Ultima editie tiparita in format pdf

30 ianuarie - Sfinţii 3 Ierarhi

Publicat pe 2017-01-31 11:55:04Preot Al. Ştefan Săvulescu

Sărbătorim astăzi pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Sărbătorim această mare zi cu sentimente de recunoştinţă şi cu adânc omagiu, depunând în faţa icoanei lor florile de respect ale Teologiei Ortodoxe, căci cu viaţa, cu operele şi cu pilda virtuţilor lor au strălucit şi strălucesc de aproape 16 veacuri ca nişte luceferi ai Bisericii Mântuitorului Hristos.

Cei Trei Mari Ierarhi ai Bisericii Străbune ne primesc azi ruga şi ne binecuvântează cu har. Cu toţii înlănţuiţi în cultură, în evlavie şi în duh de jertfă, legaţi de o prietenie care a străbătut veacurile, ei au fost luaţi de Teologia ortodoxă ca primi îndrumători, ca protectori şi patroni, ca modele vrednice de urmat în viaţă. În ei au ars, până la consumarea totală, făcliile dragostei pentru Hristos, pentru Biserică, pentru adevărul Ortodoxiei, pentru munca cinstită, pentru mila faţţă de cei săraci şi bolnavi, pentru frumuseţea vieţii duhovniceşti, pentru smerenie şi pentru lucrarea de mântuire.

De aceea, se cuvine a ne întoarce cu mintea, cu 16 veacuri înapoi, în veacul de aur al Sfintei Biserici, când pe cerul ortodoxiei au strălucit cele mai mari stele ale ei, după Edictul de la Milan din anul 313, când Sfântul Împărat Constantin cel Mare dă libertate tuturor cultelor din imperiul roman şi când păgânismul începe să se ofilească, lăsând loc Bisericii lui Hristos să se afirme mai puternic şi să-şi facă loc în aria vieţii spirituale a popoarelor.

Marea pleiiadă a sfinţilor şi a scriitorilor bisericeşti din secolele IV şi V îşi fac pregătirea culturală la şcolile păgâne. Cu toate acestea, ei nu au îmbrăţişat păgânismul, ci l-au combătut cu propriile lor arme.

Unitatea generală din Biserică, pacea relativă a acestui Veac, statornicia şi legalizarea prin sinoade a doctrinei şi vieţii bisericeşti, sistematizarea cultului şi dezvoltarea lui în Biserică, toate acestea au format un climat de optimism şi de sprijinire a Evangheliei lui Hristos. Ele au făcut să răsară pentru Biserică noi norme, noi orientări. Cultura înaintată a veacului, draghostea pentru clasicism, ca o primă renaştere spirituală şi religioasă.

Cei Trei Ierarhi au fost scriitori de seamă, apărători ai dreptei credinţe, toţi trei chipuri sublime, identificaţi cu năzuinţele şi durerile oamenilor. Toţi trei au împletit în viaţa lor, în propovăduirea lor, rugăciunea cu munca, contemplaţia cu activitatea practică, teologia cu viaţa, idealul cu realitatea, iubirea lui Dumnezeu cu iubirea de oameni. Fiecare dintre ei a combătut păcatele vremii - nedreptatea şi lăcomia, desfrâul şi sclavajul. Ei au fost sprijinitori ai celor bolnavi, asupriţi şi suferinzi, ei au mers până la identificarea săracilor cu Hristos.

Sfântul Vasile cel Mare a întemeiat vestitele aşezăminte pentru săraci şi bătrâni - numite Vasiliade. Sfântul Ioan Gură de Aur a combătut cu tărie pe cei bogaţi, iar Sfântul Grigore Teologul a biciuit toate moravurile vremii. Marele lor merit este că, îndreptând cugetarea teologică spre Dumnezeu cel transcendent, nevăzut, necuprins, neajuns, L-au vestit şi l-au arătat pe Dumnezeu cel adevărat: prieten, frate, aproapele şi Mântuitorul nostru în Iisus Hristos - şi prin acestea au aşezat Teologia în slujba vieţii şi preoţia în slujirea oamenilor.

Sfinţii Trei Ierarhi sunt socotiţi patroni ai şcolilor noastre teologice. Viaţa şi activitatea lor întruchipează chipul ideal al preoţiei în toate treptele ei. Sunt chipuri ale adevăratului păstor de suflete, pe care toţi trei l-au întruchipat aievea prin fapta lor. Nicăieri ca în viaţa şi slujirea lor - preotul de azi şi de totdeauna nu poate afla o ilustrare mai desăvârşită a însemnătăţii şi rostului misiunii lui în lume. Pomenindu-i după cuviinţă pe Sfinţii Trei Ierarhi, îl preamărim pe Dumnezeu, izvorul Sfinţeniei, cel care a făcut din inima sfinţilor sălaşul odihnei şi al strălucirii şi ne rugăm zicând: "Doamne, de n-am avea pe Sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta, milostivindu-se spre moi, cum am îndrăzni Mântuitorule a Te lăuda pe Tine, pe care neîncetat îngerii Te laudă în ceruri, ştiitorul inimilor, iartă şi sufletele noastre în veci de veci Amin.