Ultima editie tiparita in format pdf

O „Enciclopedie” despre Câmpina pe vremea bunicilor noștri

Publicat pe 2020-06-24 13:09:40 Serghie Bucur

Motto: „Câmpina (…) e contemporană cu Troia și de trei ori mai veche decât Roma”! (Daniel Alin Ciupală)

Nu îmi pot imagina recunoștința pe care generațiile de ieri și de azi ale Câmpinei vor fi capabile să o arate, în secolul de față măcar, inegalabilului Om de Cultură Alin Daniel Ciupală, drept dovadă a aprecierii și perpetuării inestimabilei sale opere istorice, oferită – la apogeul vieții – Posterității!!! Enumerarea însușirilor sale ar părea insignifiantă, față de OPERA pe care ne-o dăruiește de 30 de ani încoace, în foiletoanele din Oglinda de Azi, în Revista Nouă și, cu o majestate publicistică ireproșabilă, în cărțile și albumele între coperțile cărora a așternut, însoțite de fotografii epocale, povești și istorisiri de o amploare formidabilă!

„Laboratorul”
Astfel îmi îngădui să menționez și să cuprind în limitele acestui generic, „forțele” care au pus umărul la alcătuirea, susținerea – morală, financiară și tehnică – a apariției acestui „Bildungsroman” în cuvinte și imagini despre CÂMPINA, pe care, spre mândria EI, generații întregi o regretă și poate că încă le animă visele dinaintea finișului pământesc… Onoarea aparține, indubitabil și spre gloria lor, în ordinea precizată în contra-pagina de gardă a capodoperei – subintitulată, amintesc aici – ARHEOLOGIE LITERARĂ. Spicuind-o, așa citii: „Câmpina pe vremea bunicilor noștri. Arheologie literară. Daniel Alin Ciupală – București / Detectiv Literar, 2019”. „Coperta 1 – Vila Ștefănescu, începutul secolului XX”, Coperta 4 – Curtea domnească, casa părinților Știrbei, 1872”, „Supracoperta 1 – Castelul Voila, litografie, sfârșitul secolului XIX”, „Supracoperta 4 – Zi de târg (Lunea) la Câmpina, 1906”. ”Această carte enciclopedică apare și cu sprijinul financiar al Consiliului Local și Primăriei Câmpina”. „Layout, copertă, prelucrare imagini, redactor & DPT: Florin Dochia”!

Motivație 1
Demnă de o cronică exhaustivă, pe o pagină de ziar, dacă nu o ediție întreagă, capodopera domnului profesor Ciupală se pretează și la un reportaj – în care nădăjduiesc să cuprind liniile ei esențiale – acelea relevate de structura ei enciclopedică și fascinantă prin varietatea narațiunii și profunda adâncime conferită de fotografiile de o valoare incunabulă – pe care le conservăîntr-o adevărată oprire în loc a timpului și a timpurilor!

Motivație 2
„La vârsta mea – scrie eminentul autor în finalul „Cuvântului înainte” – când te cuprind nostalgiile, m-am întors la cea mai frumoasă perioadă pentru mine, Câmpina bunicilor, când căpătase denumirea de „orașul florilor”. Un oraș e făcut din străzi, case, locuri, oameni și multe amintiri. Cartea aceasta încearcă să deschidă o fereastră spre trecut prin amintiri pe care nu le poți găsi pe internet. Cuprinde două părți distincte: Istorisiri care evocă locuri și oameni de atunci și partea a doua – Arheologie literară – o încercare din partea mea de a salva de veșnică și vitregă uitare prilejuită de cenzura comunistă scriitori și cărțile lor (…) adevărați români, care pentru propășirea și realizarea idealurilor naționale și-au sacrificat cariera, averea, familia uneori, asumându-și cele mai mari riscuri”!

Fulgurații
Prin epoci una mai rezonantă ca alta, datorită emancipării locuitorilor ei și înfăptuirilor personalităților care i-au re-marcat evoluția, Câmpina amintirilor domnului Ciupală sclipește și tulbură incomensurabil, asemenea cerului inundat de Calea Lactee și de faimoasele Urse, mare și mică. Nu am încotro, spre a exemplifica aserțiunea, decât cu scurte fulgurații extrase din spusele marilor oameni citați de ilustrul nostru autor. C. Diaconovich: „Câmpina e însemnată ca stațiune balneară și pentru terenurile sale petrolifere peste cari se află aproape 100 guri din care se scoate petrolul. Comună urbană, are peste 3000 locuitori”, scrie acesta în „Enciclopedia Română” apărută în 1892 la Sibiu. Adaug, pe scurt: „La 1783 Câmpina era cunoscută ca târg liber”, „Înainte de 1857 era aici un stabiliment de idroterapie (…) mulți oameni zidiseră case, între alții, și Eliade Rădulescu”.Acad, Ion Simionescu: „E oglinda țării însăși, ce îmbină farmecul naturii, belșugul pământului cu svâcnitoarea dezvoltare legată de bogățiasubsolului. (…) E icoana evoluțiunii iuți a țării întregi” („Orașe din România” 1925).Nicolae Iorga: „Aici e lumea lui Dumnezeu și, pe pământul nostru, lumea lui Grigorescu. (…) Cine ar crede că un astfel de loc e, nu numai adăpostul unui pictor mare dar și odihna a doi oameni de știință, dintre care unul e numai harnicul și inimosul doctor Istrati iar celălalt însuși B. P. Hasdeu!” („România – cum era până la 1918”). Dimitrie Gusti: „Are 12.376 locuitori. Rafinărie de petrol (cea mai mare din Europa). Atelierele mecanice centrale. O fabrică de acid sulfuric. O fabrică de tricotaje. O turnătorie. Târgul anual la 21 mai. Liceu de băieți, Liceu de fete. Liceu industrial de băieți, Liceu industrial casnic de fete, Școală profesională, 8 școli primare, 3 grădinițe de copii, un cămin cultural, Societatea Culturală Principesa Ileana, 5 biblioteci, 3 Societăți muzicale, două cinematografe, 4 societăți sportiva și una de vânătoare” (Enciclopedia, 1938). Povestirea măiastră alternează cu superbia imaginilor fotografice, toate alcătuind o frescă fără pereche a epocilor narate de autor, substanța enciclopedică a vremurilor descrise în prima parte a fastuosului album. Arhitecturile surprinse de aparatul lui Lumiere, unele și astăzi în picioare, precum cele de pe bulevardul Culturii, zona malului Prahovei, alcătuiesc, sui-generis, o istorie șocantă: vilele Lahovari, Cantacuzino, Șeicar, Gross, Petre Grădișteanu, Ioan Crăciun, Gheorghiu, Dr. Aisinmann, Niculescu, a primarului Gh. Dumitrescu, apoi Primăria veche, Casa Dr. Sava, a preotului bisericii de la Lac, a edificiului construit de Pache Protopopescu, primar al Capitalei, vila Dr. Ionescu, Casa Asigurărilor Sociale, pe care s-a altoit Spitalul orașului, respectiv municipal, Băcănia Vasilescu, casa Ștefănescu (cu grifoni), apoi bisericile – Sfinții Voevozi, Catolică,Nicula, apoi capela Hernea… Inevitabil, și-așa mai departe, etcaetera!

Portretistică
Elanul scriitoricesc e incredibil de viu prin alternarea paginilor de povestire cu fotografii de o explozivă aducere-aminte, cu o putere de evocare fără seamăn! O trecere în revistă a numelor inserate sub ele ori în ele, e încă o fărâmă din neputincioasa noastră dorință de elogia talentul omului de amplă cultură care este – și-i urăm ani la rând, în sănătate! – Domnul Daniel Alin Ciupală! Poza de familie a lui Ion Stan Ciupală și ai săi: Ionel, Elena, Eleonora, Olimpia; Regele Mihai împreună cu regina Ana, însoțiți de prea-cucernicul părinte Petru Moga;inginerul Anton Raky; muzicianul dirijor George Danga;actrițele Elvira Godeanu și Liliana Țicău; ofițerul-erou Constantin R. Marinescu, ofițerul Mircea Marin; profesorul Aurel Nestor, soții Ileana și Virgil Mircea;pictorul Mihail Mihalcea-Poiana;literatul acad. Nicolae Manolescu; Contesa Martha de Blome; Principesa Ileana; Niculina Grigorescu Vlahuță, nora marelui nostru pictor; Lăutar din familia Corniță, Elena Păuna Ciupală și Aurelian Ciupală – părinții autorului cărții de față.

„Arheologia literară”
Din vremea de neuitat vreodată a bunicilor autorului și de ce nu și a multora dintre cititorii cărții despre care vă vorbesc, domnul Daniel Alin Ciupală a strâns o galerie de „Scriitori români pe fronturile Marelui Război 1916-1918”, însoțindu-le fișele cu fotografii și ele martore ale întâmplărilor cu nespus farmec consemnate. În galeria marilor scriitori români, care „s-au angajat în lupta pentru România Mare cu arma, cu cuvântul și cu scrierile lor” și care „Mulți dintre ei, foarte tineri au murit eroic pe front: Mihai Săulescu, Ion Trivale,, Alexei Mateevici, Andrei Naum, Ion Grămadă”, „alții s-au ales cu răni grele” și „Participanți la lupte crâncene au lăsat și scrieri valoroase” precum Perpessicius, Camil Petrescu, George Topârceanu, Ioan Missir, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gib Mihăescu, Victor Papilian, Ion Barbu, Artur Enășescu, Demostene Botez și Gheorghe Brăescu, ofițer de carieră, colonel” – (!) „În Câmpina are un nepot, dl Radu Niță care păstrează cu pietate relicve ce provin de la acest mare scriitor”. Și ajungem la „cei uitați pe nedrept, deși au o operă vastă și scrieri de excepție” pe care arheologul literar Daniel Alin Ciupală ni-i prezintă amplu și pe care vi i-am amintit într-o ediție precedentă, acum reamintindu-vi-i succint: Gheorghe Băgulescu, născut în 1890 la Brăila; în 1940 general, „Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul”, în 1941 Ministru plenipotențiar în Japonia. Scrieri de pe front; „Zile de energie” – 1918, „Zile triste” – 1919, apogeul epic cu „Suflet japonez” – 3 volume în limba lui Kawabata, 1938-1939, din care s-a inspirat James Clavell să scrie celebrul roman „Shogun”. A lăsat, în Franța stabilit, o impresionantă colecție de artă orientală,ignorată ulterior, de statul român; Vasile Băncilă, 1879-1979, voluntar pe front, invalid pe viață, „Magna cum laude”, 1922, Facultatea de Filozofie București, autorul „gândirismului” în Cultura română, autorul unor studii despre Vasile Pârvan – „Tragicul lui Pârvan, tragicul modern” 1934 și Lucian Blaga – „Lucian Blaga, energie românească” 1938, co-fondator al „trăirismului” alături de Nae Ionescu și Nichifor Crainic; Constantin Manolache, autorul romanului „Scânteietoarea viață a Juliei Hasdeu” și al romanului „Sfânta dreptate”, premiat de Academia Română, în care „este descrisă atmosfera din Iași în timpul refugiului”. Detaliu inedit: „Armata muscălească fugise toată de pe front, lepădase armele, tunurile, caii, hrana și toate mașinile, flămândă de libertate și roasă de dorul casei și de bătăi mâncate în luptă vreme de trei ani. (…) Pe șoseaua Socolei se pornise puzderie de pâlcuri rusești, cătră Ungheni, urlau care a cântec, care a groază, rupând garduri și ușile ce se închideau pe la crâșme, spărgând geamuri și cerând votchi și hlebă (votcă și pâine). În urma lor, mai depărtișor, veneau rânduri de armată românească cu pușca asupra lor, mânându-i către Prut…” „Arheologia” e continuată cu alte nume de rezonanță în literatura noastră, cu Eugen Goga, fratele poetului Octavian Goga, directorul revistei „Basarabia”, autorul volumelor „Două Siberii” și „Cartea facerii”. Victor Ion Popa, dramaturg regizor,actor, scenograf, faimoasele lui romane „Sfârlează cu fofează”, „Velerim și Veler Doamne”, „Maistorașul Aurel”, viața romanțată a aviatorului Aurel Vlaicu, „Floare de oțel”; Ion Timuș, „Un om care vede bine, care păstrează credincios impresiile sale și judecă inteligent” (Nicolae Iorga). Peregrin în China, Coreea, India, Egipt, Japonia – 5 ani, a scris romanele „Transiberiana” 1934 și „Ogio-Sn” 1938, colaborator cu Jean Georgescu la filmul „Maiorul Mura”, cărțile despre viața, mitologia și obiceiurile japonezilor; alți scriitori evocați de dl Ciupală, în „Câmpina pe vremea bunicilor”: I. Vasilescu Nottara, maiorul G. M. Sandovici, Gheorghe Ionnescu-Gion, colaborator al „Revistei Noi” a lui Hasdeu, aspirantul la mâna și inima Juliei Hasdeu, istoric, prozator șitraducător, Petru Dumitiru, autorul uneori contestat al romanului „Cronică de familie”, scriitoarea Henriette Yvone Stahl, poetul și romancierul Ion Vinea, generalul Gheorghe Mihail...