Ultima editie tiparita in format pdf

Vremelnică trecere prin PLOPENI

Publicat pe 2017-04-04 13:51:31 Serghie Bucur

Sat devenit oraş muncitoresc, localitatea Plopeni trăieşte departe de lumea dezlănţuită, în liniştea pădurii urmaşă a Codrilor Vlăsiei. Istoria a trecut şi pe-aci, cu oameni construind destine.

O istorie

Doxatul op al profesorului şi istoricului Octavian Onea, „Comentarii şi contribuţii la Dicţionar(ul) istoric al Judeţului Prahova”, apărut în 2006 la editura Pygmalion, ne relatează povestea aşezării din inima pădurii străbătute de calea ferată Buda-Slănic. Ascultaţi-o: „Vlad Dracul vv. întăreşte, la 23 Aprilie 1441, jupânului Stan Moenescul cu 5 feciori ai lui: Moian, Stoica, Sin, Vlad şi Mihail şi copiii lui Moian: Aldea şi Moian, fii, şi  Stanca fată, şi Stoica: Şerban, Coman şi Mihail, ocină „jumătate de Cioruş în Ţara Românească şi a treia parte din Mislea şi a treia parte de la Plopeni şi jumătate din Cocoreşti şi moşia lor de la Moeneşti... ca să le fie lor ocină şi moşie şi boerişag”, cu imunităţi: „din nice un feliu din marha lor să nu li să ia vamă domnească dintâi, nice din oi, nice din stupi, nice din porci, nice din găleată, nice din vinăriciu, nice din dijmă, nice din semănături, nice din livezi, nice din pomete, nice vamă din târgu şi să nu fie nice într-o gloabă domnească. Poruncit-am de la cei mici până la cei mari, cari au slujbă, de îţ vor umbla în ţară, birarii domnii mele, să nu-şi râză de dânşii şi să nu-i învăluiască, pre acelea ocine să nu puie judeţ, nici gloabă, nici bir, pentru că ce, cu ce-o vor învălui, vor dobândi mare răutate şi urgie de la domnia mea”. Vlad Călugărul vv. întăreşte, la 10 septembrie 1486, sfintei mânăstiri de la Cricov, „din Plopeni a 4-a parte şi cu vadul de moară din Teleajen, pentru că a cumpărat jupan Drăghici al lui Stoica de la Ciorea, pentru 3000 aspri şi domniei mele un cal... Iară dacă cineva... va strica sfânta mânăstire, iar ocinele şi cu vinăriciul care sunt mai sus scrise, prădalica (sic!) să nu fie, ci să fie ale cinstitului jupan Drăghici cu fiul lui, jupan Stoica şi încă după aceea, oricâţi fii îi va lăsa Dumnezeu şi nepoţilor lui, jupan Radul şi jupan Vintilă, de ocină şi de ohabă, lor şi copiilor lor şi nepoţilor şi strănepoţilor”.

O altă istorie

Un pliant din 2005, editat de Casa de Cultură Plopeni, sub directoratul d-lui Nelu Gheorghe, cu sprijinul Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii, directoare – d-na prof. dr. Emilia Iancu, schiţează o altă istorie a Plopeniului din secolul XX. Merită pusă în ecuaţie: „Actul de naştere al (sic!) oraşului Plopeni poartă data de 1 iulie 1968, moment în care satul Stejarul, fosta colonie muncitorească Mărgineanca, devine amintire. Cele mai vechi mărturii ale locuirii acestor meleaguri le semnalează Constantin Zagoriţ în anul 1940, în urma săpăturilor arheologice din puctul „Movila”, ocazie cu care s-au decoperit urmele unei cetăţi hallstatiene din secolele V-IV îH de origine traco-dacă, zonă cunoscută prin cetatea de la Valea Humei, după numele pârâului ce curge la marginea nordică a dealului Găgeni”. În anul 1938 se ridică fabrica de muniţie „Mărgineanca” şi apar primele locuinţe, precum şi clădirea de azi a Primăriei, în vremea războiului, sediul comandamentului consilierilor germani. Ziua de 31 august 1944 a rămas în istoria Plopeniului ziua de luptă aprigă a muncitorilor din fabrică, pentru forţarea retragerii armatei diviziei a V-a Germane, spre Transilvania.

UMP – o secvenţă

În iunie 1952, absolvent al Şcolii Porfesionale Teleajen, am intrat ca electrician la Uzina Mecanică Plopeni, pe seama contractului încheiat de Direcţia Generală a Rezervelor de Muncă – DGRM, care asigura mâna de lucru calificată în industria ţării. Zilnic mergeam pe jos, vara şi iarna, de la Călineşti la gara Floreşti, de aici, cu trenul până la gara Buda – unde, într-o infernală cursă contra-cronometru, alergam să prind trenul de Ploieşti Sud-Slănic, cu oprirea în gara Plopeni, căreia navetiştii îi spuneau de fapt Mărgineanca. Un an de zile am mâncat numai varză călită cu mămăligă rece şi ceapă, la borcănel, preparată de bunica dinspre mamă, maica Safta Filip, în căsuţa căreia am şi dormit, odăiţă cu sobă cu vatră şi foc cu lemne; apa – de la fântâna Sorescu şi din vadul Prahovei. Şeful de Cadre al UMP era un tovarăşu’ Ciobanu – ins brutal, veşnic cu ochii umflaţi, roşii, cu înjurătura pe limbă... A dat-o afară pe mama – o noapte întreagă aşteptând la uşa lui, să mă lase transferat la Moreni-Schela Mare – alungând-o ca pe o otreapă, înjurăturile terminându-se cu lozinca „Fii-to să-şi rupă oasili pentru orânduiala comunistă, fă muiere!” În memorie mi-a rămas încă figura şi vocea „domnului” Stătescu – contabilul secţiei Pluguri (care echipau şi tractoarele fabricate la Braşov, cu miile plecate în America latină, Cuba, URSS, Egypet), cu care împărţeam „bunătatea” din borcănel şi care, într-un costum vechi, ultramarin cu costiţe, călcat mereu, să pară nou, cu pieptănătura cu cărare şi ulei de nucă, printre fumurile dintr-o „Naţională”, mă „încuraja”: - Puştache, mergi cu mine la o fufă, diseară? Da’ plăteşti, nenică!

Plopeniul

...în memoria mea: Directorul Nelu Gheorghe şi polivalenta d-sale Casă de Cultură, Expoziţiile Taberei de Creaţie „Vintilă Făcăianu”, Biserica în hramul Înălţarea Domnului şi Sfântul Nicolae, şi personalitatea excepţionalului artist plastic Gheorghiţă Ginea, supranumit Uriaşu – despre care criticul de Artă Corneliu Ostahie a decretat: „...Caricaturistul Gheorghiţă Ghinea...când punea mâna pe creion sau pe penel... dădea la iveală un spirit deschis, coroziv cu măsură şi profund în dimensiunea lirică...”!