Ultima editie tiparita in format pdf

Prin Istoria României, SFÂNTA ZI 10 DE MAI!

Publicat pe 2017-05-09 15:30:18 Serghie Bucur

Se dedică domnilor Ing. Alexandru Profirescu şi Alexandru Chivu, bibliofil.  

          Ziua de 10 Mai este unul din reperele care au rămas în „Marea Carte a Neamului – Istoria”, sintagmă  din „Românii supt Mihai Voievod Viteazu”, de Nicolae Bălcescu.

           Mai 1866

          În cartea sa, REGELE CAROL AL ROMÂNIEI, POVESTEA UNEI VIEŢI, Editura Corint, 2014, (traducere de Roland Schenn) scriitoarea de origine germană Mite Kremnitz, soţia dr. Wilhelm Kremnitz, cumnatul lui Titu Maiorescu, scrie:

”(...) Atunci când Prinţul Carol (născut la 28 aprilie 1839) a debarcat, era Duminica Rusaliilor şi o sărbătorească  bucurie cuprinsese Dunărea întreagă şi se revărsase peste Turnu Severin. (...) În luna lui mai a anului 1866, când a ajuns în preafrumoasa lui ţară, când a poposit pentru puţină vreme la Turnu-Severin şi mai apoi şi-a continuat, toată noaptea, drumul către capitală într-un poştalion, alături de Brătianu, Prinţul trebuie să se fi gândit că toată acea întreprindere a sa era un lucru din cale-afară de îndrăzneţ, o dovadă de mare curaj. (...) Opt cai erau înhămaţi la poştalion. Doi surugii călare mânau armăsarii chiuind şi troznind din bicele lungi, îndemnându-i să se grăbească. (...) în seara zilei de 21 mai, Prinţul a ajuns la moşia Goleşti. Aici se afla locuinţa familiei Golescu unde „Prinţul avea să poposească o noapte spre a se odihni înainte de a intra în Bucureşti”. „În prima seară ce a petrecut-o la Goleşti, Prinţul a semnat cel dintâi act al guvernării sale, şi anume un decret. Prin acesta, Mitropolitul Moldovei, care ieşise cu crucea în mână şi organizase o însemnată demonstraţie de stradă în favoarea Rusiei şi în contra domnului străin, îşi recăpătă libertatea dar şi înaltul rang bisericesc”. (...) „Îmbrăcat în frac negru şi purtând pe piept doar o decoraţie a familiei de Hohenzollern, astfel a mers el la Mitropolie (cea mai însemnată biserică a ţării), a îngăduit ca feţele bisericeşti să-l binecuvânteze şi a jurat înaintea celor ce reprezentau ţara că are să respecte legile ţării şi să apere drepturile ei şi că va face astfel încât pământul ţării să rămână neştirbit”.

Mai 10 / 22

„Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen agreat de numeroase curţi monarhice europene, este proclamat de către noua Adunare (aleasă la 9/21 aprilie) domnitor al României sub numele de Carol I”, notează ISTORIA ROMÂNIEI ÎN DATE, editura Enciclopedică Română, 1971. Altă sursă: „Locotenenţa domnească instituită după abdicarea lui Cuza, compusă din conservatorul Lascăr Catargiu, liberalul Nicolae Golescu şi generalul Nicolae Haralambie, organiză plebiscitul alegerii ca domn a „principelui străin” Carol de Hohenzollern  (...) care străbătuse drumul din Germania până la Turnu Severin sub alt nume, deghizat şi un paşaport elveţian (se temea să nu fie oprit de austrieci, care tocmai se pregăteau de război cu prusienii)”. El „îşi făcu intrarea în Bucureşti în ziua de  10 /22 mai 1866”, scrie Constantin C. Giurescu în ISTORIA BUCUREŞTILOR, ediţia a II-a, editura Sport-Turism 1979. 

10 Mai în refugiu

Regina Maria a României, soţia regelui Fedinand, a ţinut un imens jurnal de-alungul vieţii sale, care, sub titlul JURNAL DE RĂZBOI, a apărut în 3 volume la editura Humanitas, în 2014, în traducerea din engleză a Ancăi Bărbulescu şi îngrijirea istoricului Lucian Boia. Din volumul I, 1916-1917 iată un fragment:

          „Iaşi. Miercuri 10 / 23 mai 1917. Zece Mai! Ziua noastră naţională! Câte amintiri îmi readuce în minte! Anii lungi ai tinereţii, când, an după an, îmi pregîteam cele mai frumoase haine pentru ocazia aceasta, ca să fac o impresie cât mai frumoasă în faţa poporului. (...) Ei bine, pentru noi 10 Mai a fost o zi emoţionantă. La zece am plecat cu automobilul pe pista de aviaţie; mai întâi am asistat la o slujbă religioasă, în mijlocul trupelor, apoi Nando a decorat câţiva ofiţeri şi soldaţi, apoi trupele au trecut în marş prin faţa noastră, iar după aceea soldaţii au dansat şi au făcut tot felul de reprezentaţii. (...) Era deosebit de mişcător când ne gândeam la miile care sunt acum sub pământ, seceraţi de focuri de armă, boli şi mizerie. Îmi apare în faţa ochilor iarna trecută, ca un coşmar pe care mintea omenească de-abia dacă poate să-l curpindă – vai! Doamne, dă să nu mai trăim asemenea iarnă!

          Odată ce am urcat în automobil, stând în picioare, vedeam întregul câmp şi l-am convins pe Nando să-şi scoată chipiul şi să-l fluture către ei, cum fac şi ei când sunt cuprinşi de entuziasm. (...) După prânz (...) am mers la teatru şi acolo a fost foarte cald., iar atmosfera a fost foarte entuziastă – toţi foarte patrioţi, foarte loiali. Sala era plină de  soldaţi şi ofiţeri care au cântat împreună „Trăiască regele”, în cor”.

O amintire

...Păstrez din anii de şcoală primară, când, de ziua asta, cu toţii în uniforme de străjeri, cântam versurile lui Vasile Alecsandri,  inspirate de cest fast eveniment istoric: „A venit din munţi un vultur / Şi ne-a zis: „Români eroi / Ştiu un prinţ viteaz şi tânăr / Ce-ar veni cu drag la voi. / Dacă vreţi vi-l dau ca Vodă” /  Noi cu toţii: „Să ni-l dai”. / Şi ne-au dat pe Vodă Carol / Într-o zi de 10 Mai. // Şi-a venit vulturul iară / Şi ne-a zis: „Popor Român / Eşti viteaz, de ce mai suferi / Jugul unui neam străin? / Fă-te liber, dezrobeşte-ţi / Mândra ţară ce o ai” / Şi noi liberi ne-o făcurăm / Într-o zi de 10 Mai. // Vulturul venit-a iarăşi / Şi ne-a zis: „Popor Român, / Aţi luptat cumplit la Plevna / Duşi în foc de-al vostru Domn, / Vrednic e să-l faceţi Rege / Într-o ţară ca un Rai”. / Şi noi Rege îl făcurăm / Tot în zi de 10 Mai. // Zece Mai ne-a fi de-a pururi / Sfânta zi, căci ea ne-a dat / Domn puternic ţării voastre , / Libertate şi Regat. / Ridicaţi cu toţii glasul / De prin şesuri, de prin plai, / Să trăiască România / Ura! Pentru 10 Mai!”