lăsat călăuziţi de această iubire, care i-a îndemnat să devină binefăcători ai semenului lor.

Învăţătura creştină adusă în lume de Domnul nostru Iisus Hristos a arătat însemnătatea şi binefacerile iubirii de oameni. Iubirea de Dumnezeu şi de oameni este însuşirea aleasă a adevăratului creştin, este podoaba lui de mare preţ şi mărturia că el este în legătură permanentă cu Iisus Hristos, modelul şi idealul vrednic al acestei iubiri.

Să iubim pe aproapele nostru nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta, căci numai fapta dă valoare iubirii. Iubirea faţă de aproape după legea noastră creştinească este fără de margini şi continuă pentru a aduce lumină în viaţa noastră. Unde este iubire între oameni acolo este pace, bucurie, fericire, binecuvântare şi propăşire în viaţa lor. Să ne zidim, aşadar, şi noi viaţa pe temelia dragostei de Dumnezeu şi de oameni, pe temelia păcii, dreptăţii, adevărului pentru a fi vrednici de iubirea lui Dumnezeu pentru noi.

Închei aici cuvântul de învăţătură cu îndemnul pe care-l auzim mereu la  Sfânta Liturghie: „Să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treime afântă şi nedespărţită, în veci de veci. Amin.