Ultima editie tiparita in format pdf

De Ziua Culturii Naţionale, MIHAI EMINESCU

Publicat pe 2017-02-14 12:24:20Serghie Bucur

Duminică 15 Ianuarie 2017, ora 11 a. m., rotonda Casei memoriale „Paul Constantinescu! din Ploieşti a fost arhiplină, invitaţii maestrului Alexandru Bădulescu – directorul Muzeului – luând parte la a 167-a aniversare a naşterii Poetului Mihai Eminescu.

La general

Venerabilul doctor în Muzicologie Alexandru Bădulescu (pe 20 februarie împlini-va 88 de ani – să ni-l ţină Dumnezeu sănătos!) „a recidivat” din nou, în viaţa culturală a Ploieştiului, oficiind Ziua Culturii Naţionale cu evocarea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu, în spaţiul aristocrat al Casei cândva templul compozitorului Paul Constantinescu. Lumea subţire a urbei a ocupat până la refuz saloanele clădirii şi azi în reparaţii exterioare, să admire plina de vervă conferinţă a amfitrionului şi apoi să plutească pe aripile Poeziei, împreună cu dl prof. Nelu Stan, pe ale Epigramei, cu dl ing. Constantin Tudorache, apoi, pe ale marii Muzici susţinută de minunaţi muzicieni ai Colegiului de Arte „Carmen Sylva”! Momentul a marcat a VII-a ediţie a acestei Zile, pe care Uniunea Elenă din România a onorat-o cu volumul de POEZII eminseciene în limbile română şi greacă. 

Geniul – pe scurt

Prelegerea maestrului Alexandru Bădulescu a parcurs trasee schiţate de vorbitor, într-o atractivă panoramă a vieţii neperche a lui Mihai Eminescu, pe meridianele naţionale ale Istoriei şi Muzicii, cadru diamantin în Universalitate. Inefabila muzicalitate a versului eminescian a sensiblizat printre altele şi pe criticul şi istoricul muzical Viorel Cosma – citat de Al. Bădulescu astfel: „Observaţia unui traducător străin, că Eminescu a fost „un mare compozitor” care a făcut „din cuvinte muzică şi din muzică sens”, constituie un adevăr general acceptat, însă insuficient demonstrat, probat cu argumente convingătoare”. Dintr-o altă lucrare a aceluiaşi ilustru cercetător, amintim de o memorabilă consideraţie a lui George Enescu, pe aceeaşi temă: „Nu poţi, nu ai dreptul să vii spre poezia lui Eminescu cu o muzică ale cărei aripi să nu poată zbura prin spaţiul culmilor unde trăieşte această poezie”!

Poet şi gazetar

Spunând „Eminescu”, Poezia apare în toată măreţia ei, sub ochii minţii şi-n auz rezonând „Luceagărul”, „Mai am un singur dor”, Odă în metru antic” şamd. Cum mai toţi ne uităm la televizor, trăim amărăciunea şi diziluzia în care hrăpăreaţa clasă politică românească ne ţine de 27 de ani, turbată să câştige privilegii incomensurabile, în loc să slujească poporul şi idealurile lui, aşa cum jură că va face, pe Biblie. Spre marea deosebire de majoritatea jurnaliştilor de azi, Mihai Eminescu a luptat în contra hrăpăreţilor şi a demagogilor epocii lui, împotriva meschinăriilor străinilor veniţi în Regat, să profite de bogăţiile Ţării noastre, luptă pe care a plătit-o cu viaţa, dacă e să credem că el ar fi fost asasinat, pur şi simplu, pentru cauzele postate pe facebook. Sunt de notorietate criticile lui zilnic publicate în „Timpul”, la adresa spoliatorilor avuturilor şi banilor Ţării, O mostră: „Judeţele au fondurile lor, iar puternicii zilei  au rude, au copii. Pentru rude slujbe judeţene, pentru copii burse în străinătate – toate aceste împărţite ca între buni părinţi de familie – iată singura raţiune de a fi a consiliilor judeţene (...)” – din vol. XI Publicistică, pag. 190. Data: 27 mai 1880. Seamănă cu ianuarie 2017!

O Diplomă    

Coloratura poetică a purtat semnătura – unică – a mestrului Nelu Stan, actorul  înnăscut, temperamentalul recitator şi povestitor din Nichita Stănescu, exuberant în portretizarea, desigur, sumară, a poetului Mihai Eminescu, din care a rostit un emoţionant colaj cu patetice accente patriotice. Un episod cu totul spectaculos l-a trăit domnia sa în Italia, plecat acolo cu ansamblul folcloric<”Prahova”. „Într-o zi am evadat şi m-am dus la Moleto, unde tocmai avea loc un Festival de Poezie şi Pictură. Atmosefra m-a stârnit într-atâta încât am cerut să fiu lăsat să recit o poezie românească. Memorasem bine „Cvadrigă”, de Nichita Stănescu, tradusă de poeta Mariana Costescu, care lucra la Biblioteca „Nicolae Iorga”. Recitată în italiană şi-n română, întâmplarea mi-a adus o Diplomă de popularitate, cu o vivantă plăcere acordată de gazde! Pentru că Nichita e mai lesne de tradus decât marele Eminescu, o realitate ce încă îl ţine între hotarele patriei lui natale!”

Protagoniştii

Maestru al Epigramei româneşti, inginerul Constantin Tudorache a susţinut un recital de catrene dintre cele mai umoristice, aplaudat la scenă deschisă, după care junii muzicieni ai Colegiului „Carmen Sylva” au cântat care de care mai tulburător. Minunata Ana Raicu, clasa a IV-a, a interpretat la vioară, trăind o vie comuniune cu vioara şi arcuşul ei, Adagio-ul de G. Enescu, Balada lui C. Porumbescu şi partea I-a din Concertul în La minor, de Bach. Priscila Oprescu, a XII-a, a susţinut la pian un Bach – Preludiu şi fugă în Do minor şi un Chopin – Studiu nr. 10. Splendoare sonoră ascendentă, datorată duo-ului violonistic Clara Ganta, a X-a şi aceleiaşi patetice Ana Raicu, în opusul 48, de Pleyel. Pianul a vibrat profund, atins de virtozii Rudor Cioceanu, a XII-a, dinamic în Preludiu şi fuga în Re major, de Bach şi-n Studiul nr. 10 de Chopin, şi Leonard Şarpe, a XII-a, cu un Bach – Preludiu şi fugă în Sol diez minor. Un Chopin – Studiul opus 10 nr. 4. Maestrul profesor Bogdan Găzdac a încheiat evenimentul cu acordurile chitarei d-sale clasice. Din nou Ana Raicu a exaltat asistenţa cu un potpuriu de muzică românească neaoşă, sublimă d’a capo al fine.