Ultima editie tiparita in format pdf

Rezonanţe: FLOREŞTII LUI PRAGER

Publicat pe 2017-05-16 15:07:37Serghie Bucur

Aşezată fericit între Şoseaua Naţională E 60, devenită DN 1, calea ferată Ploieşti – Predeal – Braşov, şi albia răului Prahova, comuna Floreşti a intrat în istorie prin TABĂRA primei armate a PRINCIPATELOR DUNĂRENE, la 23 august 1859, prin Moşia Cantacuzino şi palatul MICUL TRIANON, ridicat între 1906 şi 1913,  datorită şi primei fabrici de anvelope din România şi Sud-Estul Europei,  BANLOC B. GOODRICH.

Pantheon

Plecând de la situarea Floreştiului (pământuri încă din secolul XIV stăpânite de boieri autohtoni) în contextul străvechi al domnitorului Radu Şerban (1601, 1602-1611), o monografie din 2006 a localităţii menţionează aşezarea ginerelui acestui Vodă valah, „marele postelnic Constantin Cantacuzino” (1598-1663), „La Mărginenii de Jos şi Filipeştii de Târg”. Au urmat mari prezenţe floreştene: generalul Ioan Em. Florescu (1819-1893), ministru de Război şi prim-ministru, văr cu soţia lui Nicolae Bălcescu (1819-1852), Luxiţa Florescu (1816-1899). Grigore Alexandrescu (1810-1885), secretar al domnitorului George Bibescu (1842-1848), dr. Ion Cantacuzino (1863-1934), domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1820-1873),  Gheorghe Grigore Cantacuzino, alias Nababul (1832-1913), acad. Grigore Ionescu (1903-1994), George Enescu (1881-1855), Maria Cantacuzino-Enescu (1878-1968), prinţesă Rosetti-Tescani, fiul ei, aviator Constantin (Bâzu) Cantacuzino (1904-1958) şi fiica ei, Alice (ambii, cu Mihai Cantacuzino), (1899-1979). Contemporan cu ultimele 4 personalităţi, inginerul şi profesorul Emil Prager, protagonistul acestui reportaj.

Medalion

„(...) Ing. Emil PRAGER, cu începere din deceniul al doilea al secolului nostru (XX – n. red.) a fost unul din marii constructori şi proiectanţi din ţara noastră în domeniul betonului armat şi care a lucrat fără întrerupere în construcţii până spre venerabila vârstă de 90 de ani” – scrie „Prof. emerit ing. Constantin Avram, membru corespondent al Academiei Republicii Socilaiste România”, în Prefaţa la volumul I al tratatului BETONUL ARMAT ÎN ROMÂNIA, apărut la editura Tehnică în 1979.

Edificii

Prahova a fost o zonă prolifică pentru inginerul Emil Prager, cum de altfel prin toată România, vocaţia lui de constructor a lăsat posterităţii edificii de o valoare tehnică, arhitecturală şi economică de patrimoniu, elev al inginerului Anghel Saligny (1854-1935). Din paginile cărţii menţionate, opera edilitar-industrială marca ing. Emil Prager, este – încă – reprezentată de două clădiri şi un pod rutier la Floreşti şi un imobil în Capitala României. Prima, Termocentrala / Uzina Electrică Floreşti, apărută urmare „Nevoii de energie electrică în exploatările peroliere din regiunea Ploieşti” care „a condus după primul război mondial la sporirea surselor energetice. În aceste condiţii s-a decis în anul 1921 construirea unei termocentrale electrice pe păcură şi gaze, în punctul Floreşti, pe râul Prahova, situată la intersecţia liniilor electrice, legând uzina existentă în Câmpina cu ramificaţiile Ploieşti şi Moreni”. De pe planşeta de concepţie, conştiinţa profesională a proiectantului şi constructorului Emil Prager a civilizat Floreştiul cu această lucrare inginerească alcătuită astfel: sala maşinilor, sala cazanelor, clădirea transformatoarelor, pe 3 nivele, casa gazelor, circuitul hidrotehnic cu baraj pe Prahova (bazin decantor, canale aducţiune, casa pompelor, turn de răcire şi castel de apă 30 mc, 14 m înălţime. A doua, Societatea Anonimă Română BANLOC, „pentru fabricarea şi comercializarea cauciucului”, zidită şi instalată în doar 7 luni şi inaugurată la 4 iulie 1939, de ziua naţională a SUA – de unde fuseseră aduse utilajele unei fabrici GOODRIGH demolată în 1937. Cu numai 214 salariaţi şi un grup tehnic superior de 10 ingineri, BANLOC a fabricat, până în vara 1945, anevlope pentru automobile civile şi vehicolele Armatei române, până la 11 iunie 1948, când Naţionalizarea a adus la conducere primul director muncitor, pe maistrul strungar de la Teleajen, Eugen Marinescu. A treia lucrare a constructorului Emil Prager a fost Casa Banloc, din Calea Victoriei 33 şi Blocul Banloc, la nr. 135, Bucureşti. A patra operă în beton armat în tehnologia pragersiană este  podul rutier care uneşte malurile râului Prahova, lung de 1100 m.

Fosta Termocentrală Electrică este azi o ruină, furată, după 1990, de structurile metalice, pentru a fi vândute la fier vechi, iar hala Banloc, după 75 de ani, a fost rasă cu explozibil şi buldozere în 2014, veritabil monument istoric!

Emil Prager s-a născut în 1888, dintr-o familie austriacă şi s-a stins din viaţă la 4 februarie 1985, fiind îngropat în cimitirul Bellu-Bucureşti.