Ultima editie tiparita in format pdf

Cronica literară: REVISTA NOUĂ -100

Publicat pe 2017-10-31 14:13:28 Serghie Bucur

 Apărută în primă ediţie, pe 15 decembrie 1887, sub direcţiunea lui Bogdan Petriceicu Hasdeu (25 II 1838, Hotin – 25 VIII 1907, Câmpina), REVISTA NOUĂ durează până în septembrie 1895. „Publicaţie literară lunară apărută în Bucureşti” (cf. Dicţionarul Literaturii Române de la origini până la 1900, p. 730-731) „în urma unor neînţelegeri, nu beneficiază de sprijinul lui Macedonski” – care, alături de Delavrancea şi Vlahuţă avea „la dispoziţie un fond donat de V. Bilciurescu” (idem). La 1891 erau lângă aceştia D. D. Racoviţă, I. Bianu, G.I. Ionnescu-Gion, Th. D. Speranţia, I. Ghika, V. Cosmovici, D. A. Sturdza şi V. Crăsescu” (idem).

            Din aprilie 2004, REVISTA NOUĂ este editată de Cercul Literar Geo Bogza, sub directoratul prof. dr. Constantin Trandafir, redactor şef – scriitorul, jurnalistul şi traducătorul Florin Dochia, primele sponsorizări fiind asigurate de prof. Emanoil Toma, pe atunci directorul Şcolii „Ion Câmpinenau” din Câmpina. 

După câţiva ani, publicaţia – pregătiră şi redactată în sediul Cercului Literar din Casa de Cultură „Geo Bogza” – Câmpina, strada Griviţei nr. 95, rămâne sub şefia lui Florin Dochia, în jurul căruia lărgesc redacţia numeroşi poeţi, prozatori, critici literari, filozofi, istorici, publicişti, artişti plastici, muzicieni etc. De-a lungul existenţei sale, REVISTA NOUĂ a parcurs câteva etape sau serii, astfel că, ediţia nr. 1 / aprilie 2008 a inaugurat seria a IV-a, alternând apariţiile lunare cu epoca ieşirii ei pe piaţă la două luni.

            Maestru în tehnoredactare, scriitor polivalent, Florin Dochia a adus REVISTA NOUĂ, seria a IV-a, la ediţia centenară, dovedind lumii culturale şi scriitoriceşti o uimitoare şi inteligentă capacitate de construcţie revuistică! Câţiva ani redactor şef al săptămânalului ZARVA, apoi al unei televiziuni din municipiu, director al amintitei Case de Cultură, preşedinte al Societăţii Scriitorilor Prahoveni, Florin Dochia a oferit, între coperţile ediţiei cu numărul 100, un valoros set de scrieri – versuri şi proză, eseu şi critică literară, traduceri – semnăturile autorilor fiind o garanţie a promovării Literaturii naţionale şi străine.

            Dedicată împlinirii a 130 de ani de la prima apariţie, ediţia 100 atrage atenţia cu galeria de personalităţi ale Cuvântului Scris precum Andrei Ionescu, Diana Trandafir, Cezarina Adamescu, Constantin Dobrescu, Constantin Trandafir, Alin Daniel Ciupală, Christian Crăciun, Arthur Rimbaud, Adrian Simeanu, Felicia Filip şi Ştefan Alexandru-Saşa, începând cu redutabilul Florin Dochia!

            Dl Andrei Ionescu, specialist în Hispanistică, semnează, la rubrica „Hasediana”, eseul „Ar putea să fie şi mai denainte”, care începe aşa: „Titlul de faţă e luat dintr-un articol din Etymologicum care, ca atâtea altele ale lui Hasdeu dezvăluie credinţa lui profundă în vechimea lexicului românesc din fondul principal”.  Scriitoarea Diana Trandafir deschide „Note-le de lectură”, sub titlul „Poezia meditaţiei şi implicării”, direct: „Meduse e manager. Meduze şi manageri, de Antonio Della Roca” – „un volum de poezie bilingv (italian-român), apărut în 2016 la editura Tracus Arte şi tălmăcit excelent de poeta, eseista şi traducătoarea Simona-Grazia-Dima, cea care realizează şi o explicită Prefaţă”. Eleganţa şi exigenţa străbat, la braţ, pe coloanele rubricii „Scriitori şi teme” în însemnările criticului literar Constantin Trandafir sub genericul „Traducătorul şi exegetul”: „Hispanistul Andrei Ionescu e om de o discreţie rară”. Mai încolo: „Despre sine, nu spune decât că a fost la Malaga unde a audiat (îl şi văd pe o bancă sfios-curios) pe Damaso Alonso, Jose Manuel Blecua. Palpită cuminte în prezenţa filologului comparatist Marcel Batallion la Congresul Cervantes din Berlinul de Est”. Istoricul Constantin Dobrescu semnează două evocări cu rezonanţă în Cultura şi în Istoria României: „Un poet câmpinean uitat: Mircea Dăscălescu-Mugur (1892-1924)”, respectiv „O viaţă jertfită patriei: Ecaterina Teodoroiu”. Într-un plan asemănător, eseul lui George Liviu Teleoacă „România  e chemată din nou să facă istorie”. Text stufos, ilustrat cu imagini adecvate, merită o lectură profundă şi responsabilă. Excepţional în cărţile domniei sale, din seria „Câmpina – File de cronică” şi „Câmpina – Tărâm de amintiri şi istorisiri” (3 volume), istoricul şi publicistul şi criticul de artă Alin Daniel Ciupală farmecă tagma cititorilor (literaturii ciupaliene tipărite) cu povestirile „Dorina şi caii ei minunaţi” şi „Scandal în lumea bună”. Un colorit aparte, viu, epatant, aduce şi în ediţia centenară a REVISTEI NOI, publicistul piteştean Adrian Simeanu, ale cărui tablete energizează, de vreo doi ani număr de număr, elitista publicaţie a Câmpinei. Parcimonios cu  cuvintele, jurnalistul din Trivale mută spectrul piteştean Muzică-Arte-Cărţi peste spaţiul regăţean, în cascade sonorizante: „Autobiografie de suflător (Petre Gîscă, Cornul şi cântecele dorului, Ed. StudIS, 2017”, „Întâlnire de spirit” (cu Cristian Bădiliţă), „Actualizarea” – spectacolul clasic” (Felicia Filip), „Vă (mai) place Brahms?...” (Gabriel Croitoru şi Radu Postăvaru), „Flautu’ de aur” (Ion Bogdan Ştefănescu), „Pianistu’ călător” (Horia Mihail), „Două dive de la noi” (Ana Cristina Leonte şi Irina Sîrbu), „Tabletă tristă” (in memoriam Corneliu Stroe), „Tomescu, excelent”, „Jazz bucureştean în mai piteştean”. Ca în fiecare număr, „încheietor de pluton” revuistic, rondelistul şi epigramistul Saşa:

            „Şi acum o plâng pe Ani,

            Iar amintirea nu mă lasă,

            Că am iubit-o de toţi banii

            Ce i-a furat, fugind din casă!”