Ultima editie tiparita in format pdf

Într-al VI-lea secol de existenţă, CÂMPINA A ÎMPLINIT 514 ANI

Publicat pe 2017-02-07 12:47:26Serghie Bucur

Luni, 9 Ianuiarie 2017, autorităţile administrative şi culturale ale Câmpinei au aniversat anul 514 al vârstei municipiului, vârstă atestată documentar. Evenimentul s-a petrecut în sala mare a Casei de Cultură „Geo Bogza”, situată – de 57 de ani – pe strada Griviţei la numărul 95.

Ceremonia

De faţă cu primarul Horia Tiseanu şi câţiva dintre membrii Consiliului Local, Alexandra Ioniţă, noua directoare a instituţiei-gazdă a prezentat oficialităţile, alături de care au luat loc istoricii Alin Ciupală, Codruţ Constantinescu, Gheorghe Modoianu, Marius Zaharia şi Gheorge Râncu. Programul – anunţat pe facebook şi prin afişe – a recomandat prezentări de marcă, susţinute de proeminente figuri ale vieţii spirituale a străvechiului târg şi vamă. Amintesc de profesorul Marcel Vlădeascu, autorul unei docte Prelegerii despre Câmpina, de doctorul în Istorie Gheorghe Râncu, preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice, despre ultimul număr pe 2016 al ANUARULUI filialei Câmpina a S. S. I.,  apoi de un moment muzical susţinut de Ruxandra Brezeanu. Col. Marian Dulă a înmânat Diplome de „Cetăţean de Onoare” câtorva personalităţi, printre care: preotul paroh Petru Moga, Ion Alexe, campion la box, prof. Alin Ciupală şi Petru Purge, veteran de război şi maestru emerit al sportului. A urmat lansarea proiectului „Câmpina – Patrimoniu cultural”, din a cărei substanţă scriitorii Alin Ciupală şi Codruţ Constantinescu au încântat asistenţa cu o sonoră vitrină a cărţilor semnate de iluştri autori autohtoni. Fundalul evenimentului l-a îmbogăţit expoziţia de portrete a artistei plastice Daniela Rândaşu. Maestrul Florin Dochia a moderat întreaga acţiune.

Câmpina-1503

„Item mansul de Kympena habet ceram centenaria 4. ¼ solvit flor i asp. 34”, adică: „De asemenea Mansul de Kympena a avut 425 livre ceară şi a plătit 1 florin şi 34 de aspri”, consemna în cartea monografică maistrul rafinor (la „Steaua Română”) Silviu Dan Cratochvil, în ediţia apărută sub semnătura sa în anul 1990 la pagina 21. Menţiunea există (în monografia Cratochvil, p. 18) cu data de „8 ianuarie 1503” în „registrele vigesimale ale negustorilor braşoveni – care făceau încă de pe atunci (posibil chiar mai dinainte) comerţ cu târgurile şi satele din Ţara Românească – este amintit şi satul Câmpina”.

Toponimie

Din aceeaşi lucrare menţionăm (p. 18) câteva explicaţii ale toponimului „Câmpina”. Sextil Puşcariu susţine că numele localităţii, de origine latină, derivă din cuvântul „Campus-Campinus” ceeea ce înseamnă câmp – câmpie. B. P. Hasdeu a susţinut că termenul „Câmpina” este de origine slavă şi provine din „Kopina”, ce înseamnă „rug de mure”, Iorgu Iordan, în „Toponimia românească” îl citează pe Vasile Bogrea – care susţine că denumirea de Câmpina semnifică „şes neted” (între coline), podiş, platou, de la românescul „Câmp”.

„Istorie în date”

Ghilimelele reproduc titlul imensei lucrări documentare despre Câmpina, elaborată ani de zile de avocatul Ion T. Şovăială – un cercetător pasionat, dublat de un publicist pe măsură, care a susţinut acest studiu în coloanele suplimentului săptămânalului OGLINDA şi care, după brutala lui moarte, a apărut între coperţile volumului cu acelaşi nume, drept „pagini dintr-o istorie în date, 1640-1946”, precedată de o ediţie anastatică lansată, de asemenea, cu prestigiul meritat, Întinsă pe durata a 3 veacuri, cercetarea lui Ion T. Şovăială a surprins pe specialişti, unii lăudând-o, alţii, din contra, găsind-o „amatoare” , chiar superfluuă.

Ne mărginim la a cita din capitolele referitoare la anul 17 al fiecărui secol, spre a ne aminti de ferventul autor, cu recunoştinţa posterităţii lui. „1718. Se tipăreşte, la Veneţia, harta Ţării Româneşti,  având ca bază harta întocmită de stolnicul C. Cantacuzino şi tipărită în 1700 la Padova. Cîmpina („Khimpina”) este scrisă cu caractere mari de tipar” (p. 9). „1817, octombrie, 18. Dintr-o adresă a „Logofeţiei pricinilor străine” înaintată Hătmăniei Divanului aflăm de existenţa locală, acum, a unui anume „Gheorghe Bebec, postelnicul ot Câmpina” care urma să fie adus la judecata ce avea în faţa acesteia „pentru o poliţă dă taleri 661” cu un anume „N. T. Bucur, sudit k. k. din Braşov” (p. 16). „1917. În plină ocupaţie, producţia de ţiţei brut extras în şantierul Câmpina a fost de 74.821 tone din care 61.005 tone în cadrul exploatărilor locale ale societăţii „Steaua Română” (intervalul II – XII) şi respectiv 13.816 tone în cadrul celor ale societăţii „Astra Română” (III – XII) (p.145).

Istorisiri

Deschidem cartea semnată de istoricii Alin Ciupală şi Şerban Băleanu, „Istorisiri de pe plaiuri câmpinene”, întocmită pe capitolele „Chipuri de localnici”, „Locuri pitoreşti” şi „Întâmplări de odinioară şi de azi”, doar pentru a cita câteva din titlurile paginilor scrise de domniile lor şi apărută la editura regretatului scriitor Marian Ruscu, „Premier”, acum 4 ani, încercând sensibila emoţie a anotimpului copilăriei – când povestea bunicii ne înfrumuseţa somnul şi visele: „Centenarul părintelui Moisin”, „Haiducul Nicolae Grozea”, „Medalion Silviu Dan Cratochvil”, „Bazarcă, familie de muzicieni”, „Familia Ştirbey-Începuturi”, „Petre Câmpeanu-un primar curajos”, „O şcoală unicat: „Şcoala lui Scripcă”, „Ruinele Doftanei”, „Castelul Voila”, „Şcoala de zbor fără motor”, „Jurnalul d-nei Niţulescu şi relatări despre viaţa Regelui Mihai”.

Câmpina mea

Dau vreo 70 de ani înapoi şi revăd gara oraşului, din anii războiului doi mondial, o clădire cu peronul forfotind de lume, de unde mama şi tata mă urcau în trenul cu doar 3 sau 4 vagoane – toate de clasa a III-a, bănci din lemn vopsite şi ferestre lansabile, cât să încap să mă uit cum vălureşte fumul locomotivei, după o vizită la naşii lor de cununie Olga şi Serghie Bilik, învăţătorii (el, şi directorul) şcolii din Călineşti (veche din 1895, incendiată prin 2015 şi lăsată intenţionat să se dărâme!), care locuiau într-o casă stil, şi azi (încă), vizavi de fosta Bancă, la intersecţia bulevardului Culturii cu strada Griviţei. Am prins restaurantul „Bucureşti”, cu ceasul public  pe colţ, librăria „B.P,Hasdeu”, Casa italiană, Casa pionierilor, Piaţa veche, cu măcelăriile cu grătare telescopice şi tejghelele din jumătăţi de arbori, Casa Drăgan, Pescăria, bragagiii înşiraţi pe trotuar, concertul lui Ştefan Ruha la Institutul de Petrol, spectacolul lui Gică Petrescu, cu sala Casei de Cultură (Ilioiu) arhiplină, spectacolul Teatrului de Estradă Savoy, cu Aida Moga şi Doina Badea. Tot aici, în fine, am pătruns în lumea poeţilor şi prozatorilor, prin întâlnirile cenaclurilor „B.P.Hasdeu”, condus de George Hanibal Văleanu şi „Cezar Petrescu”, de la Floreşti, iar între 1991 şi 2002, în sfera jurnalistică, prin fondarea şi apariţia ziarelor „Jurnalul de Prahova”, „Oglinda Prahovei” şi „Oglinda Câmpinei”. Printre colaboratorii şi redactorii lor: Ion Bălu, Aurel Manea, Constantin Trandafir, Sorin Holban, Vlad Muşatescu, Gherasim Rusu Togan, Emanoil Toma, Beatrice Niculescu, Jenica Tabacu, Cristian Oprescu, Vasile Ilinca, Tiberiu Stanciu, Florin Frăţilă, Iana Cristea, Ştefan Alexandru Saşa, Christian Crăciun, Lagua şi Aurel Dima, Stelian Băcanu, Bogdan Enache, Lucian Ţibuleac, Valentin Dimon, Victor Sterom, Nicolae Dumitrescu, Marcel Dedu, Marian Marinescu, Alexandra Mihai, Mircea Teculescu. Sediile de lucru au fost în corpul  Liceului Petrol din strada Nicolae Bălcescu nr. 50, în Casa din strada 1 Mai,  sub fosta Casă a Cărţii şi în Casa Tineretului. Tehnoredactori: Gabriel Mihalache şi Elena Păun. Administraţia şi Difuzarea, au asigurat-o redutabila echipă Ioana Dobrea, George Bâlgă, Adrian Moldoveanu, Marius Creţu, Ina Bucur şi Oana Frăţilă Bucur.