Ultima editie tiparita in format pdf

Cuvânt de învăţătură: Viaţa noastră este permanent în mâna lui Dumnezeu

Publicat pe 2018-01-12 09:03:24 Părintele Ştefan Al. Săvulescu

Dintotdeauna credinţa noastră în bunul Dumnezeu ne-a salvat din orice nenorocire şi din orice necaz. Omul care a stat sub ocrotirea lui Dumnezeu a simţit că darul salvator pentru el vine de sus, de la Părintele Luminilor şi nu de altundeva. Degeaba mai strigă omul când de foarte multe ori este prea târziu.

Multe îi tulbură liniştea omului de astăzi. Multe îi zdruncină viaţa. Dar toate sunt provocări ale timpului pentru ca omul să se aşeze din nou sub ocrotirea lui Dumnezeu, cât nu este prea târziu. În faţa multor pericole omul este total neputincios. Nu este capabil să dea răspuns salvator nici înainte, nici după momentul tragic. Este prins la fel ca într-un năvod. Dar credinţa în Dumnezeu ne dă pricepere şi isteţime în astfel de momente. Însă, pentru aceasta trebuie să ne încredinţăm sub paza şi sub ocrotirea bunului Dumnezeu. El ne poate feri de toată întâmplarea cea rea. Dacă este cu adevărat credincios şi crezi din suflet în puterea salvatoare a lui Dumnezeu. El sigur te va ocroti aşa cum a făcut-o cu ucenicii săi şi cu mulţi alţii. Viaţa noastră este în mâna lui Dumnezeu şi El sigur ne va salva, când noi merităm să fim salvaţi şi ne va lăsa pradă necazurilor când suntem cu adevărat vrednici de osândă. Uneori, Dumnezeu ne lasă să ne confruntăm cu „valurile vieţii pământeşti”, ne lasă să cădem chiar tocmai pentru a ne recunoaşte neputinţa şi păcătoşenia de care, de foarte multe ori, nici nu ne mai dăm seama... El vrea să fie un exemplu de cercetare pentru toţi ceilalţi. Ne ceartă Dumnezeu din cer „pe bună dreptate, dar nu ne dă morţii”.

Dacă vom avea frică de Dumnezeu şi vom respecta legile şi poruncile lui Dumnezeu, vom scăpa sigur de orice primejdii şi nenorociri şi necazuri, fiindcă mereu suntem în mâna lui. Trebuie şi noi toţi să ne supunem lui din conştiinţă, ca El să ne aibă mereu în vedere şi să ne ţină permanent sub ocrotirea sa şi sub Sfântul său acoperământ.

Să nu ne lăsăm pradă urii şi înrobirii diabolice căci zice Domnul: „ ...Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri”. De aceea este foarte bine şi foarte folositor pentru noi toţi să ne păstrăm verticalitatea şi să nu ne lăsăm pradă degradării fiinţei umane. Să ne ridicăm mintea, gândurile şi simţirea către înălţimile duhovniceşti care ne apropie şi ne unesc cu Dumnezeu.

Să fugim de toate nelegiuirile ce au înrobit lumea de astăzi şi care se complace în decădere. Să ne ferim de toţi cei care aduc foarte grave prejudicii spirituale societăţii umane. Omul de astăzi este smuls de la preocupările spirituale şi este atras spre alte provocări care îl golesc sufleteşte şi care îl robesc atâta de mult încât uită de cele sufleteşti, justificându-se că nu mai are timp pentru ele. Noi avem timp? Cât gol avem în noi şi cu ce ne hotărâm să-l umplem?

Am creat foarte multe şi credem că l-am depăşit până şi pe Dumnezeu: am ajuns chiar la această trufie! Dar bunul Dumnezeu îl atenţionează pe om să nu se trufească în cele ce a creat să nu se laude omul cu ceea ce are, că nu sunt de la sine, ci de la Dumnezeu. Omul trebuie să recunoască puterea lui Dumnezeu şi să urmeze sfaturile şi recomandările lui: rugăciune, cumpătare şi înfrânare (post). Toate acestea sunt numai pentru a umple „golul” din noi şi a păstra un echilibru sănătos pentru folosul nostru fizic, biologic şi spiritual. Prin post noi ne cultivăm înfrânarea de la răul care lucrează în noi şi în care mereu cădem. Postul şi rugăciunea stăruitoare ne ajută să ne curăţăm inima de zgura păcatului şi să descoperim adevărata fericire, fericirea de a fi mereu curat cu inima este singura fericire accesibilă pe pământ, iar rugăciunea stăruitoare şi postul îndelung sunt căile spre dobândirea ei, în veci de veci.