Ultima editie tiparita in format pdf

Colind şi suflet românesc

Publicat pe 2016-12-13 13:35:42Părintele Ştefan Al. Săvulescu

Ascultând colindele în biserică poate că ar trebui să nu mai adăugăm niciun cuvânt, pentru a pleca acasă cu sufletele pline de bucuria lor. Tradiţie scumpă sufletului românesc şi creştinesc, colindeile vin din adânc de istorie românească. Ne întrebăm cu toţii: cine Ie-a alcătuit cuvintele? Cine Ie-a compus melodiile? Când au fost cântate pentru prima oară şi de către cine şi de unde vin ele anume?

Răspunsul la aceste întrebări e simplu: S-au născut o dată cu creştinismul. Autorii cuvintelor sunt necunoscuţi. Poporul, credincioşii sunt autorii cuvintelor din colinde. Aşa cum tot poporul credincios a găsit şi cele mai potrivite melodii ca să îmbrace cuvintele astfel încât să atingă cu ele cele mai profunde coarde ale simţirii noastre creştineşti şi româneşti. De aceea colindele emoţionează. Emoţionează pe tineri, emoţionează pe vârstnici. De aceea colindele prind atât de uşor, se învaţă atât de uşor, se transmit atât de uşor de la o generaţie la alta.

Şi dacă cuvintele vin din teologia Naşterii Domnului, melodiile vin din geniul poporului. Melodiile sunt ale noastre, ale românilor. Colindele au fost primele tratate de teologie, probabil înainte de a se scrie orice alt tratat de teologie.

Dar vestea despre Naşterea Mântuitorului a ajuns repede şi iată că ea a prins forma aceasta a exprimării ei prin colinde. Colindele cuprind toată teologia creştină pe înţelesul tuturor. Colindele au fost o şcoală în care s-a învăţat uşor religia, pentru că s-a învăţat cântând. Colindele sunt o dovadă a continuităţii" noastre româneşti şi creştineşti ortodoxe pe acest pământ al nostru, românesc, din moşi-strămoşi.

Colindele sunt primele tratate de teologie căci sunt pline de date cu privire la Mântuitorul Hristos, în special cu privire la Naşterea Lui. Autorii colindelor, acei anonimi din străfunduri de istorie, ştiau că s-a născut în Bethleem. Ştiau că la Naşterea Domnului a apărut o stea care i-a călăuzit pe magi, ştiau că au apărut şi îngeri şi cunoşteau şi mesajul pe care l-au adus pământului: "Pe pământ pace, între oameni bună înţelegere".

Pentru noi, românii, colindele trezesc şi nostalgii istorice. Ne-aduc aminte că aceleaşi cuvinte, aceleaşi melodii le-au rostit de-a lungul secolelor părinţii, moşii şi strămoşii noştri, că noi ne aflăm pe o linie de continuitate cu ei, de continuitate istorică, că avem într-înşii nişte rădăcini, că suntem pe acest pământ al nostru şi că pe el continuăm tradiţii foarte scumpe tuturor generaţiilor de români, de la cei mai vechi, de la formarea noastră, până în vremea de azi.

Prin colindele noastre s-a tălăzuit sufletul moşilor şi al strămoşilor noştri, trecând de la cântec la doină, de la doină la colinde şi apoi iarăşi la cântec. Pe lângă darul păcii şi al iubirii pe care ni l-a adus Iisus, colindele noastre cuprind şi cununa de alese virtuţi care a împodobit şi îmbărbătat sufletul poporului român.

Bunătatea şi milostenia, nădejdea şî omenia, iubirea de Dumnezeu şi de oameni, ca răspuns al iubirii lui Dumnezeu faţă de om, spiritul de dreptate şi darul de libertate, s-au împletit în colinde ca firul de borangic în costumul nostru tradiţional. Comori ale spiritualităţii ortodoxe, ramuri ale unui bogat arbore al culturii româneşti, colindele aduc în vatra sufletului nostru simţământul unirii cu Dumnezeu şi cu neamul românesc de pretutindeni, în veci, Amin.